Considerații asupra jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la colaborarea cu fosta Securitate
Răzvan Horațiu Radu - ianuarie 1, 20163. Într-o a treia categorie de cauze problema colaborării cu fosta poliţie politică a fost atinsă doar incidental de Curtea de la Strasbourg, fiind analizată fie din prisma libertăţii de exprimare, fie din perspectiva protejării dreptului la viaţă privată. Aceste cauze din a treia categorie au însă un numitor comun. Reclamanții au sesizat CEDO în urma unor litigii interne ce aveau ca punct de plecare acuzaţii aduse unor persoane, în special în spaţiul public, referitoare la colaborarea cu Securitatea. Litigiile care aveau ca obiect plângeri penale adresate instanţelor interne pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă sau calomnie indiferent de rezultatul lor au determinat sesizarea Curţii de către una dintre părţi, de regulă cea nemulţumită de soluţia instanţelor interne, fie sub aspectul nerespectării libertăţii de exprimare, fie a dreptului la viaţă privată.
a) Astfel, în prima subcategorie pot fi incluse cauzele Corneliu Vadim Tudor 1 și 2[19], Andreescu[20], Ciuvică[21], Ieremeiov[22]. Aceştia s-au adresat CEDO după ce au fost condamnaţi de instanţele interne fie la plata unor amenzi, fie la plata unor despăgubiri materiale ca urmare a unor afirmaţii referitoare la colaborarea unor persoane cu Securitatea. În cauzele Andreescu și Ieremeiov nr. 2, Curtea a constatat că s-a încălcat libertatea de exprimare. În fapt, reclamanții din cele două cauze fuseseră condamnați de instanțele interne la plata unor sancțiuni (amendă penală și respectiv amendă administrativă) și a unor despăgubiri civile pentru calomnierea unor persoane (un membru al CNSAS, personalitate a societății românești contemporane și respectiv a unui primar). Curtea a apreciat în ambele cauze că afirmațiile așa-zis calomnioase au fost făcute în contextul unei dezbateri de interes general pe o temă sensibilă, iar cei care le-au făcut au fost de bună-credință. De asemenea, Curtea a pus accent pe stilul dubitativ al afirmațiilor incriminate și pe faptul că acestea puteau avea la bază câteva suspiciuni, mai ales în cea de-a doua cauză unde reclamantul a adus și martori în fața instanței interne. Dacă în prima cauză Curtea a pus accent și pe suma ridicată pe care reclamantul trebuia să o plătească cu titlu de despăgubiri ca urmare a deciziei instanței interne, în cea de-a doua, deși suma a fost considerată moderată, Curtea a apreciat, de asemenea, că ingerința în exercițiul libertății de exprimare a fost disproporționată[23].
În cauza Ciuvică, pe fondul unei situații de fapt cu multe similarități cu cele două prezentate anterior (acuzele asupra primarului Bucureștiului de colaborare cu fosta Securitate) și a unei decizii interne care-l obliga pe reclamant la plata unor despăgubiri civile ridicate, decizia Curții a fost diferită, în sensul neîncălcării libertății de exprimare. În raționamentul său Curtea a pus accent pe modul de exprimare a acuzelor, fără stil dubitativ, prin exprimarea unor certitudini ce puteau fi privite și ca afirmații făcute cu intenția de a ofensa un adversar politic. De altfel, Curtea pare să fi ținut cont și de calitatea celui care a făcut afirmațiile care nu era un jurnalist, ci un om politic, purtător de cuvânt al unei formațiuni politice rivale. De asemenea, Curtea a acordat atenție și faptului că reclamantul a sesizat ulterior CNSAS, care a și oferit un verdict de necolaborare celui cu privire la care făcuse afirmațiile litigioase. Or, instanța de la Strasbourg susține că ar fi fost prudent să fi făcut o verificare la CNSAS anterioară acuzațiilor aduse în spațiul public. Cu privire la suma acordată cu titlu de despăgubiri, Curtea a considerat că nu a fost stabilită de instanța internă pe baza unor criterii arbitrarii[24].
În același sens al respingerii plângerilor formulate sub aspectul încălcării libertății de exprimare a mers Curtea și în cauzele Tudor 1 și Tudor 2, unde reclamantul, președinte de partid politic și-a acuzat alți doi adversari de colaborare cu Securitatea. În deciziile de respingere Curtea a ținut cont de faptul că reclamantul nu și-a probat afirmațiile și nu a demonstrat bună-credință. De asemenea, Curtea s-a raportat și la termenii injurioși utilizați, care nu erau indispensabili, lipsa tonului dubitativ, dar și faptul că afirmațiile litigioase vizau, nu atât capacitățile profesionale ale celor acuzați, cât persoana lor. În ceea ce privește sumele la plata cărora reclamantul din cele două cauze fusese obligat să le plătească, Curtea s-a raportat la situația financiară a acestuia care nu era de neglijat[25].
b) În a doua subcategorie trebuie inclusă cauza Petrina care, deși ridică pe fond probleme similare, situația în speță este inversată. În fapt, reclamantul, fost funcționar de rang înalt al Ministerului Afacerilor Externe, s-a adresat instanței de la Strasbourg după ce instanțele interne i-au respins plângerea formulată pentru calomnie împotriva unor jurnaliști care-l acuzaseră în articole de presă și la TV de legături cu Securitatea. Curtea i-a analizat plângerea din perspectiva încălcării dreptului la viață privată, făcând o analiză a acestui drept prin raportare la libertatea de exprimare a jurnaliștilor. Concluzia Curții a fost că reclamantului i-a fost încălcat dreptul la viață privată. În argumentația sa, Curtea a dat prioritate respectării acestui drept luând în considerare faptul că jurnaliștii nu aveau indicii pe care să se bazeze când au făcut afirmațiile la adresa reclamantului și i-au imputat acestuia fapte neprobate. Mesajele pe care le-au transmis publicului erau clare, directe, neechivoce. Mai mult, acuzele aduse vizau persoana reclamantului, și nu capacitățile sale profesionale, iar acesta a și demonstrat ulterior prin documente că nu a fost colaborator al Securității[26]. Deși de data aceasta Curtea a analizat cauza din perspectiva dreptului la viață privată, raționamentele sale sunt aceleași cu cele din subcategoria analizată anterior.
Concluzii
Instanţa de Strasbourg a analizat cu maximă atenţie aceste cauze judecând diferit în funcţie de circumstanţe. Fără a conta soluția finală a Curții, dacă a fost sau nu identificată vreo încălcare a Convenției, ceea ce contează este modul cum aceasta s-a raportat la acuzațiile de colaborare cu Securitatea, poliția politică din timpul regimului comunist.
Astfel, din hotărârile sus-menționate reiese un prim raționament al Curții. Dezbaterea internă privitoare la fosta poliție politică, legislația menită să o deconspire sau cariera ulterioara în viața publică a celor care au colaborat cu acest organism represiv sunt probleme foarte importante, sensibile și de interes public fiind tratate ca atare de Curtea de la Strasbourg. Tocmai din aceste motive, mai ales când a analizat aparentul conflict dintre dreptul la viață privată și libertatea de exprimare, Curtea a acordat atenție bunei-credințe a celor care făceau diverse afirmații, modului de exprimare, dovezilor pe care se bazau și bineînțeles, modului cum autoritățile interne interveneau în vederea protejării valorilor Convenției, fie că vorbim de viață privată, reputație, drept la imagine, fie de libertate de exprimare.
Deși la varietatea cauzelor care i-au fost deduse judecății Curtea a oferit soluții diferite, chiar și în cauze ce păreau să prezinte elemente asemănătoare, trebuie menționat că ea a utilizat aceleași criterii, luând în considerare ansamblul circumstanțelor și ținând cont de marja de apreciere a statului.
Întrucât dezbaterea internă pe aceste teme nu este finalizată, este posibil ca instanța de la Strasbourg să mai fie pusă în fața unor noi provocări jurisprudențiale.
În încheiere ar merita câteva rânduri și un alt tip de dezbatere internă ce prezintă oareșice similitudini cu cea supusă analizei în prezentul studiu: cea privind existența așa zișilor „ofițeri acoperiți” ai serviciilor de informații care ar activa în sectoare ale vieții publice din România (politică, administrație, justiție, diplomație, presă etc.). Deși o asemenea acuzație nu prezintă gravitatea celei de a fi fost colaborator al Securității, ea poate avea consecințe grave pentru reprezentanți ai categoriilor profesionale care activează în domeniile enumerate mai sus. Pentru unele persoane poate avea drept consecință decredibilizarea însă pentru altele consecințele pot fi și mai grave. De exemplu, un diplomat deconspirat ca ofițer acoperit poate suferi consecințe în statul unde activează (declararea ca persona non grata), în timp ce un magistrat poate răspunde penal pentru asemenea activități, având în vedere declarațiile anuale de necolaborare cu serviciile de informații pe care le dă sub sancțiunea falsului în declarații[27]. Prin urmare asemenea acuze nedovedite ridică, de asemenea, probleme legate de respectarea vieții private (reputație, imagine), dar și de libertatea de exprimare sau buna funcționare a statului de drept. În concluzie, opinez că dacă se ajunge în fața instanței de judecată, acest tip de litigii trebuie analizate cu luarea în considerare a criteriilor enunțate mai sus de jurisprudența Curții de la Strasbourg.
[19] Deciziile din 15 iunie 2006, echr.coe.int
[20] Hotărârea din 8 iunie 2010, www.echr.coe.int
[21] Decizia din 15 ianuarie 2013, www.echr.coe.int
[22] Hotărârea din 24 noiembrie 2009, www.echr.coe.int
[23] Hotărârea din 8 iunie 2010, par. 90-101, Hotărârea din 24 noiembrie 2009, par. 39-45.
[24] Decizia din 15 ianuarie 2013, par. 5-6, 9-11, 14-15, 21, 26, 44-59.
[25] Deciziile din 15 iunie 2006, www.echr.coe.int
[26] Hotărârea din 14 octombrie 2008, Par. 34-52.
[27] Art. 7 din Legea nr. 303/2004.
(1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) completează, anual, o declaraţie autentică, pe propria răspundere potrivit legii penale, din care să rezulte că nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.