Despre condițiile și efectele încheierii actelor juridice civile prin procedeul reprezentării, în reglementarea noului Cod civil
Titus Prescure - octombrie 1, 2018O astfel de derogare de la regula menționată ar putea fi aceea generată de împrejurarea că, deși reprezentantul va încheia actul cu care a fost însărcinat în limitele acesteia, dacă terțul contractant nu a cunoscut și/sau nu a putut cunoaște în mod obiectiv împrejurarea că persoana reprezentantului nu acționează nomine alieno, efectele actului încheiat în astfel de condiții se vor produce doar între terț și reprezentant, ca și când raportul juridic de reprezentare nu ar fi existat [a se vedea pentru o astfel de ipoteză de reglementare prevederile alin. (1) al art. 1297 C. civ.]. Această soluție normativă de excepție are ca temei, sancționarea omisiunii, din culpa ori cu intenție, a reprezentantului de a-și îndeplini obligația legală de rezultat de prezentare (informare) a terțului cu privire la faptul că el încheie actul respectiv în calitate de reprezentant. De altfel, în evaluarea și tratarea unor astfel de situații trebuie avut în vedere și dreptul terțului-contractant de a-i cere reprezentantului să facă dovada puterilor încredințate de reprezentat, inclusiv înscrisul care consacră dreptul și limitele împuternicirii, dacă aceasta a fost consemnată într-un înscris (a se vedea prevederile art. 1302 C. civ.).
O formă, întrucâtva diferită, față de derogarea prezentată anterior, poate fi aplicabilă și în situația în care un reprezentant aparent al unei întreprinderi [în sensul în care art. 3 alin. (3) C. civ. îl conferă acestui termen/noțiuni] care încheie cu un terț un anumit act juridic în limitele stabilite de acea întreprindere, dacă acel terț descoperă ulterior că adevăratul reprezentat al întreprinderii este o altă persoană, va putea să pretindă că actul încheiat în astfel circumstanțe îi este opozabil reprezentantului real și legitim, exercitând împotriva acestuia drepturile conferite de lege și/sau împotriva reprezentantului aparent (a se vedea prevederile alineatului al art. 1297 C. civ.). Cu alte cuvinte, pentru astfel de situații, legiuitorul îi acordă terțului – parte într-un act juridic încheiat în condițiile special – o garanție specială menită să-i permită executarea eficientă a drepturilor conferite de un astfel de act.
Cu privire la condițiile și calitățile manifestării de către reprezentant a voinței/consimțământului la încheierea unui act juridic prin tehnica reprezentării, este remarcabilă împrejurarea potrivit căreia, chiar dacă o astfel de persoană nu încheie actul vizat în nume și pe socoteala proprie, legiuitorul consideră, pe bună-dreptate, că este necesar, sub sancțiunea anulabilității actului juridic în cauză, ca manifestarea de voință specifică să fie liberă, adică, neafectată de vreun viciu de consimțământ. Cu alte cuvinte, atât consimțământul reprezentatului la încheierea actului din care izvorăște reprezentarea, a celui cu privire la care s-a dat împuternicirea cât și cel exprimat de către reprezentant trebuie să fie concordante și neafectate de vicii, pentru ca actul ce urmează a fi încheiat să fie, de principiu, valabil.
Prin excepție de la această regulă, dacă vicierea consimțământului la încheierea actului prin reprezentare, are în vedere doar acele elemente ale actului care sunt stabilite de către reprezentat (nu și consimțământul propriu al reprezentantului) anulabilitatea acelui act se poate cere pentru un astfel de motiv, vicierea neputând fi imputată acestuia din urmă (a se vedea prevederile art. 1299 C. civ.)[11].
În aceeași linie de gândire, legiuitorul consacră în mod explicit prin textul art. 1300 C. civ. (deși, după părerea noastră, nu era necesar!) principiul că reprezentantul, deși acționează nomine alieno, trebuie să fie de bună-credință și să acționeze diligent, atât în raporturile sale cu reprezentatul cât și cu terțul contractant. Prin raportare la o astfel de exigență, nu va putea fi reținută ca o atitudine de rea-credință și/sau lipsită de diligență, situația în care reprezentatul a fost el însuși de rea-credință cu privire la anumite elemente ale actului juridic cu a cărei încheiere a fost însărcinat reprezentantul și/ori dacă nu i-a dat instrucțiuni complete, exacte și adecvate acestuia cu privire la acele elemente. Mai mult decât atât, reaua-credință a reprezentatului va „contamina” și calitatea consimțământului pe care reprezentantul îl va exprima cu ocazia încheierii actului desemnat prin împuternicire, chiar dacă el însuși nu este de rea-credință, potrivit adagiului că frauda (reaua-credință) corupe totul/fraus omnia corrumpit (toate actele juridice încheiate în astfel de condiții subiective) soluție consacrată expres de alin. (2) al art. 1300 C. civ.
Sub aspectul formei pe care poate și/sau trebuie să o urmeze/îndeplinească actul juridic prin care se acordă puterea de reprezentare, este relevantă și esențială prevederea art. 1301 C. civ., care, în mod lapidar dar precis statuează: „împuternicirea nu poate produce efecte decât dacă este dată cu respectarea formelor cerute de lege pentru încheierea valabilă contractului pe care reprezentantul urmează sa-l încheiere”. Altfel spus, dacă pentru valabilitatea unui anumit act juridic (nu numai a unui contract dar chiar și a unui act unilateral, după caz) care poate fi încheiat prin procedeul reprezentării, o dispoziție anume din Codul civil și/sau din orice alt act normativ – cu putere de lege – impune o anumită formă de exprimare a consimțământului, cum ar fi forma scrisă (sub semnătură privată ori a actului autentificat în condițiile legii) ori o anumită formă de autorizare, abilitare sau de publicitate) actul juridic, ca negotio, nu va putea fi încheiat în mod valabil, în lipsa îndeplinirii formei respective. Spre exemplu, dacă se intenționează încheierea unui contract de arendare prin împuternicit, procura trebuie dată în formă scrisă, fiind suficientă forma înscrisului sub semnătură privată ori dacă se dorește încheierea unui contract de vânzare a unui imobil, teren și/sau construcție, procura trebuie redactată în forma actului autentificat de către autoritatea competentă etc.
Art. 1303 C. civ., are ca ipoteză de reglementare o situație specială, cu caracter de noutate pentru materia pe care o examinăm și anume problema încheierii unui act juridic prin reprezentare de către un reprezentant aflat în conflict de interese cu reprezentatul.
Potrivit dispozițiilor articolului menționat, în situația în care un reprezentant încheie un act juridic, în numele și pe socoteala reprezentantului, cu nesocotirea conflictului de interese în care se află cu acesta, într-o anumită speță, și dacă acel conflict de interese era cunoscut sau ar fi trebuit să fie cunoscut de către contractant, reprezentatul are dreptul să ceară anularea acelui contract sub o astfel de motivare.
Legiuitorul român optând pentru sancțiunea anulabilității actelor încheiate în astfel de condiții, apreciem că a avut în vedere un conflict de interese privat[12] și nu orice alt tip de (conflict) interese, considerent pentru care suntem de părere că o astfel de cauză de anulabilitate nu vizează vicierea consimțământul reprezentatului, ci încălcarea obligației de loialitate/fidelitate a reprezentantului față de reprezentat, inclusiv reaua-credință a contractantului[13].
Din păcate, legislația în vigoare aplicabilă în dreptul privat român nu conține, după știința noastră, o definiție generică a conflictului de interese, drept pentru care, acesta fiind o stare/situație de fapt, în practică, este destul de dificil de definit și dovedit un anumit conflict de interese, ca și temei al unei cereri de anulare a unui act pentru un astfel de motiv.
Un reper important și util, totuși, pentru dezlegarea unei astfel de probleme ni-l oferă textul art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri și sancționarea corupției. Textul articolului menționat, deși are în vedere în ipoteza sa doar situația persoanei care exercită o demnitate ori o funcție publică, conține precizarea că o astfel de persoană, dacă are un interes de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care revin potrivit legii, și își exercită atribuțiile conferite, se află în conflict de interese cu subiectul de drept public în numele căruia acționează.
Extrapolând reperele și considerentele acestei definiții legale la situația conflictului de interese privat, în materia încheierii actelor juridice prin procedeul reprezentării, suntem de părere că se va afla într-un conflict de interese, de tipul celui vizat de art. 1303 C. civ., reprezentantul care are un interes personal, direct ori indirect, contrar și/sau diferit interesului legitim al reprezentatului, la încheierea actului cu care acesta a fost însărcinat și dacă, o astfel de împrejurare îi este cunoscută ori ar fi trebuit să-i fie cunoscută persoanei cu care contractează.
În doctrina de drept civil s-a afirmat despre conflictul de interese avut în vedere în cele precedente că „este o situație obiectivă, care poate influența conținutul contractului și poate exista, de exemplu, nu numai în situația în care între terțul contractant și reprezentant a intervenit o înțelegere frauduloasă, ci și atunci când acesta din urmă contractează cu persoane cu care se află în legături de afaceri sau de rudenie, dacă ținând seama de circumstanțe, aceste raporturi sunt de natură a pune în pericol realizarea intereselor reprezentatului prin favorizarea contractantului”[14].
O noutate remarcabilă, în materia pe care o analizăm, o marchează prevederile art. 1304 C. civ., articol purtând denumirea, aparent contradictorie – cel puțin în termeni – „Contractul cu sine însuși și dubla reprezentare”.
Deși expresia juridică „contract încheiat cu sine însuși” pare a fi o aberație juridică, în realitate, avem de a face cu exprimare cvasi-metaforică a legiuitorului, care consacră o practică juridică acceptată de-a lungul anilor, anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil și care a fost recunoscută și comentată și de către doctrină ca fiind, în principiu, necesară, utilă și legitimă. Așadar, contractul cu sine însuși este acel contract care va fi încheiat între un reprezentant al uneia dintre părțile contractului, în numele și pe socoteala acelei părți, și reprezentant, dar în nume propriu.
Practica judiciară în materie, a reținut că uneori, reprezentantul având interese private contrare și/sau diferite de cele ale celui pe care-l reprezintă se poate afla într-un real conflict de interese, motiv principal pentru care posibilitatea și admisibilitatea unei astfel de modalități de a încheia un contract a fost contestată ori privită cu rezervă[15].
Nici textul art. 1304 C. civ. nu conține, din nefericire, o definiție generică a celor două noțiuni, limitându-se la a dispune că un contract încheiat între reprezentant, într-o astfel de calitate, și el însuși, adică, în nume propriu, este anulabil doar la cererea reprezentatului, sub motivul existenței unui conflict de interese. Acesta nu va putea, însă, să ceară anularea unui contract încheiat în numele și pe socoteala sa în două categorii de situații: prima este aceea în care reprezentantul a primit împuternicire expresă să încheie contractul cu sine și cea de a doua în care, conținutul contractului care urmează a fi încheiat de către reprezentat, indiferent cu ce persoană, va fi fost precis determinat prin actul de împuternicire[16].
În concluzie, se impune a reține că în situația în care una și aceeași persoană va fi semnatara unui contract, atât ca reprezentant cât și în nume propriu, în principiu, va acționa în mod legal[17], deoarece, deși este una și aceeași persoană, ca individualitate, acționează în astfel de situații în două calități diferite/ca subiecte de drept diferite: ca reprezentant și ca parte contractantă în nume propriu.
În ceea ce privește așa numita „dubla reprezentare”, legiuitorul face o trimitere „seacă” la sumarele reguli ale actului cu sine însuși [a se vedea prevederile alin. (2) al art. 1304 C. civ.] cu toate că, în opinia noastră, unele enunțuri și precizări, chiar minimale, ar fi fost necesare și binevenite.
Așa după cum s-a constat în practica juridică și cum a reținut și doctrina de specialitate, dubla reprezentare are în vedere o situație aparent imposibilă ori cel puțin bizară, în care una și aceeași persoană va consimți și semna un contract în calitate de reprezentant simultan al fiecăreia dintre părțile contracte. Având în vedere că reprezentantul are obligații legale și contractuale speciale de fidelitate și diligență față de fiecare parte pe care o reprezintă și ale cărei interese trebuie să le reprezinte și promoveze, există riscul și posibilitate reală ca una sau alta dintre părți să fie afectată în interesele sale legitime (spre exemplu, favorizarea uneia în detrimentul celeilalte) prin încheierea unui contract într-o astfel de modalitate[18]. Pentru astfel de considerente, legiuitorul, probabil, s-a limitat a face o lapidară trimitere la regimul juridic al condițiilor în care poate fi anulat un contract încheiat prin dublă reprezentare.
[11] A se vedea, pentru unele comentarii cu privire la o astfel de ipoteză, spre exemplu: H. Dumitrescu, în : Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole. Art. 1-2664, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 1366.
[12] Conform opiniei unui autor al unei lucrări monografice dedicate conflictului de interese (în materie penală), „interesul privat este evaluat ca o simplă vocație, posibilitate care nu este cuprinsă în categoria juridică de drept. Legea definește interesul legitim privat ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat” (A. Lazăr, Conflictul de interese. Teorie și jurisprudență. Studii de drept comparat, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 15.
[13] În astfel de situații, putem avea în vedere chiar o conivență (ori doar o prezumție de conivență, după caz) între reprezentant și terțul contractant.
[14] H. Dumitrescu, op. cit., p. 1369.
[15] Pentru o scurtă prezentare și analiză a unei astfel de modalități de încheiere a actelor juridice prin procedeul reprezentării, a se vedea, spre exemplu: A.-S. Banu, Contractul de mandat. Analiză teoretică și practică, Ed. Universul Juridic, București, 2009, pp. 85-87.
[16] A se vedea pentru o astfel de ipoteză prevederile art. 67 din Regulamentul de aplicare a prevederilor Legii nr. 35/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, care instituie obligații speciale în sarcina notarilor care sunt chemați să autentifice procuri de vânzare a unor bunuri în care parte este însuși reprezentantul ori soțul sau soția acestuia.
[17] Trebuie reținut că anumite dispoziții ale Codului civil interzic unor categorii de persoane care îndeplinesc anumite funcții și/sau calități să încheie anumite categorii de contracte, interdicție care implicit generează și interdicția de a încheia acte cu sine însuși de tipul celor avute în vedere de acea interdicție. În acest sens, sunt relevante, spre exemplu, dispozițiile art. 1654 alin. (1) lit. a) și b) C. civ., care interzic mandatarilor să cumpere bunurile pe care sunt însărcinați/împuterniciți să le vândă, respectiv părinții, tutorii, curatorii administratorii provizorii, referitor la bunurile persoanelor pe care le reprezintă.
[18] A se vedea pentru astfel de considerații: C.T. Ungureanu, op. cit., p. 199.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.