Educația juridică online: oportunități și provocări

Cuprins

Rezumat
Mulțumiri

I. Informații preliminare

1. Contextul, scopul și obiectivele cercetării
2. Metodologia de lucru
3. Date privind respondenții

II. Rezultatele studiului

1. Avantaje și oportunități oferite de educația juridică online
2. Dezavantaje și provocări ale educației juridice online
3. Calitatea educației juridice online
4. Utilizarea platformelor de învățare online
5. Menținerea motivației pentru învățarea online
6. Continuarea activității didactice în regim online
7. Adaptarea educației juridice la realitățile contemporane

III. Concluzii și recomandări

1. Sinteză privind avantajele educației juridice online
2. Sinteză privind dezavantajele educației juridice online
3. Adaptarea educației juridice la sistemul online
4. Adaptarea educației juridice la realitățile contemporane

Indexul reprezentărilor grafice
Indexul tabelelor comparative

Rezumat

Studiul de față reprezintă o încercare de radiografie a unui an de învățământ online în domeniul juridic, desfășurat în cadrul Facultății de Drept din cadrul Universității „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.

Cercetarea pe care se bazează această lucrare a debutat ca un dialog informal între profesorii din cadrul facultății, precum și între aceștia și studenți, având ca scop imediat identificarea unor soluții optime pentru a face față situației inedite cu care ne-am confruntat cu toții, odată cu debutul pandemiei de COVID-19 și imposibilitatea desfășurării activităților didactice față în față. În lunile ce au urmat, studenți și profesori ne-am adaptat, deopotrivă, noului mediu educațional și i-am descoperit, treptat, nu doar inconvenientele și constrângerile, ci și oportunitățile și avantajele pe care le oferă. Discuțiile pe aceste teme au continuat în cadrul facultății și au devenit tot mai structurate, în încercarea de a transforma ceea ce inițial a fost o soluție „de avarie”, într-un sistem educațional coerent, eficient, inovativ și la cele mai înalte standarde calitative. Acest demers a generat o serie de întrebări concrete, la care am dorit să aflăm răspunsurile oneste ale celor direct implicați și interesați. În consecință, am propus studenților și cadrelor didactice ale facultății noastre câte un chestionar, cu ajutorul căruia am încercat să identificăm cu ce probleme se confruntă în noul mediu educațional online, dacă acestea le-a adus și motive de satisfacție și care anume, care este optica respondenților cu privire la calitatea și viitorul educației juridice online.

Rezultatele pe care le-am obținut în urma acestei cercetări sunt, în opinia noastră, de interes larg și depășesc cadrul strict al Facultății în cadrul căreia s-a realizat. Credem că majoritatea răspunsurilor pe care le-am primit, atât din partea studenților, cât și din partea profesorilor, pot fi extrapolate la nivelul întregului învățământ juridic superior din România. Este posibil ca studiul de față să se dovedească util și altor actori și decidenți din educație, indiferent de domeniul sau nivelul de învățământ în care activează, întrucât multe dintre concluziile la care am ajuns sunt legate de aspecte generale, precum calitatea educației online, utilizarea platformelor electronice de învățare, menținerea motivației pentru învățarea online sau nevoia de inovare în educație, de adaptare a învățământului la progresul tehnologic.

Dincolo de concluziile și recomandările pe care am încercat să le formulăm în urma cercetării pe care am realizat-o, există numeroase subiecte de reflecție asupra cărora credem că ne putem apleca, având ca punct de pornire studiul de față. Ne putem întreba, de pildă, dacă nu cumva acest an de pandemie reprezintă (sau ar putea să reprezinte, sau ar trebui să reprezinte) o „placă turnantă” între vechi și nou în educație. Mai este învățământul tradițional la înălțimea exigențelor contemporane? Mai pot răspunde vechile metode de predare – învățare – evaluare cerințelor viitorului tot mai tehnologizat? Ce semnificație profundă, axiologică, are astăzi clasica aulă universitară în viziunea studenților și a profesorilor, ce semnificație va avea mâine?

În mod surprinzător, doar 11,82% dintre studenții chestionați apreciază ca fiind un avantaj faptul că educația online oferă posibilitatea utilizării altor mijloace de studiu decât cele tradiționale (și acces la resurse educaționale suplimentare), spre deosebire de nu mai puțin de 40% dintre respondenții profesori. De asemenea, doar 74,55% dintre studenți consideră că este necesar ca educația juridică să se adapteze la schimbările din lumea contemporană, față de 100% dintre cadrele didactice. Ar trebui ca aceste decalaje să ne pună pe gânduri? Pot ele sugera nevoia unei „para-educații”, a unei educații despre ce înseamnă în mod real educația?

50% dintre studenții chestionați se plâng de problemele de concentrare sau distragere a atenției în mediul online, în timp ce niciunul dintre profesorii chestionați nu au declarat că se concentrează mai greu asupra sarcinilor didactice decât în sala de curs. O explicație la îndemână vine din maturitatea și profesionalismul celor din urmă, care și-au exersat vreme îndelungată abilitățile de concentrare mintală și focalizare a atenției, atât în calitate de cadre didactice, cât și – în majoritatea cazurilor – în calitate de profesioniști ai Dreptului. Merită însă să ne întrebăm dacă (așa cum cele mai recente studii de neuroplasticitate o sugerează) efectele internetului asupra creierului uman nu sunt cumva mai profunde decât ne așteptăm, iar superficialitatea pe care acest mediu de comunicare o implică nu are cumva un impact major asupra educației noilor generații. Dacă studenților le este mai dificil să își păstreze vigilența mintală, respectiv focalizarea asupra subiectului, ar trebui profesorii să apeleze la metode inovative pentru a le capta atenția? Dacă da, răspunsul este valabil doar în mediul virtual, sau trebuie regândită întreaga strategie de menținere a interesului pentru educație?

Ce așteptări au, în definitiv, tinerii beneficiari ai educației? Majoritatea studenților chestionați (77,27%) consideră că cel mai important avantaj al educației online este acela că activitatea de predare-învățare-evaluare se poate desfășura din orice locație, nefiind necesară prezența lor fizică în campus, iar 51,81% dintre aceștia apreciază că educația juridică online se ridică la același nivel calitativ ca și cea tradițională sau chiar o depășește.

Pe de altă parte, 73,33% dintre cadrele didactice chestionate se plâng de lipsa feedback-ului din partea studenților. Nu toți studenții pornesc camera video în timpul cursurilor și seminarelor sau le „audiază” în timp ce șofează sau sunt implicați în alte activități, posibilități pe care 20,91% dintre studenți le apreciază ca fiind avantaje al învățământului online. Or reacția studenților la modul cum decurge cursul sau activitatea aplicativă este un factor extrem de important în auto-ajustarea deciziilor didactice pe care profesorul le ia pe loc, în timpul activității. Lipsa de feedback, inclusiv nonverbal, face mai dificilă adaptarea prestației profesorului la dinamica grupei de studenți cu care lucrează și poate duce la scăderea performanței didactice. Nu este surprinzător, din această perspectivă, faptul că niciun cadru didactic chestionat nu se declară mai odihnit în această perioadă, consumul nervos necesar pentru pregătirea și susținerea activităților online fiind superior.

Procentele de mai sus ne pot face să ne întrebăm dacă nu cumva cei doi parteneri educaționali tradiționali, învățătorul și învățăcelul, au așteptări reciproce tot mai diferite. Este posibil ca studenții să aspire (chiar fără s-o declare expres) spre un învățământ de tip „TikTok” sau „YouTube”? Sau poate nu se mai simt suficient de „seduși” de profesori? Poate profesorii nu se mai simt suficient de respectați, de apreciați? Ar trebui oare ca rolul lor tradițional în relația cu studenții să împrumute ceva din aura unui „influencer” de pe Instagram, să ofere „conținut” atractiv tinerei generații, să găsească canale mai seducătoare de transmitere a cunoașterii, să îi transforme pe studenți în „followers”? Va fi profesorul secolului XXI mai degrabă un „showman”, al cărui succes profesional va fi evaluat în funcție de popularitate?

În general, în ce termeni ar trebui să apreciem „succesul” sau „eșecul” procesului didactic, cum îi putem evalua, în mod realist și onest, progresele și rezultatele?

Indiferent de posibilele răspunsuri la asemenea întrebări, deși pandemia va trece, putem presupune că învățământul online nu va fi abandonat în România. Ceea ce pentru universități dintre cele mai prestigioase din Occident era deja o formulă educațională implementată cu succes, poate deveni și în țara noastră o soluție funcțională, care să servească interesele actuale și viitoare ale tuturor actorilor din educație, nu doar o soluție de criză. Marea majoritate a respondenților noștri (60,91% dintre studenți și 80% dintre cadrele didactice) optează pentru continuarea activității didactice în regim parțial online și parțial față în față, după încheierea pandemiei.

Universitățile care înțeleg (chiar și silite de împrejurări de criză) că mediul educațional tradițional nu mai poate satisface integral nevoile contemporane de învățare (cel puțin, nu în cazul educației adulților), pot avea un avantaj competitiv față de altele, care se complac în așteptarea revenirii la „normalitate”. Credem că, pentru toți cei interesați de performanța învățământului superior, aceasta poate fi o cursă câștigată sau pierdută.

Ne exprimăm speranța că studiul de față va inspira noi căi de dialog inter-instituțional și va contribui la identificarea unor soluții mature, realiste și lipsite de prejudecăți, la provocările mai vechi și mai noi cu care se confruntă nu doar educația juridică din România, ci întreaga noastră viață academică.

Mulțumiri

Autoarele acestui studiu doresc să mulțumească studenților și profesorilor Facultății de Drept din cadrul Universității „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș, pentru timpul alocat completării chestionarelor, pentru interesul și implicarea lor.

Recunoștința noastră se îndreaptă și spre departamentul IT al universității, în special către domnul ing. Ionuț Boer, fără al cărui sprijin, suport și efort creativ ne-ar fi fost mult mai dificil să utilizăm chestionarul online și să prelucrăm datele culese.

 

I. Informații preliminare

1. Contextul, scopul și obiectivele cercetării

Începând cu data de 17 martie 2020, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș a decis suspendarea tuturor activităților față în față și transferarea lor în spațiul virtual, pentru respectarea măsurilor de distanțare fizică impuse de pandemia de COVID-19[1]. Facultatea de Drept, alături de celelalte facultăți și departamente ale universității, a fost nevoită să se adapteze acestei noi realități sociale. Am căutat să identificăm cele mai bune soluții și metode, pentru a continua să oferim studenților noștri educație juridică de cel mai înalt nivel, chiar și în condițiile de noutate absolută a sistemului de predare – învățare – evaluare online.

La mai puțin de un an de la începutul acestei situații de criză, autoarele studiului de față și-au propus să afle ce impact a avut ea asupra principalilor actori ai actului educațional desfășurat în cadrul Facultății de Drept – studenți și profesori, cum sunt privite de către aceștia avantajele și dezavantajele acestei situații inedite, reprezentate de educația juridică online, și în ce măsură pot fi transformate în oportunități provocările sale inerente. De asemenea, confruntarea, devenită inevitabilă, cu utilizarea tehnologiei informatice în cadrul procesului educațional ne-a făcut să reflectăm din nou, dintr-o perspectivă mai actuală, asupra imperativului adaptării educației juridice la exigențele unei lumi în continuă schimbare.

În consecință, cercetarea pe care am realizat-o a avut patru obiective principale:

(1) Să analizăm avantajele pe care le aduce educația juridică online, inclusiv oportunitatea menținerii acestui sistem și după încheierea pandemiei;

(2) Să studiem dezavantajele și riscurile educației juridice online, precum și să aducem propuneri de remediere / ținere sub control a acestora;

(3) Să identificăm și să examinăm principalii indicatori de succes / eșec în demersul de adaptare la metodele online de predare, învățare și evaluare, la nivelul Facultății de Drept din cadrul Universității „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș;

(4) Să explorăm noi valențe ale procesului de adaptare a educației juridice la realitățile lumii contemporane (comunicarea și documentarea online, economia digitală, schimbările tehnologice, Inteligența Artificială etc.).

Rezultatele studiului de față pot fi de interes imediat pentru studenții și profesorii facultății noastre, dar credem că pot fi extrapolate și la nivelul întregii universități, ca elemente de suport în efortul de sporire a performanței academice și de adaptare a ofertei sale educaționale la viața socială în continuă transformare.

Criza epidemiologică pe care o traversăm a adus pierderi de vieți, boală și suferință, izolare și restrângere a libertăților civile, îngrijorări, temeri și suferințe. Domeniul educației a fost, în acest an de criză, printre cele mai expuse frământărilor și controverselor din societate. Poate educația online să înlocuiască învățământul tradițional? Ar trebui să o facă, pe termen lung? Cu ce beneficii, cu ce riscuri? Se poate ridica la aceleași standarde calitative ca și educația față în față? Ar trebui, poate, să ne revizuim intențiile, atitudinile și așteptările cu privire la educația secolului XXI?

România nu a fost printre cele mai pregătite țări de pe mapamond, pentru a se adapta subit nevoii de transpunere a procesului educațional în mediul virtual. Deși necesitatea debirocratizării și digitalizării educației este dezbătută deja de mult timp în societatea românească[2], politica legislativă a statului nostru a mizat în foarte mică măsură pe investiția în tehnologiile digitale în educație (și nu numai). Învățământul superior din România a fost poate mai pregătit să se adapteze noului context social adus de pandemia, grație autonomiei universitare de care se bucură instituțiile academice. Comparativ, însă, cu situația unor universități de prestigiu din S.U.A. și Europa, care oferă de mulți ani și o componentă online a serviciilor lor educaționale, universitățile din România au resimțit mai puternic schimbarea de paradigmă și au fost nevoite să depună mai multe eforturi de adaptare.

Sperăm că cercetarea noastră și-a depășit obiectivele inițiale, focalizate pe analiza situației Facultății de Drept din cadrul Universității „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș, iar concluziile sale ar putea fi utile și altor actori și decidenți din educație.

 

2. Metodologia de lucru

Studiul s-a desfășurat în perioada noiembrie 2020 – februarie 2021 și s-a bazat, în cea mai mare măsură, pe răspunsurile oferite de 110 studenți și 15 profesori ai Facultății de Drept din cadrul Universității „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș, la chestionarele care au fost pregătite pentru fiecare dintre aceste două categorii de parteneri educaționali. Chestionarele au fost publicate pe platforma Microsoft Teams în data de 24.11.2020, iar studenții și cadrele didactice au putut să răspundă până în data de 18.12.2021[3].

Chestionarele propuse nu au evitat întrebările dificile, susceptibile să aducă răspunsuri ce ne-ar putea crea o stare de disconfort. Dimpotrivă, am căutat maxima onestitate și am dorit să evaluăm situația reală a educației juridice online, astfel încât să pornim de la premise corecte în extragerea unor concluzii și formularea unor recomandări.

Majoritatea variantelor de răspuns propuse studenților și cadrelor didactice au fost gândite în oglindă, pentru a permite o analiză comparativă a opticii pe care o au aceste două categorii de actori asupra învățământului juridic online. Pentru acuratețe metodologică și adecvare logică, unele întrebări au fost adresate exclusiv studenților, iar altele exclusiv profesorilor, deși scopul urmărit a fost în multe cazuri același.

Autorii acestui studiu, nefiind de profesie sociologi, își asumă riscul unor eventuale erori metodologice și se declară deschiși la orice critici și sugestii venite din partea celor mai calificați în realizarea de anchete sociologice. Menționăm, totuși, că scopul nostru nu a fost să realizăm o veritabilă cercetare sociologică, ci mai degrabă „să luăm pulsul” vieții academice din cadrul facultății noastre, în această perioadă de învățământ desfășurat exclusiv online, și să desprindem câteva concluzii și recomandări, în speranța că acestea vor fi utile pentru menținerea educației juridice la cele mai înalte standarde.

Date valoroase privind modul cum este percepută educația juridică online am cules nu doar din răspunsurile la aceste chestionare, ci și din discuțiile libere purtate în mod direct cu studenții și colegii din facultate, fie într-un context mai formal (de exemplu, cu ocazia Simpozionului științific organizat de universitate în data de 24 noiembrie 2020, în cadrul căruia Facultatea de Drept a propus workshop-ul cu tema „Educația juridică online – oportunități și provocări”), fie în împrejurări precum ședințele de plen ale facultății, convorbirile telefonice și corespondențele electronice purtate pentru rezolvarea unor probleme punctuale semnalate de studenți și / sau profesori etc.


[1] Tehnic vorbind, virusul se numește „SARS-CoV-2”, iar boala provocată de acesta – COVID-19 („COrona VIrus Disease”, unde 19 e anul apariției), la fel cum HIV e virusul, iar SIDA este boala.

[2] A se vedea, de exemplu, studiul din 2016, intitulat „Reducerea birocrației în școlile din România. Soluții legislative pentru digitalizarea educației”, disponibil online aici: http://oameniliberi.com/proiecte/reducerea-birocratiei-din-scoli-prin-digitalizare/.

[3] Cele două chestionare în discuție pot fi accesate aici:

Chestionarul pentru cadrele didactice

Chestionarul pentru studenți și masteranzi

Educația juridică online: oportunități și provocări was last modified: aprilie 5th, 2021 by Brîndușa Gorea

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista

Despre autor:

Brîndușa Gorea

Brîndușa Gorea

Este profesor universitar doctor și decanul Facultății de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.
Oana Voica Nagy

Oana Voica Nagy

Este lector universitar doctor, Facultatea de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.
Ioana Toncean-Luieran

Ioana Toncean-Luieran

Este lector universitar doctor, Facultatea de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.