Educația juridică online: oportunități și provocări

III. Concluzii și recomandări

Vom prezenta în această secțiune concluziile pe care le-am desprins în urma cercetării pe care am realizat-o cu privire la educația juridică online, precum și câteva recomandări pentru menținerea și optimizarea avantajelor acestui sistem și după încheierea pandemiei, pentru gestionarea și reducerea riscurilor pe care le aduce educația online, precum și pentru adaptarea educației juridice la sistemul online și la realitățile contemporane în general.

 

1. Sinteză privind avantajele educației juridice online

Fără a relua explicațiile și interpretările oferite mai sus[10], vom sintetiza în continuare principalele avantaje pe care le aduce educația juridică online, așa cum rezultă din cercetarea pe care am realizat-o.

Cel mai important avantaj al educației online este, atât în viziunea studenților, cât și în cea a profesorilor Facultății de Drept, faptul că activitatea de predare-învățare-evaluare se poate desfășura din orice locație (77,27% dintre studenți și 46,67% dintre cadrele didactice).

Economiile de timp și bani legate de deplasarea spre / de la universitate se clasează pe locul al doilea în ierarhia avantajelor învățământului online pentru studenți pe când în cazul cadrelor didactice aceasta se află pe poziție de egalitate cu prima opțiune expusă mai sus (56,36% dintre studenți și 46,67% dintre cadrele didactice).

Și posibilitatea de continuare a activității educaționale în condiții de sănătate deficitară este apreciată de respondenți; 42,73% dintre studenți și 46,67% dintre profesori consideră un avantaj faptul că pot să participe la / să susțină activitățile didactice, chiar și când starea de sănătate nu le-ar permite deplasarea la universitate.

Un program zilnic mai flexibil și mai ușor de organizat este indicat ca avantaj al educației online de 41,82% dintre studenți și 33,33% dintre profesori.

Pentru 21,82% dintre studenți, un avantaj îl reprezintă și posibilitatea de a asculta prelegerile profesorilor și fără ca respondentul să fie văzut / auzit de aceștia (camera video și microfon oprite), aspect care este însă privit ca un dezavantaj major al educației online de nu mai puțin de 73,33% dintre cadrele didactice respondente, care declară că simt că „vorbesc singuri”, respectiv că se simt deranjate de faptul că nu toți studenții pornesc camera video și nu răspund la întrebări și le lipsește feedback-ul nonverbal din partea studenților „ascunși” în mediul virtual.

Faptul că ar avea mai mult timp pentru familie sau alte activități este considerat un avantaj al învățământului online de 21,82% dintre studenți, însă de doar 6,67% dintre cadrele didactice. Explicația constă în faptul că pregătirea cursurilor, seminarelor și a celorlalte activități aplicative, ca și susținerea acestor activități didactice, consumă la fel de multe resurse de timp pentru profesori în regim online, ca și în cazul învățământului față în față (ba se poate dovedi chiar mai cronofagă), singura economie de timp fiind legată de deplasarea la / de la campus. De altfel, niciun respondent din rândul cadrelor didactice nu a optat pentru varianta de răspuns că se simte mai odihnit în această perioadă de suspendare a cursurilor față în față.

O concluzie interesantă se desprinde din analiza comparativă a avantajului utilizării altor mijloace de studiu decât cele tradiționale și al accesului la resurse educaționale suplimentare, pentru care au optat 40,00% dintre respondenții profesori, dar numai 11,82% dintre studenții chestionați. Credem că acest decalaj procentual denotă un interes mai mare al cadrelor didactice pentru îmbunătățirea și actualizarea tehnicilor de predare / seminarizare, studenții fiind mai puțin interesați de acest aspect, deși sunt beneficiarii direcți ai metodelor didactice inovative.

Pe locuri mai mici în ierarhia avantajelor educației juridice online se situează economiile de chirie sau alte costuri de ședere în localitatea unde se află universitatea (16,36% dintre studenți și 6,67% dintre profesori) și oportunitățile de dezvoltare a abilităților IT (13,33% dintre profesori și 9,09% dintre studenți).

Ca o concluzie generală, atât studenții, cât și profesorii din cadrul Facultății de Drept s-au adaptat cu succes la forma de învățământ online și i-au sesizat avantajele reale, ceea ce se confirmă și prin procentul majoritar al celor care consideră că ar trebui continuat într-un sistem mixt (online și față în față) și după încheierea pandemiei (60,91% dintre studenți și 80,00% dintre cadrele didactice).

Din cercetarea noastră a rezultat și un aspect problematic, și anume că dialogul educațional tinde / riscă să se transforme într-un monolog. Astfel, un număr însemnat de studenți preferă să nu își activeze microfonul și camera video în timpul activităților didactice online, ceea ce este de natură să creeze frustrare în rândul cadrelor didactice și le privează pe acestea de comunicarea bilaterală inerentă procesului educațional.

2. Sinteză privind dezavantajele educației juridice online

Principala concluzie ce se desprinde din analiza comparativă a răspunsurilor oferite de studenți și profesori deopotrivă este că cel mai mare dezavantaj al educației online este lipsa interacțiunii față în față (62,73% dintre studenți și 53,33% dintre cadrele didactice).

Totuși, pentru profesori, nu distanțarea fizică este considerată a fi cel mai mare dezavantaj al învățământului online, ci o anume distanțare psihologică sau morală, respectiv lipsa feedback-ului din partea studenților (73,33% dintre cadrele didactice chestionate se pronunță în acest sens). Reiterăm faptul că, în opinia noastră, această chestiune trebuie tratată cu maximă seriozitate, întrucât reacția studenților la modul cum decurge cursul sau activitatea aplicativă este un factor extrem de important în auto-ajustarea deciziilor didactice pe care profesorul le ia în timpul activităților didactice și în adaptarea prestației acestuia în funcție de dinamica grupei de studenți cu care lucrează, gradul de interes / dezinteres al studenților pentru un anumit subiect, întrebările care apar din partea studenților, starea de oboseală a participanților etc.[11]. Pe de altă parte însă, din cercetarea noastră rezultă că un număr impresionant de studenți (77,27%) consideră ca fiind cea mai mare oportunitate oferită de învățământul juridic online tocmai faptul că pot participa la cursuri / seminare / aplicații practice, indiferent de locația în care se află, iar aceasta din urmă poate să fie incompatibilă cu pornirea camerei video, din motive mai mult sau mai puțin întemeiate.

O altă concluzie care se desprinde din studiu de față este că un număr mare de studenți (50,00% – locul doi în ierarhia răspunsurilor privind dezavantajele educației online) întâmpină problemele de concentrare / distragere a atenției (aceasta în timp ce niciunul dintre profesorii chestionați nu au declarat că se concentrează mai greu asupra sarcinilor didactice decât în sala de curs).

Expunerea prelungită la radiațiile electromagnetice emise de dispozitivele digitale este privită ca un dezavantaj major de 53,33% dintre cadrele didactice respondente, care se pare că sunt mai informate asupra acestui subiect și cunosc mai bine pericolele expunerii la radiații electromagnetice decât studenții, care se declară și ei îngrijorați de impactul acestui tip de radiații asupra sănătății lor, dar într-o proporție mai mică (18,18%).

Din cercetarea realizată se desprinde și concluzia că un număr mare de studenți (40%, față de numai 13,33% dintre profesori) se confruntă cu probleme de conexiune la internet, care determină întreruperea cursurilor/seminarelor/aplicațiilor practice. Credem că rezolvarea acestei probleme ține în foarte mică măsură de universitate, însă studenții ar putea fi conștientizați asupra importanței investiției în echipamente IT performante și în abonamente de internet la viteze superioare, respectiv asupra faptului că ar putea redirecționa în acest scop economiile realizate din deplasarea la/de la campus, respectiv din costurile cu chiria. De altfel, un număr relativ mic dintre studenții chestionați (10%) s-au plâns că sunt nevoiți să cheltuiască mai mulți bani pentru accesul la tehnologie performantă: laptop, cameră video, microfon, abonament la internet etc.

O altă concluzie interesantă care se desprinde din studiu de față este că doar foarte puțini dintre profesori (13,33%) declară că trebuie să depună un efort sporit pentru adaptarea materialelor didactice la modalitatea de predare online. Acest lucru confirmă faptul că profesorii Facultății de Drept erau pregătiți pentru adaptarea la forma de învățământ online. Așa cum a rezultat din ședințele facultății și din discuțiile individuale purtate cu aceștia, cadrele didactice ale facultății au adoptat încă de mult timp metode didactice moderne, bazate pe utilizarea tehnologiei digitale, le-au înțeles utilitatea în procesul de învățământ și în păstrarea legăturii cu studenții și au îmbrățișat în mod natural avantajele progresului tehnologic. În schimb, peste un sfert dintre studenții respondenți (29,09%) consideră că, în actualele condiții, trebuie să depună mai mult efort pentru studiul individual – cu alte cuvinte, să depună un efort sporit de adaptare la noutatea formei de învățământ online.

Dacă studenții par, în covârșitoarea lor majoritate, mulțumiți de modul în care decurge comunicarea online cu cadrele didactice, nu același lucru se poate spune despre comunicarea cu personalul administrativ al universității. Astfel, un scor îngrijorător de mare la întrebarea privind dezavantajele învățământului online adresată studenților a fost obținut de răspunsul „e mai dificil să obțin informații despre situația mea școlară”, pentru care au optat 30,00% dintre aceștia.

Efortul de îmbunătățirea competențelor digitale este considerat a fi o provocare de 13,33% dintre cadrele didactice chestionate, în timp ce doar 3,64% dintre studenții respondenți apreciază că nu primesc suportul tehnic necesar de la departamentul IT.

Scoruri mai mici în ierarhia dezavantajelor educației juridice online au obținut răspunsurile privind necesitatea de a investi mai mult timp și energie pentru comunicarea cu studenții și colegii (13,33% dintre cadrele didactice), dificultăți de comunicare cu secretariatul și personalul administrativ al universității (4,55% dintre studenți) sau dificultăți în organizarea activității online și a relaționării cu studenții (1,82% dintre studenți).

3. Adaptarea educației juridice la sistemul online

În această secțiune de concluzii, vom încerca să sintetizăm trei alte tipuri de informații pe care am încercat să le obținem prin demersul nostru de cercetare asupra educației juridice online, respectiv: calitatea educației juridice online, utilizarea platformelor de învățare online și menținerea motivației pentru învățarea online. În opinia noastră, cele trei aspecte menționate sunt indicatori valoroși ai modului în care educația juridică a reușit sau a eșuat în încercarea de a se adapta la metodele online de predare, învățare și evaluare, cel puțin la nivelul Facultății de Drept din cadrul Universității „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.

În ce privește calitatea educației juridice online, concluzia pare a fi una îmbucurătoare, în sensul în care confirmă reușita acestui demers, de vreme ce mai mult de jumătate dintre respondenți (51,81% dintre studenți și 53,33% dintre profesori) apreciază că educația juridică online se ridică la același nivel calitativ ca și cea tradițională sau chiar o depășește. Menționăm că aceste procente reies dintr-o cercetare realizată la mai puțin de un an de la debutul pandemiei, timp prea scurt pentru o adaptare ideală de la o situație (inclusiv educațională) „normală”, cunoscută, obișnuită, la una extraordinară, necunoscută, neobișnuită și plină de provocări, cum este cea actuală. În opinia noastră, procentele menționate dovedesc o admirabilă capacitate instituțională de adaptare la nou, de ajustare „din mers” a activității educaționale și a celei auxiliare, precum și de menținere a standardelor educaționale la cel mai înalt nivel calitativ, chiar și în condiții sociale extreme.

De menționat însă că profesorii Facultății de Drept par a-și fi fixat standarde de calitate superioare, din moment ce majoritatea acestora (46,67%) sunt de părere că învățământul online nu permite un nivel calitativ la fel de înalt pentru educația juridică, precum învățământul superior tradițional. Așa cum am arătat, credem că și acesta este o problemă de timp și – prin efortul conjugat al tuturor factorilor implicați: profesori, studenți, factori decizionali, personal administrativ etc. – calitatea educației online ar putea să crească constant.

De altfel, nu trebuie neglijat nici procentul de respondenți care apreciază, chiar și în momentul actual, că educația juridică online este superioară celei față în față (13,33% dintre profesori și 6,36% dintre studenții chestionați).

Opinia respondenților în privința utilizării platformelor de învățare online este de natură să indice un alt motiv de satisfacție, respectiv de confirmare a faptului că efortul de adaptare la dificultățile sistemului educațional online nu a rămas fără rezultate.

După cum am arătat[12], imensa majoritate a cadrelor didactice (86,67%) au declarat că, în perioada de suspendare a cursurilor față în față, au primit sprijin și suport de la departamentului IT al universității, ceea ce ne conduce la concluzia că profesorii au fost interesați, în cea mai mare măsură, de modul în care pot să continue să ofere studenților cunoașterea de care au nevoie, în ciuda restricțiilor impuse de criza sanitară. Atât din chestionar, cât și din discuțiile purtate la întâlnirile online ale Facultății de Drept, rezultă fără dubiu gradul înalt de preocupare a cadrelor didactice pentru facilitățile oferite de platforma de învățare online, de modul în care poate fi aceasta utilizată pentru a oferi studenților un standard de calitate educațională cel puțin egal cu cel asumat înainte de pandemie.

Și studenții chestionați în această privință confirmă, în imensa lor majoritate (86,36%), că sarcinile de lucru gândite de cadrele didactice în această perioadă și oferite prin intermediul platformei Microsoft Teams, au fost atractive, utile și corespunzătoare nevoilor de învățare (spre deosebire de doar 5,45% dintre studenți, care s-au pronunțat în sens contrar).

În ceea ce privește menținerea motivației pentru învățarea online, majoritatea respondenților (80,00% dintre cadrele didactice și 60,00% dintre studenți) sunt de părere că responsabilitatea pentru aceasta la revine, în egală măsură, profesorilor și studenților.

Mult mai puțini dintre cei chestionați cred că doar unul dintre cei doi parteneri educaționali are un rol mai important în menținerea motivației pentru învățarea online: 33,64% dintre studenți și 13,33% dintre profesori sunt de părere că această responsabilitate cade în principal în sarcina studenților, în timp ce doar 5,45% dintre studenți și 6,67% dintre profesori s-au pronunțat în sensul că menținerea motivației pentru învățarea online depinde în principal de cadrul didactic.

4. Adaptarea educației juridice la realitățile contemporane

Problematica adaptării educației juridice la realitățile contemporane este una constantă în preocupările echipei de cadre didactice ale Facultății de Drept[13], fiind în strânsă legătură cu responsabilitatea profesorilor de drept în educarea viitoarelor generații de juriști, în contextul progresului tehnologic al societății.

Profesioniștii Dreptului dispun astăzi de acces la numeroase resurse de documentare în format electronic, comunicarea online permite ușurarea și eficientizarea dialogului dintre organele judiciare, justițiabili, avocați și alte categorii de actori ai Justiției, informațiile de interes juridic se propagă mai fluent, mai coerent și mai transparent. Avantajele și oportunitățile pe care le oferă tehnologia sunt evidente pentru juriști, mai ales pentru cei cu o experiență profesională suficient de îndelungată pentru a le permite să facă comparația cu modul în care puteau să își exercite profesia înainte de „epoca internetului”.

Există însă și numeroase provocări pe care schimbările tehnologice le aduc în viața profesioniștilor Dreptului: comunicarea și documentarea online pot avea riscuri și capcane ascunse și impun un plus de luciditate și prudență, economia digitală, tehnologiile inteligente și schimbările din societate obligă juristul la o permanentă ajustare la noile realități cu care se confruntă, sunt numeroase semne de întrebare cu privire la rolul pe care Inteligența Artificială îl va avea în procesul de înfăptuire a Justiției.

În Estonia, funcționează deja „judecătorul robot” – un sistem automatizat bazat pe algoritmi de calcul, care permite soluționarea litigiilor comerciale de valoare mai redusă și care înlocuiește nu doar munca unui judecător uman, ci și a circa 30 de asistenți și referenți. Se pregătește implementarea unui sistem bazat pe transcrierea automată a vorbirii, care va face inutilă în mare parte munca grefierilor. Aceste inovații au stârnit îngrijorare publică: vor rămâne juriștii fără locuri de muncă? Va mai fi oare nevoie de judecători, avocați, personal auxiliar de justiție? Putem ceda „roboților” o parte din responsabilitatea noastră de înfăptuire a Justiției? Se prefigurează un viitor în care Inteligența Artificială va face dreptate ființelor umane?[14]

Dincolo de avantaje și riscuri, dincolo de entuziasmul și / sau temerile noastre, schimbările pe care tehnologia le aduce (și va continua probabil să le aducă, într-un ritm tot mai accelerat) în viața fiecărui profesionist al Dreptului rămân o realitate ce nu poate fi contestată și care ne obligă la adaptare.

Dacă toți profesorii pe care i-am chestionat în cadrul cercetării noastre sunt conștienți nu doar de aceste schimbări din mediul profesional, ci și de responsabilitatea ce le revine în calitate de profesori de Drept, credem că putem extrapola aceste rezultate la întreg mediul academic din România și putem spera la o performanțe tot mai bune ale educației juridice în țara noastră.

Avantajele și oportunitățile educației juridice online stau nu doar în aspectele sale evidente, ci și în posibilitatea (și obligația deontologică) de a conștientiza studenții asupra rolului pe care îl vor avea de jucat ca profesioniști ai Dreptului secolului XXI.

Indexul reprezentărilor grafice

Grafic nr. 1 – Distribuția respondenților studenți pe ani de studiu

Grafic nr. 2 – Distribuția respondenților studenți în funcție de ultimul nivel de studii absolvite

Grafic nr. 3 – Distribuția pe genuri a respondenților studenți

Grafic nr. 4 – Distribuția respondenților studenți pe grupe de vârstă

Grafic nr. 5 – Distribuția respondenților profesori în funcție de nivelul la care predau

Grafic nr. 6 – Distribuția respondenților profesori pe grade didactice

Grafic nr. 7 – Distribuția respondenților profesori pe genuri

Grafic nr. 8 – Distribuția respondenților profesori pe grupuri de vârstă

Grafic nr. 9 – Distribuția respondenților profesori în funcție de vechimea în activitatea academică

Grafic nr. 10 – Avantajele și oportunitățile învățământului juridic online în viziunea studenților

Grafic nr. 11 – Avantajele și oportunitățile învățământului juridic online în viziunea cadrelor didactice

Grafic nr. 12 – Dezavantajele și provocările învățământului juridic online în viziunea studenților

Grafic nr. 13 – Dezavantajele și provocările învățământului juridic online în viziunea cadrelor didactice

Grafic nr. 14 – Calitatea educației juridice online în viziunea studenților

Grafic nr. 15 – Calitatea educației juridice online în viziunea cadrelor didactice

Grafic nr. 16 – Gradul de atractivitate a sarcinilor de lucru primite online, în viziunea studenților

Grafic nr. 17 – Principalul „furnizor” de suport și îndrumare, în viziunea profesorilor

Grafic nr. 18 – Principalul responsabil de menținerea motivației pentru învățarea online, în viziunea studenților

Grafic nr. 19 – Principalul responsabil de menținerea motivației pentru învățarea online, în viziunea profesorilor

Grafic nr. 20 – Continuarea activității didactice în regim online, în viziunea studenților

Grafic nr. 21 – Continuarea activității didactice în regim online, în viziunea profesorilor

Grafic nr. 22 – Adaptarea educației juridice la realitățile contemporane, în viziunea studenților

Grafic nr. 23 – Adaptarea educației juridice la realitățile contemporane, în viziunea profesorilor

 

Indexul tabelelor comparative

Tabel comparativ nr. 1 – Calitatea educației juridice online, comparativ cu educația față în față

Tabel comparativ nr. 2 – Principalul responsabil pentru menținerea motivației de învățare online

Tabel comparativ nr. 3 – Continuarea activității didactice în regim online

Tabel comparativ nr. 4 – Adaptarea educației juridice la realitățile contemporane


[10] A se vedea supra, secțiunea „Avantaje și oportunități oferite de educația juridică online”.

[11] Pentru o analiză mai amplă a acestui aspect, a se vedea supra, secțiunea „Dezavantaje și provocări ale educației juridice online”.

[12] A se vedea supra, secțiunea „Utilizarea platformelor de învățare online”.

[13] Workshop-ul cu tema „Educația juridică online – oportunități și provocări”, organizat de Facultatea de Drept în data de 24 noiembrie 2020, în cadrul Simpozionului științific organizat anual de Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș, a oferit un nou prilej participanților – cadre didactice și studenți ai facultății noastre – de a reflecta asupra impactului pe care ritmul accelerat al schimbărilor din societatea contemporană îl are asupra profesiei de jurist.

[14] Pentru detalii privind tehnologizarea sistemului judiciar din Estonia, a se vedea https://www.libertatea.ro/stiri/reportaj-acasa-la-primul-judecator-robot-al-lumii-in-estonia-2665884 (accesat la 19.02.2021).

 

Educația juridică online: oportunități și provocări was last modified: mai 19th, 2021 by Brîndușa Gorea

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista

Despre autor:

Brîndușa Gorea

Brîndușa Gorea

Este profesor universitar doctor și decanul Facultății de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.
Oana Voica Nagy

Oana Voica Nagy

Este lector universitar doctor, Facultatea de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.
Ioana Toncean-Luieran

Ioana Toncean-Luieran

Este lector universitar doctor, Facultatea de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.