Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 1/2019 (M. Of. nr. 187/8.03.2019): Art. 273 („Mărturia mincinoasă”) alin. (1) din NCP – elementele de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă

Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Act normativ Articol Sumar
Decizia nr. 1/2019

(M. Of. nr. 187 din 8 martie 2019)

Complet RIL Codul penal Art. 273 alin. (1) Fapta martorului, de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat, întrunește numai elementele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal.

 

În M. Of. nr. 187 din 8 martie 2019, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 1/2019 referitoare la fapta unei persoane audiate ca martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebată.

Astfel, Înalta Curte a stabilit că respectiva faptă întrunește numai elementele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal.

 

Obiectul recursului în interesul legii

 

Art. 273 („Mărturia mincinoasă”) alin. (1) din NCP

 

„(1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

 

Jurisprudența instanțelor naționale în materie  

 

În ceea ce privește modul în care instanțele judecătorești au înțeles interpreteze și să aplice dispozițiile ce formează obiectul dezlegării chestiunii de drept, se remarcă existența jurisprudenței divergente.

Astfel, nu s-a stabilit în mod unitar dacă fapta unei persoane audiate ca martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebată este cea de mărturie mincinoasă prevăzută de dispozițiile art. 273 alin. (1) din Codul penal sau cea de mărturie mincinoasă în concurs formal cu favorizarea făptuitorului prevăzută de dispozițiile art. 273 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 269 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (2) din același cod.

În acest sens, într-o primă orientare, fapta martorului care face declarații mincinoase sau nu spune tot ce știe, sub prestare de jurământ, ar întruni doar elementele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal.

Într-o altă perspectivă, ajutorul care constituie obiectul material al infracțiunii de favorizare a făptuitorului, atunci când reprezintă o acțiune care realizează conținutul unei alte infracțiuni, se poate reține concursul formal, în condițiile art. 38 alin. (2) din Codul penal. Așadar, afirmațiile mincinoase generează atât urmarea alterării aflării adevărului, cât și urmarea favorizării inculpatului în cadrul procesului penal în care este judecat, deoarece, deși obiectul juridic generic este identic, obiectul juridic special este „asemănător, dar nu identic”, iar pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului este mai mare decât cea pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel încât nu se poate accepta că infracțiunea de favorizare a făptuitorului are caracter subsidiar față de cea de mărturie mincinoasă

Conform celei de-a treia orientări, fapta martorului care face declarații mincinoase sau nu spune tot ce știe, sub prestare de jurământ, întrunește doar elementele de tipicitate ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului prevăzută de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul penal.

 

Jurisprudența Curții Constituționale

 

La nivelul Curții Constituționale, nu a fost identificată jurisprudență referitoare la chestiunea de drept ce face obiectul dezbaterii.

 

Punctul de vedere al Procurorului General al PÎCCJ

 

Din punctul de vedere al procurorului general al PÎCCJ, prima orientare jurisprudențială este soluția legală în materie. Astfel, dezlegarea problemei de drept impune a lămuri dacă în situația faptică descrisă (fapta unei persoane audiate în calitate de martor de a da declarații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebată) ne există un concurs de calificări (caz în care va fi reținută doar o singură faptă) sau un concurs ideal (caz în care vor fi incidente două infracțiuni).

 

Raportul asupra chestiunii de drept  

 

Potrivit raportului întocmit în cauză, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, iar infracțiunea de favorizare a făptuitorului are caracterul de incriminare generală, neputându-se reține un concurs ideal de infracțiuni în ipoteza unei pretinse declarații mincinoase între infracțiunea de favorizare a făptuitorului și infracțiunea de mărturie mincinoasă, aceasta din urmă având caracterul unei norme speciale, astfel că se aplică principiul specialia generalibus derogant.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

 

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 1/2019

 

Prin Decizia nr. 1/2019, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că: „fapta unei persoane audiate ca martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebată întrunește numai elementele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din Codul penal”.

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 1/2019 (M. Of. nr. 187/8.03.2019): Art. 273 („Mărturia mincinoasă”) alin. (1) din NCP – elementele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă was last modified: mai 20th, 2019 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii