Dificultăți de interpretare și aplicare a Directivei 90/314/CEE privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite
Ilie Dumitru - decembrie 5, 2016IV. Probleme referitoare la obiectul contractului
- 1. Pachetele de servicii turistice
Articolul 2 din O.G. nr. 107/1999 arată că, în înțelesul acestei reglementări, pachetul de servicii turistice constă într-o „combinaţie prestabilită a cel puţin două dintre următoarele trei grupe de servicii, cu condiţia ca durata neîntreruptă a acestora să depăşească 24 de ore sau să cuprindă o înnoptare, şi anume:
- a) transport;
- b) cazare;
- c) alte servicii, fără legătură cu transportul sau cazarea sau care nu sunt accesorii ale acestora şi care reprezintă o parte semnificativă a pachetului de servicii turistice, cum ar fi: alimentaţie, tratament balnear, agrement şi altele asemenea”.
Din această definiție extragem criteriile în funcție de care se determină încadrarea unui pachet de servicii turistice în obiectul acestei reglementări naţionale, identică cu cea europeană:
- a. Pachetul trebuie să conțină o combinație a cel puțin două din cele trei componente mai sus arătate;
- b. Combinarea lor trebuie să fie prestabilită;
- c. Această combinație trebuie să fie vândută sau oferită spre vânzare la un preț global;
- d. Serviciile turistice trebuie să depășească durata a 24 de ore sau să includă o noapte de cazare;
- e. Pachetul să fie vândut sau oferit spre vânzare pe teritoriul Comunității.
Dacă una sau mai multe din aceste condiții nu este îndeplinită, acel pachet turistic nu se supune prevederilor O.G. nr. 107/1999.
Literatura juridică din statele Europei occidentale, unde dreptul turismului era format ca ramura distinctă de drept mai înainte de apariția Directivei 90/314/CE a analizat la momentul respectiv actul normativ comunitar și a constatat o serie de ambiguități inclusiv în privința determinării ariei lui de aplicare. Problemele legate de reglementarea deficitară au fost analizate nu doar de doctrina franceză, ci și de cea britanică.
Vom analiza și noi fiecare dintre cele 5 condiții mai sus expuse:
- a. Pachetul trebuie să conțină o combinație a cel puțin două din cele trei componente mai sus arătate.
Cu privire la această primă condiție nu au existat neclarități, serviciile turistice care trebuie să se regăsească în pachet fiind clar arătate în actul normativ.
- b. Combinarea serviciilor turistice să fie prestabilită.
Așadar combinarea a cel puțin două servicii turistice, spre a rezulta un pachet turistic, nu este suficientă. Această combinare, această „punere împreună”, trebuie să fie „prestabilită”.
În versiunea în limba franceză a directivei se folosește expresia „combinaison préalable” (combinare prealabilă). Însă directiva nu precizează niciunde ce se înțelege prin ”prealabil”.
Prealabil cui trebuie să fie această combinare a serviciilor turistice?
Prealabil momentului la care oferta turistică este făcută publică?
Prealabil momentului încheierii contractului?
Prealabil momentului plecării turistului în vacanță?
Dacă admitem că are relevanță momentul aducerii la cunoștință publică a ofertei unui turoperator (prin publicarea cataloagelor sau a broșurilor ori prin actualizarea website-urilor), vom constata că o importantă parte a aceste oferte se exclude de la aplicarea Directivei.
Aceasta deoarece marii touroperatori internaționali formulează oferta astfel încât să lase turiștilor cât mai multe opțiuni de personalizare a vacanței pe care și-o doresc. Se evită astfel realizarea acelei „combinații” de servicii turistice anterior publicării catalogului sau broșurii turistice și se preferă prezentarea ofertei pe categorii de servicii turistice, lăsând turiștilor o marjă cât mai largă de a realiza ei înșiși această combinație[18]. Se oferă, spre exemplu, mai multe modalități de transport (aerian, rutier, individual) către destinația turistică, precum și mai multe posibilități de cazare în acea destinație, „combinația” nefiind încă realizată, ci lăsată pe seama turistului, pentru o cât mai mare conformare a conținutului pachetului turistic cu dorințele turistului.
Întrucât s-a apreciat că o interpretare a noțiunii de „combinație prestabilită” (pre-arranged combination[19]) în sensul celor de mai sus ar exclude cea mai mare parte a activității turoperatorilor de la aplicarea Directivei, legiuitorul britanic, spre exemplu, a prevăzut în legea de transpunere a directivei în dreptul național că împrejurarea realizării combinației între două sau mai multe servicii turistice chiar de către turist nu va duce la altă calificare decât cea de „combinație prestabilită”[20].
Luarea ca reper pentru acordarea statutului de „prestabilită” pentru combinația de servicii turistice a momentului încheierii contractului de vânzare a pachetului turistic pare soluția optimă, deși și această ridică unele semne de întrebare.
În fine, sunt și situații în care „prestabilirea” combinației de servicii turistice se face și înainte de plecarea în călătoria turistică, după încheierea contractului. Se supun aceste situații prevederilor Directivei 90/314/CE ? Sunt frecvente cazurile în care turistul contractează cu operatorul de turism un singur serviciu turistic sau, chiar dacă sunt mai multe, ele nu satisfac cerințele directivei pentru a se considera ca sunt un „pachet turistic” în înțelesul stabilit la art. 2, iar ulterior solicită și cumpărarea altui serviciu turistic, care este de natură să constituie împreună cu primul/primele servicii turistice achiziționate un pachet turistic în înțelesul directivei.
Exemplu clasic este acela în care turistul cumpără doar un bilet de avion, iar ulterior solicită și cazare în localitatea de destinație.
Într-o astfel de situație ne aflăm în ipoteza vânzării unui pachet turistic sau în ce a vânzării a două servicii turistice distincte?
S-a răspuns la această întrebare arătându-se[21] că astfel de situații, totuși rare, se încadrează în ipoteza prestabilirii combinației de servicii turistice înainte de încheierea contractului întrucât prin expresia „încheierea contractului” trebuie să se înțeleagă ultima formă a lui, așadar cea care include și serviciile turistice solicitate de turist și adăugate ulterior în contract.
- c. Combinația prestabilită de servicii turistice să fie vândută sau oferită spre vânzare la un preț global.
Dacă prețul pachetului turistic nu este unul global (forfetar), nu are nicio importanță câte și ce servicii turistice compun pachetul.
Prețul global sau forfetar nu trebuie înțeles ca o sumă aritmetică a serviciilor turistice comandate de un turist. Această cerință a vânzării sau oferirii spre vânzare a serviciilor turistice componente „la un preț forfetar”, aplicabil întregului pachet, trebuie înțeleasă coroborat cu cerința prestabilirii combinației de servicii turistice[22].
Pentru a înlătura posibilitatea evitării respectării cerințelor Directivei cu argumentul că prețul nu este global pentru întreg pachetul, ci segmentat pentru fiecare serviciu turistic inclus, legiuitorul european a prevăzut la art. 2 alin. 1 pct. 1 că „Facturarea separată a diverselor elemente ale aceluiași pachet de servicii nu exonerează organizatorul sau detailistul de obligațiile ce decurg din prezenta directivă”.
Și în cazul în care doar unul din serviciile turistice ce intră în componența pachetului este contracost, iar celălalt sau celelalte sunt gratuite[23], ne vom afla în ipoteza unui pachet turistic cu preț forfetar.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit[24], spre exemplu, că art. 7 din Directiva 90/314/CEE privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite se aplică pentru călătoriile oferite de către un cotidian ca un cadou exclusiv abonaților săi, ca parte a unei campanii de publicitate (chiar dacă aceasta contravine dreptul național al concurenței) și pentru care contractantul principal, în cazul în care el călătorește singur, plătește doar taxele de aeroport și un supliment de o singură cameră sau, în cazul în care acesta este însoțit de una sau mai multe persoane plătitoare a prețului integral, plătește doar taxele de aeroport.
- d. Serviciile turistice trebuie să depășească durata a 24 de ore sau să includă o noapte de cazare.
Cele două condiții au caracter alternativ, chiar dacă este greu de imaginat că sunt concepute pachete turistice cu o durata a serviciilor mai mare de 24 de ore și care să nu includă și o cazare peste noapte.
O astfel de situație se poate totuși întâlni în cazul pachetelor care includ transport cu avionul pe distanțe lungi (transcontinentale), iar odihna turistului se face pe durata zborului, pachetul incluzând alte servicii turistice decât cazare, spre a se supune totuși reglementării Directivei 90/314/CE.
În cazul în care contractul de servicii turistice include asigurare de călătorie și un zbor de 16 ore cu escală, întârzierea aeronavei din cauza unei defecțiuni și depășirea în acest fel a duratei minime de 24 de ore nu transforma pachetul de servicii turistice contractat într-unul care să se supună prevederilor Directivei 90/314/CE.
De asemenea, împrejurarea că turistul își petrece noaptea la bordul aeronavei nu poate fi considerată cazare peste noapte, spre a satisface această condiție impusă pachetelor de servicii turistice. În schimb, dacă pachetul a inclus, pe lângă alt serviciu turistic, și transport cu o navă maritimă, cu cazare asigurată la bordul acelei nave (cușetă sau spațiu special destinat pentru dormit), pachetul se va supune reglementărilor directivei.
- e. Pachetul să fie vândut sau oferit spre vânzare pe teritoriul Comunității.
Această cerință se regăsește în chiar primul articol al directivei, iar O.G. nr. 107/1999 l-a preluat mot-à-mot. Alte state, în actul normativ intern au nuanțat această cerință ca având relevanță exclusiv teritoriul lor național[25].
Sigur că deși legea română se referă la „teritoriul Comunității”, în realitate vor fi socotite ca încadrându-se în sfera ei de aplicabilitate doar pachetele de servicii turistice comercializate pe teritoriul României, pentru simplul motiv că aplicarea legii române nu poate fi extinsă dincolo de limitele teritoriului național.
Cu alte cuvinte, în situația în care un turoperator român comercializează un pachet de servicii turistice în Polonia, contractul încheiat nu se va supune prevederilor O.G. nr. 107/1999, ci prevederilor actului normativ polonez care transpune în dreptul intern al Poloniei Directiva nr. 90/314/CE.
- 2. Rezervările făcute la comanda turistului
Am arătat în cele ce preced că, la nivel doctrinar, în țările occidentale s-a agreat că momentul în funcție de care se stabilește dacă o combinație de servicii turistice este „prestabilită” îl reprezintă momentul încheierii contractului.
În situațiile în care turistul însuși participă la realizarea combinației de servicii turistice, rezultând un pachet turistic à la carte, va mai fi acesta supus Directivei 90/314/CE?
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat situația într-o cauză în care o instanță portugheză i-a adresat o serie de întrebări preliminare în legătură cu interpretarea acestei Directive[26]. În hotărârea pronunțată, Curtea a arătat că noțiunea de „pachet” folosită în art. 2 alin. 1 din Directivă trebuie interpretată în sensul că include și vacanțele organizate de agenția de turism la cererea turistului și în conformitate cu specificațiile arătate de consumator sau de un grup de consumatori”.
Prin interpretarea dată de Curtea europeană, în înțelesul noțiunii de pachete turistice se includ și cele realizate prin contribuția turistului sau, uneori, exclusiv de către acesta.
Turoperatorul este pus în situația de a încheia sau nu contractul pentru un pachet de servicii astfel creat de către turist. Din momentul în care își exprimă acordul pentru vânzarea pachetului în forma dorită de turist, devine deplin responsabil, ca și în situația în care combinarea serviciilor turistice ar fi fost făcută de el însuși.
Vacanțele à la carte (dacă îndeplinesc și celelalte condiții) sunt așadar supuse aceluiași regim ca și pachetele de servicii turistice.
- 3. Vacanțele cumpărate de un profesionist
În legătură cu vacanțele cumpărate de un profesionist se pune întrebarea dacă pot fi și ele încadrate în categoria pachetelor de servicii turistice dacă, bineînțeles întrunesc toate condițiile cerute de legislația aplicabilă.
O.G. nr. 107/1999 după ce arată la art. 2 pct. 2 că, în înțelesul acestui act normativ, contract de comercializare a pachetului de servicii turistice înseamnă „acordul de voinţă dintre agenţia de turism şi turist”, după numai câteva rânduri renunță la definirea noțiunii de „turist” și o introduce pe cea de „consumator”, deși acesta nu pare a fi parte a contractului, oferind pentru înțelesul acesteia o explicație cel puțin laconică: „orice persoană sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care cumpără sau se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice – contractant principal – sau orice persoană în numele căreia contractantul principal se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice – alţi beneficiari – sau orice persoană în favoarea căreia contractantul principal ori alţi beneficiari cedează pachetul de servicii turistice – cesionarul”.
În versiunea în limba română a directivei se definește contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice ca fiind „acordul dintre consumator și organizator și/sau detailist …”.
Mai mult decât atât, numai în expunerea de motive a Directivei 90/314/CE termenul de „consumator” este folosit de 21 de ori, rezultând în mod neechivoc că adoptarea directivei se înscrie în seria masurilor luate de Uniunea Europeană (Comunitatea Europeană la acel moment) pentru protecția consumatorilor.
Or, în Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii[27], noțiunea de „consumator” este definită ca fiind „orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale”.
Prin urmare, se pune în mod firesc întrebarea dacă Directiva 90/314/CE este aplicabilă și contractelor de vânzare a pachetelor de servicii turistice încheiate între un operator de turism în calitate de vânzător și un cumpărător care nu poate fi considerat, în înțelesul dreptului UE, ca fiind un consumator.
Răspunsul oferit de doctrina juridică franceză a fost că prevederile legale referitoare la comercializarea pachetelor de servicii turistice se aplică și atunci când operatorul de turism contractează cu un profesionist[28].
Însă această soluție se întemeiază pe faptul că în Codul francez al turismului, secțiunea care transpune Directiva 90/314/CE definește contractul de comercializare a pachetelor turistice ca fiind încheiat între operatorul de turism și „cumpărător”, astfel că s-a admis că neexistând o limitare la categoria „consumatorilor”, legislația specifică este aplicabilă și contractelor încheiate de profesioniști, în calitate de cumpărători ai pachetelor de servicii turistice.
În ceea ce ne privește, constatăm ambiguitatea prevederilor O.G. nr. 107/1999 care, după cum am precizat și mai sus, definește contractul ce face obiectul său de reglementare ca fiind unul încheiat între agenția de turism și „turist”, însă, pe de altă parte, nu oferă o definiție a noțiunii de „turist”, ci una a celei de „consumator”, iar în cuprinsul actului normativ se referă de mai multe ori la „consumator”[29].
Cu toate acestea, nu pot fi ignorat art. 3 din ordonanță, unde se arată că „În sensul prezentelor prevederi, turistul este persoana definită ca beneficiar la art. 2 pct. 4 (consumatorul – n.n.) sau care a cumpărat pachetul de servicii turistice ori componente ale acestuia de la agenţia de turism”.
Exprimarea este oricum neclară și ilogică în bună măsură deoarece orice consumator poate fi și cumpărător, însă nu orice cumpărător este consumator.
În ciuda acestor deficiențe de exprimare ale legiuitorului român, este cert că sub umbrela noțiunii de „turist” stă atât „consumatorul”, cât și „cumpărătorul”.
Pentru aceste motive, considerăm că prevederile O.G. nr. 107/1999 sunt aplicabile și situațiilor în care cumpărători ai pachetelor de servicii turistice sunt profesioniștii.
- V. Scurte concluzii
Din cele ce preced rezultă nevoia unei revizuiri consistente şi completării legislaţiei naţionale aplicabile în domeniul comercializării serviciilor turistice şi a pachetelor de servicii turistice. Legiuitorul român trebuie să înceapă o reformă structurală a procedurilor de transpunere în dreptul intern a directivelor Uniunii Europene şi să reuşească o armonizare a lor cu specificul naţional al domeniului reglementat, dar şi cu stadiul reglementărilor legale existente. O simplă traducere a actelor normative europene, mai ales a celor care nu se bucură nici ele de o mare claritate, poate duce la dificultăţi de aplicare şi la bulversarea unui întreg sector de activitate economică.
[18] În turismul din țările Commonwealth acest sistem de prezentare a ofertelor de servicii turistice poartă denumirea de ”pick and mix” (alege și combină).
[19] Expresia e folosită în versiunea în limba engleză a Directivei 90/314/CE.
[20] A se vedea art. 2 (1) lit.c) pct. ii) din The package Travel, Package Holidays and Package Tours Regulations 1992, publicat în Buletinul Oficial britanic nr. 3288/1992.
[21] Pentru această opinie a se vedea Alan Saggerson, op. cit., p. 18.
[22] A se vedea pentru dezvoltări și exemple, David Grant, Stephen Mason, Holiday Law: The law relating to travel and tourism, ed. a 5-a, Ed. Sweet&Maxwell, 2012, p. 38-39.
[23] Cea mai des întâlnită situație de acest gen este cea în care operatorul de turism desfășoară campanii de promovare a unei destinații turistice noi sau a unui hotel nou, pentru care oferă cazare în mod gratuit, cu condiția de a cumpăra de la respectivul turoperator biletele de avion dus-intors către acea destinație.
[24] A se vedea Hotărârea Curții din data de 15 iunie 1999 în cauza C-140/97, Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulate de Landesgericht Linz – Austria în litigiul dintre Walter Rechberger, Renate Greindl, Hermann Hofmeister și alții împotriva Republik Österreich.
[25] Spre exemplu, art. 3 alin. 1 din The package Travel, Package Holidays and Package Tours Regulations 1992 prevede că „Acest regulament se aplică pachetelor vândute sau oferite spre vânzare pe teritoriul Marii Britanii”.
[26] Ne referim la Hotărârea Curții (camera a treia) din data de 30 aprilie 2002, pronunțată în cauza Cauza C-400/00 (Club-Tour, Viagens e Turismo SA împotriva Alberto Carlos Lobo Gonçalves Garrido, în prezența Club Med Viagens Ldª), având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Judicial da Comarca do Porto – Portugalia, în legptură cu Directiva 90/314/CEE.
[27] Publicată în Jurnalul Oficial nr.L 095 din 21.04.1993.
[28] Potrivit art. 3 alin. 2 din Codul civil român, „Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere”, iar potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, prin profesionist se înţelege „orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia”.
[29] Spre exemplu, art. 6 stabilește că „orice informaţii privind pachetul de servicii turistice, preţul acestuia şi toate celelalte condiţii aplicabile contractului, comunicate de organizator sau de detailist consumatorului, trebuie să conţină indicaţii corecte şi clare, care să nu permită interpretări echivoce ale acestora.” Sau la art. 20 alin. 3 se arată că „… agenţia de turism parte în contract este obligată să acorde prompt asistenţă consumatorului aflat în dificultate.”
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.