Efectele reducțiunii liberalităților excesive în noul Cod civil

Abstract

The consequences of the reduction of excessive liberalities in the Civil Code of Romania

In this article the author presents the consequences of the reduction of excessive liberalities in the Civil Code of Romania.

The structure and the content of the article reveal commentaries on reduction by agreement and on reduction by Court, on reduction consequences over legacies, disinheritance of forced heirs and donations, considering the doctrine elaborated by important names in the field of law (D. Alexandresco, M. Eliescu, D. Chirică, Fr. Deak, L.-C. Stoica).

The author concludes with brief considerations on restoring reserved share for forced heirs exceptions, namely, on reduction by equivalency.

Keywords: liberalities; reduction of excessive liberalities; consequences of the reduction; forced heirs; disinheritance; donations; legacies; restoring reserved share; reduction by equivalency.

1. Preliminarii. Reducțiunea liberalităților excesive reprezintă o sancțiune de drept civil care lipsește de eficacitate acele liberalități care aduc atingere rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari (descendenți, ascendenți privilegiați și soțul supraviețuitor).

Dreptul la reducțiunea liberalităților excesive se poate realiza prin bună învoială sau pe cale judecătorească (art. 1.094 C. civ.).

a) Reducțiunea prin bună învoială. Dacă persoanele interesate se înțeleg, reducțiunea liberalităților excesive se poate realiza prin buna învoială a celor interesați [art. 1.094 alin. (1) C. civ.]. Art. 113 alin. (3) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 prevede că „Notarul public, având acordul tuturor moștenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităților, până la limitele prevăzute de lege”. Reducțiunea se poate realiza și pe calea împărțirii bunurilor prin bună învoială [art. 112 alin. (3) și art. 113 din Legea nr. 36/1995[1]]. Acordul realizat în aceste condiții are valoarea unui contract și produce efecte potrivit dreptului comun[2]. Notarul public va putea proceda în cadrul procedurii succesorale notariale și la reducțiunea unei (unor) donații care încalcă rezerva succesorală atunci când donatar este unul dintre moștenitori[3]. Dacă donatar este un terț, reducțiunea prin bună învoială se poate realiza prin încheierea unei tranzacții (în condițiile art. 2.267 și urm. C. civ.) prin care părțile previn un litigiu.

b) Reducțiunea pe cale judecătorească. În situația în care nu se realizează un acord între părțile interesate, rezolvarea problemelor litigioase urmează să se facă pe cale judecătorească (art. 108 din Legea nr. 36/1995[4]). Moștenitorii rezervatari pot cere reducțiunea fie prin intentarea acțiunii în reducțiune (atunci când bunurile care constituie obiectul liberalității excesive se află în posesia celor gratificați), fie prin invocarea excepției de reducțiune (atunci când bunurile care constituie obiectul liberalității excesive se află în posesia moștenitorului rezervatar). Reducțiunea nu operează de drept, ci trebuie să fie invocată[5]. Art. 1.092 C. civ. prevede în mod expres că liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducțiunii la cerere.

Analiza efectelor reducțiunii se face în mod diferit, după cum liberalitățile prin care se aduce atingere rezervei succesorale sunt legate sau donații. De asemenea, se impune să facem câteva precizări și pentru ipoteza în care moștenitorul rezervatar a fost dezmoștenit direct, iar dezmoștenirea i-a afectat rezerva succesorală.

2. Efectele reducțiunii în cazul legatelor. În cazul legatelor reducțiunea are ca efect ineficacitatea acestora în măsura necesară întregirii rezervei. Ineficacitatea poate fi totală, în cazul în care cotitatea disponibilă a fost epuizată în totalitate prin donațiile făcute de către de cuius sau prin legatele în privința cărora cel ce lasă moștenirea a decis să fie plătite cu preferință legatarilor [conform art. 1.096 alin. (2) C. civ.] sau parțială, dacă unicul legat a depășit cotitatea disponibilă ori dacă totalul legatelor a întrecut cotitatea disponibilă (în această din urmă ipoteză intervenind reducerea concomitentă și proporțională a tuturor legatelor, dacă defunctul nu a dispus altfel).

Sub imperiul Codului civil de la 1864, în lipsa unei reglementări exprese, în literatura de specialitate[6] s-a arătat că în cazul legatelor care încalcă rezerva succesorală intervine caducitatea totală sau parțială a acestora.

Noul Cod civil a preferat termenul de „ineficacitate”, deoarece – strict juridic vorbind – nu ne aflăm în prezența unei veritabile caducități. Caducitatea poate fi definită ca fiind o cauză de ineficacitate a legatului, constând într-o imposibilitate de executare a legatului, instituit valabil de către testator și nerevocat de acesta, ca urmare a unor împrejurări străine de voința testatorului. Cu alte cuvinte, caducitatea se produce independent și chiar împotriva voinței testatorului. În situația în care legatele depășesc cotitatea disponibilă nu se poate afirma, cu deplin temei, că ineficacitatea legatelor intervine independent sau împotriva voinței testatorului, deoarece tocmai acesta – prin liberalitățile făcute – a încălcat rezerva succesorală.

Ca urmare a reducțiunii legatelor, întregirea rezervei se realizează în natură [art. 1.097 alin. (2) C. civ.]. Acest mod de întregire a rezervei nu creează dificultăți pentru că bunurile ce formează obiectul legatelor se află, de regulă, în posesia moștenitorilor rezervatari[7].

În situația în care bunurile ce constituie obiectul legatului au fost deja predate legatarului (indiferent cu ce titlu) chiar de cel ce lasă moștenirea și legatarul – mizând pe calitatea sa de titular al dreptului începând cu data deschiderii moștenirii – l-a înstrăinat unui terț dobânditor de bună-credință, întregirea rezervei se va face, de regulă, prin echivalent.

3. Efectele reducțiunii în cazul dezmoștenirii directe a moștenitorului rezervatar. Dezmoștenirea este directă atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moștenire a unuia sau mai multor moștenitori legali [art. 1.074 alin. (2) teza I C. civ.]. Moștenitorii rezervatari (descendenții, ascendenții privilegiați și soțul supraviețuitor) pot fi dezmoșteniți din acea parte a moștenirii care excedează cota lor de rezervă, numită cotitate disponibilă. Prin urmare, testatorul este liber să dezmoștenească, dar în prezența moștenitorilor rezervatari la data deschiderii moștenirii această libertate testamentară este limitată la acea parte din moștenire care excedează rezerva și de care defunctul poate dispune prin liberalități (inter vivos și mortis causa) și care constituie cotitatea disponibilă.

În sistemul noului Cod civil dezmoștenirea poate fi nu numai totală, constând în înlăturarea de la moștenire în tot a unuia sau mai multor moștenitori legali, ci și parțială, constând într-o diminuare a cotei pe care moștenitorul legal ar fi primit-o în absența dezmoștenirii.

Dacă dezmoștenirea directă a unui moștenitor rezervatar este totală, dispoziția testamentară respectivă este ineficace parțial, deoarece rezerva trebuie asigurată în mod imperativ.

Aceeași sancțiune – ineficacitatea parțială – intervine și în cazul în care dezmoștenirea directă este parțială, dar are ca efect încălcarea rezervei moștenitorului rezervatar (testatorul dispunând, de exemplu: „doresc ca unicul meu fiu X să primească doar un sfert din moștenire.”, fără a indica ce anume se va întâmpla cu restul de 3/4 din moștenire). În acest caz, la cerere, X va primi rezerva de 1/2 din moștenire, iar restul de 1/2 va reveni moștenitorilor din clasele subsecvente sau va fi declarată vacantă.

În schimb, dacă dezmoștenirea este doar parțială, fără însă a-i fi afectată rezerva moștenitorul rezervatar), dispoziția testamentară va fi valabilă. De exemplu, de cuius-ul are ca potențiali moștenitori legali pe cei doi copii – C1 și C2 – și prin testamentul întocmit dispune ca C1 să fie dezmoștenit în parte, astfel încât să nu mai primească 1/2 din moștenire, ci doar 1/3 din moștenire. În acest caz, întrucâ rezerva de 1/4 a lui C1 nu este încălcată, dezmoștenirea parțială este perfect valabilă; în final, C1 urmează să primească 1/3 din moștenire, iar C2 va primi restul de 2/3 din moștenire, în temeiul art. 1.075 alin. (3) C. civ., ca moștenitor legal cu vocație la întreaga moștenire.

4. Efectele reducțiunii în cazul donațiilor. În cazul donațiilor reducțiunea are ca efect desființarea lor în măsura necesară întregirii rezervei: desființarea totală, în ipoteza în care donația nu se poate imputa nici asupra cotității disponibile și nici asupra rezervei donatarului și desființarea parțială, atunci când donația se poate imputa în parte asupra cotității disponibile și/sau asupra rezervei donatarului.

Ca urmare a desființării donației excesive, moștenitorul rezervatar devine, de la data deschiderii succesiunii, proprietar ori, după caz, coproprietar asupra bunului cu care se întregește rezerva. În calitatea lui de proprietar exclusiv, moștenitorul rezervatar poate cere restituirea bunului în natură [art. 1.097 alin. (2) C. civ.], iar în calitatea lui de coproprietar poate cere ieșirea din indiviziune și atribuirea în natură a bunului ce formează obiectul partajului. După cum se arată în practica instanței supreme, rezerva trebuie asigurată moștenitorilor rezervatari în plină proprietate – fără sarcini, condiții sau clauze restrictive – și în natură, defunctul neputând dispune prin testament, de exemplu, vânzarea bunului la licitație publică și asigurarea rezervei din prețul obținut sau prin acordarea dreptului de uzufruct[8]. Tot astfel, cota de rezervă nu poate fi restituită moștenitorului rezervatar sub forma echivalentului bănesc din valoarea bunului donat.

Desființarea donației pentru întregirea rezervei se produce însă numai în anumite limite, iar reducțiunea se face, în anumite cazuri, nu prin restituirea bunului donat în natură, ci prin echivalent.

Astfel, donația se desființează și moștenitorul rezervatar devine proprietar al bunului donat nu de la data încheierii contractului de donație, ci numai de la data deschiderii moștenirii (ceea ce reprezintă un caz de „retroactivitate limitată”, deoarece rezervatarul devine proprietar de la un moment anterior aceluia al intentării acțiunii în reducțiune ori aceluia al rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care se admite cererea de reducțiune, însă ulterior momentului încheierii contractului de donație). În acest sens, legea prevede că:

– actele de înstrăinare a bunurilor donate și cele prin care donatarul a constituit asupra acestor bunuri drepturi reale, consimțite de către donatar față de terți, înainte de momentul deschiderii moștenirii, rămân valabile [art. 1.097 alin. (3) C. civ.]. Întrucât donația se desființează numai din momentul deschiderii moștenirii, actele încheiate anterior rămân perfect valabile, fiind desființate numai cele ulterioare, o dată cu desființarea dreptului de proprietate al donatarului (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis)[9];

– în calitate de proprietar al bunurilor donate, donatarul păstrează fructele părții din bun care depășește cotitatea disponibilă, percepute până la data la care cei îndreptățiți au cerut reducțiunea [art. 1.097 alin. (6) C. civ.]. Donatarul este ținut să restituie fructele doar de la data de la care a devenit posesor de rea-credință al bunurilor donate ca urmare a invocării reducțiunii de către moștenitorii rezervatari[10].


[1] Potrivit art. 111 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, „Dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin bună învoială, în încheiere se va arăta modul de împărțeală și bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărțeală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege.» Art. 112 dispune că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, la cererea moștenitorilor legali sau testamentari, notarul public poate proceda la lichidarea pasivului succesoral, înstrăinarea activului sau partajarea și atribuirea bunurilor, potrivit acordului moștenitorilor”.
[2] În practica judecătorească (T. J. Suceava, dec. civ. nr. 828/1971, în RRD nr. 6/1972, p.166) s-a reținut că acordul moștenitorilor cu privire la reducțiunea legatelor este, în principiu, admisibil și că o astfel de înțelegere are valoarea și efectele unui act juridic care, ca atare, leagă cu putere de lege părțile între care intervine. Acest act nu mai poate fi revocat unilateral, ci numai anulat când se constată existența unui viciu de consimțământ sau încălcarea unor prevederi legale a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea actului.
[3] De exemplu, de cuius-ul a donat unuia dintre copiii săi cu scutire de raport o casă în valoare de 170.000 de lei, iar activul net al moștenirii este de 30.000 de lei. Masa de calcul fiind de 200.000 de lei, iar rezerva copilului negratificat fiind de 50.000 de lei, cu ocazia desfășurării procedurii succesorale notariale se poate lua act prin încheiere de faptul că bunul în valoare de 30.000 de lei (de exemplu, un autoturism) revine celui de-al doilea copil, care mai primește încă 20.000 de lei de la primul pentru a-și întregi rezerva succesorală. În acest mod s-au împărțit și bunurile succesorale și s-a procedat și la reducțiunea donației excesive.
[4] Potrivit art. 108 din Legea nr 36/1995, „(1) Succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanța judecătorească în vederea dezbaterii unei succesiuni. (2) Dispozițiile art. 193 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile”. Art. 193 alin. (3) C. proc. civ. dispune că „La sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată de către instanță, din oficiu, sau de către pârât”.
[5] TS, s. civ. dec. nr. 1253/1989, în Dreptul nr.4, 1990, p. 71.
[6] A se vedea, de exemplu, D. Alexandresco, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român, tomul al IV-lea, partea I, Ed. Socec, București, p., 640; M. Eliescu, Moștenirea si devoluțiunea ei în dreptul R.S.R., Ed. Academiei R.S.R., București, 1966, p. 372.
[7] Pentru ipotezele care pot apărea în practică în cazul reducțiunii în natură pe cale de excepție, a se vedea D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 442, precum și lucrările acolo citate.
[8] TS, s. civ., dec. nr. 760/1969, în Repertoriu… 1969-1975, p. 206; CSJ, s. civ., dec. nr. 1314/1994, în Dreptul nr. 7, 1995, p. 87.
[9] A se vedea, Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 350.
[10] Anterior intrării în vigoare a noului Cod civil donatarul era obligat să restituie fructele părții din bun ce depășea cotitatea disponibilă din momentul morții donatorului (art. 854 C. civ. de la 1864). Soluția era profund nedreaptă și îl obliga pe donatar să capitalizeze fructele și să nu le consume, de teama unei eventuale acțiuni în reducțiune ale cărei efecte – în ceea ce privește fructele – s-ar fi întins până la data deschiderii moștenirii. În plus, starea de incertitudine și perspectivele nefavorabile care se deschideau pentru donatar, îl puteau determina pe acesta să fie mai puțin diligent în privința unei optime folosiri a bunului donat. Această anomalie a fost corectată cu prilejul elaborării noului Cod civil, când s-a ținut seama de criticile formulate în literatura de specialitate (a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, pp. 350-351.).
Efectele reducțiunii liberalităților excesive în noul Cod civil was last modified: iunie 18th, 2015 by Romeo Popescu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii