Consacrarea constituțională și infraconstituțională a dreptului de vot și a dreptului de a alege și de a fi ales în Parlamentul European. Unele observații privind „Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 115/2015 și pentru modificarea art. 5 alin. (5) din Legea nr. 33/2007”

4. „Propunerea legislativă pentru modificarea Legea nr. 115/2015 și pentru modificarea art. 5 alin. (5) din Legea nr.33/2007”[21]

După cum rezultă din chiar titlul propunerii legislative, este preconizată modificarea a două acte normative:

a) Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale

Art. 3 alin. (1) va avea următorul conținut:

„(1) Au dreptul de a alege cetățenii români care au împlinit vârsta de 16 ani, inclusiv cei care împlinesc această vârstă în ziua alegerilor.”

Art. 85 alin. (3) lit. a) și alin. (4) lit. a), care să aibă următorul cuprins:

„(3) În cazul în care alegătorul nu figurează în lista electorală permanentă sau în copia de pe lista electorală complementară existentă în secția de votare respectivă, Sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal semnalează dacă: a) persoana care s-a prezentat la vot a împlinit vârsta de 16 ani până în ziua votării inclusiv;

(4) În baza rezultatelor generate de Sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal, a comunicărilor efectuate prin intermediul acestuia și a verificării actului de identitate, președintele biroului electoral al secției de votare: a) oprește de la votare persoana care nu a împlinit vârsta de 16 ani până în ziua votării și persoana care și-a pierdut drepturile electorale”.

b) Legea 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European

Art. 5 alin. (5) se va modifica astfel:

(5) Cetățenii români care au vârsta de 16 ani, împliniți până în ziua de referință inclusiv, au dreptul de a alege membri din România în Parlamentul European”.

 

5. Unele observații privind propunerea legislativă din perspectiva argumentelor prezentate în expunerea de motive și a consonanței cu normele constituționale

O observație preliminară privește competența decizională a fiecăreia dintre Camerele Parlamentului.

După cum am precizat, „Propunerea legislativă pentru modificarea Legea nr. 115/2015 și pentru modificarea art. 5 alin. (5) din Legea nr. 33/2007” a fost înregistrată la Biroul Permanent al Camerei Deputaților sub nr. 228/12.04.2022.

Din perspectiva tipologiei legilor, a căror modificare este preconizată, ne aflăm în fața unor legi organice. Argumentul de text constituțional e reprezentat de art. 73 alin. (3) lit. a)[22].

Procedura de adoptare a legilor organice și ordinare s-a modificat radical după revizuirea Constituției din 2003, în sensul că fiecare cameră a Parlamentului a fost înzestrată cu o anumită competență decizională, iar sesizarea Camerelor a fost supusă unui regim constituțional strict reglementat de art. 75 din Constituție[23].

Art. 75 alin. (1)[24] stabilește limitativ sfera proiectelor de lege și a propunerilor legislative care se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă camera sesizată. Potrivit tezei finale a normei constituționale, „celelalte proiecte de legi și propuneri legislative se supun dezbaterii și adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului”.

Cum reglementarea sistemului electoral nu se regăsește în situațiile limitativ prevăzute de art. 75 alin. (1) [textul făcând referire la art. 73 alin. (3) lit. e), k), l), n), o)], propunerea legislativă în discuție urmează a se supune spre dezbatere și adoptare întâi în Senat (cameră de reflecție) și, mai apoi, în Camera Deputaților (cameră decizională).

5.1. Observații pe marginea argumentelor prezentate în expunerea de motive

Primul argument invocat de inițiatorii propunerii legislative este universalitatea votului, trăsătură care ar susține teza potrivit cu care „Regula este că toată lumea are drept de vot, cu anumite excepții clar prevăzute de lege, de strictă interpretare și aplicare și nu reglementarea expresă a unui corp electoral bine definit”.

De remarcat faptul că inițiatorii propunerii legislative identifică „excepțiile clar prevăzute de lege” cu incapacitățile electorale stabilite prin art. 36 alin. (2)[25] din Constituție (al cărui cuprins îl redau) și opinează că, din coroborarea acestuia cu alin. (1), „rezultă că legiuitorul are o marjă de apreciere cu privire la dreptul la vot al persoanelor cu vârste între 14 și 18 ani”.

Câtă vreme legiuitorul constituant a stabilit, prin art. 36 alin. (1): „Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv”, prin lege organică nu poate fi modificată norma constituțională.

În al doilea rând, se motivează că „tinerii cu vârste între 16 și 18 ani sunt suficient de maturi pentru a se putea implica politic în societate. Această maturitate este deja prezumată de către Parlamentul României” prin următoarele legi: Codul muncii (Legea nr. 53/2003, art. 13); Codul civil [Legea nr. 287/2009, art. 40 teza I, art. 272 alin. (2)]; O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor [art.11 alin. (2)], O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice [art. 20 alin. (4)]”.

„Analogiile juridice” realizate de inițiatorii propunerii legislative și invocarea „maturității” tinerilor cu vârste între 16 și 18 ani – „prezumată deja de Parlamentul României printr-o serie de legi” nu se pot constitui în argumente care să susțină modificările unor legi organice peste norma constituțională.

De altfel, ipotetic, dacă am ignora acest aspect, astfel cum am mai susținut[26], raționamentul de la care se pornește nu este lipsit de critici.

Într-adevăr, art. 13 din Codul muncii ‒ cu denumirea marginală „Capacitatea juridică a salariatului” ‒ stabilește: „Persoana fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani”.

Definită ca aptitudinea persoanei fizice sau persoanei juridice de a participa ca titular de drepturi și obligații la raporturile juridice, capacitatea juridică este reglementată diferit în cadrul diferitelor ramuri ale sistemului de drept.

Capacitatea juridică a salariatului trebuie analizată în contextul raporturilor juridice de muncă. Faptul că la vârsta de 16 ani persoanele fizice dobândesc capacitate de muncă nu poate fi folosit ca argument în dreptul electoral.

Dacă am accepta această justificare, pentru identitate de rațiune, ar trebui să acceptăm că odată cu încadrarea în muncă, minorului care a împlinit vârsta de 16 ani ar trebui să-i fie recunoscută de drept deplina capacitate de exercițiu a drepturilor civile.

Or, legislația civilă consacră, prin excepție, capacitatea de exercițiu anticipată[27]: minorului care a împlinit vârsta de 16 ani îi poate fi recunoscută de către instanța de tutelă, pentru motive temeinice, capacitatea deplină de exercițiu.

Mecanismele electorale ale unei societăți sunt mai complicate decât raporturile individuale de muncă, iar votul ‒ spre deosebire de muncă, nu are doar consecințe individuale.

De asemenea, se invocă faptul că o persoana care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să întemeieze o familie, dobândind, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu.

Surprindem că sunt „valorificate” trunchiat prevederile legale care consacră vârsta matrimonială, acreditându-se practic ideea că excepția ar putea deveni regulă.

Observarea dispozițiilor art. 272 C. civ.[28] relevă condițiile restrictive în care minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători, respectiv: aviz medical, încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui, autorizarea instanței de tutelă.

Din perspectiva analogiei realizate de inițiatorii propunerii legislative, s-ar ridica întrebarea: ar fi necesar avizul medical și acordul părinților sau, după caz, a tutorelui și autorizarea instanței de tutelă și în cazul exercitării dreptului la vot?

Totodată, este invocată, prin raportare la legislația contravențională, prezumția relativă a discernământului în ceea ce privește minorii având vârsta peste 16 ani.

Opinăm că nici acest argument juridic nu este convingător.

Aptitudinea psihică a persoanei de a avea reprezentarea consecințelor actelor și faptelor sale se subsumează discernământului juridic.

Discernământul politic presupune mai mult decât discernământul juridic; capacitatea de a distinge între bine și rău, între drept și nedrept în ceea ce privește propriile manifestări comportamentale nu se identifică cu capacitatea de analiză și de înțelegere a resorturilor participării politice.

Un al treilea argument vizează faptul că, deși pot munci și astfel plătesc impozite, tinerii între 16 și 18 ani nu sunt reprezentați politic.

Adevărat, copilul minor cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, care realizează venituri din muncă, devine contribuabil, plătitor de taxe și impozite.

Dar cei mai mulți adolescenți cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani sunt beneficiari ai alocației de stat pentru copii, care nu este impozabilă[29].

În al patrulea rând, se invocă faptul că, potrivit art. 49 alin. (5) din Constituția României: „Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării”.

Norma constituțională invocată este detaliată prin reglementările cuprinse în Legea tinerilor nr. 350/2006[30].

Amintind inițiatorilor propunerii legislative că, potrivit art. 2 alin. (2) lit. a) al Legii, prin tineri se înțeleg „cetățenii cu vârsta cuprinsă între 14 și 35 de ani”. În raport de argumentația invocată, ne întrebăm retoric dacă nu ar fi justificat dreptul de vot de la 14 ani?!

5.2. Observații referitoare la „marja de apreciere” a legiuitorului față de normele constituționale

În dezacord total cu afirmația inițiatorilor propunerii legislative referitoare la „marja de apreciere” a legiuitorului cu privire la dreptul la vot al persoanelor cu vârste între 14 și 18 ani, susținem – fără teama de a greși, că nici o „marjă de apreciere” nu-i poate fi recunoscută legiuitorului primar (Parlament) sau delegat (Guvern) dacă prin aceasta se ajunge la anihilarea voinței legiuitorului constituant.

Cu alte cuvinte, prin legi organice și ordinare nu se poate deroga de la reglementarea constituțională, singura cale de urmat – când se dorește intervenția asupra normei constituționale, fiind cea consacrată de Titlul VII al Legii fundamentale.

Adevărat, Curtea Constituțională – în considerentele Deciziei nr.799/2018[31], face referire la „marja de apreciere” de care beneficiază legiuitorul în identificarea și integrarea în sistemul normativ al statului a modalităților de vot care să asigure o participare cât mai ridicată la procesul electoral și subliniază că legiuitorul trebuie să se manifeste activ și să fie preocupat în mod constant de adaptarea legislației la realitățile de fapt existente la un moment dat (par. 44).

În mod evident, preocuparea constantă a legiuitorului de adaptare a legislației la realitățile de fapt existente la un moment dat trebuie dublată de preocuparea constantă față de respectarea exigențelor de ordin procedural pe care le implică procesul legislativ.

Observarea propunerii legislative în discuție impune o analiză nuanțată, conturată pe două planuri, corespunzător celor două texte constituționale: art. 36 alin. (1), respectiv art. 38.

Legiuitorul constituant originar a stabilit explicit, prin art. 34 (devenit art. 36, în urma revizuirii Constituției), că „cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv”.

Orice modificare a legislației infraconstituționale, în sensul scăderii vârstei de vot (deci inclusiv modificarea Legii nr. 115/2015), poate surveni, în condiții de constituționalitate, doar subsecvent modificării art. 36 din Legea fundamentală.

Spre deosebire de dreptul de vot, drept exclusiv politic, drepturile consacrate de art. 38 din Constituție[32] (de a alege și de a fi ales în Parlamentul European) nu sunt drepturi exclusiv politice, în sensul primar și tradițional al termenului, căci nu semnifică participarea la un proces decizional care să afecteze comunitatea umană constituită în uniunea politică reprezentată de statul modern, ci permit participarea la un proces electoral menit să desemneze un organ reprezentativ la nivel european, care, eventual, în viitor și în mod limitat, ar putea influența exercitarea puterii de stat în România”[33].

Legiuitorul constituant derivat nu a făcut referire, în cuprinsul art. 38, la pragul de vârstă stabilit pentru dreptul de vot.

Din această perspectivă, la prima vedere, s-ar putea afirma că propunerea legislativă de modificare a art. 5 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 nu ar comporta elemente de neconstituționalitate, nereglementând peste art. 38 din Constituție.

Pentru a înțelege însă corect voința legiuitorului constituant, apreciem relevant a reda opinia prof. Ioan Muraru – expert în Adunarea constituantă originară și derivată, referitoare la interpretarea alin. (4) al art. 16[34] din Constituție:

„Dreptul de vot aparține în exclusivitate cetățenilor români, căci numai aceștia pot participa la exercitarea puterii de stat în România, însă dreptul de a alege autoritățile administrației publice locale, precum și de a participa la competiția electorală pentru locurile din România din cadrul Parlamentului European aparțin și anumitor străini, mai precis acelor cetățeni europeni care îndeplinesc condițiile legii organice, adică au domiciliul sau reședința în România de mai bine de 2 ani și sunt direct interesați și afectați de respectivele autorități publice. Prevederea trebuie analizată prin interpretarea sistematică atât cu dispozițiile art. 36, referitoare la dreptul de vot, cât și cu cele ale art. 38, privitoare la alegerile pentru parlamentul European”[35].

6. În loc de concluzii

Prin prezentul articol, nu ne-am propus să provocăm la dezbateri privind reducerea vârstei de vot la 16 ani, deși, tangențial, am atins și această problemă, ci am urmărit să surprindem „neajunsurile” propunerii legislative pentru modificarea Legii nr. 115/2015 și pentru modificarea art. 5 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 din perspectiva exigențelor constituționale.

Apreciem a fi cel puțin neinspirată alegația inițiatorilor propunerii legislative care opinează că „legiuitorul are o marjă de apreciere cu privire la dreptul la vot al persoanelor cu vârste între 14 și 18 ani”.

Cu argumentele expuse în cuprinsul articolului, susținem că nicio „marjă de apreciere” nu-i poate fi recunoscută legiuitorului primar (Parlament) sau delegat (Guvern) dacă prin aceasta se ajunge la anihilarea voinței legiuitorului constituant, la modificarea  ‒  prin legislația infraconstituțională, a textelor Legii fundamentale.

Dacă parlamentarii, aflați în serviciul poporului, vor ca prin ei să se facă auzită vocea tinerilor care pledează pentru reducerea vârstei de vot la 16 ani, fiind printre titularii dreptului de inițiere a revizuirii Constituției[36], pot recurge la un atare demers.

Este adevărat că, față de exigențele sporite de ordin procedural (consacrate de art. 151 din Constituție[37]), demersul este mai anevoios, dar și singurul în măsură să suplinească cerințele constituționale.

Nu în ultimul rând – revenind la expunerea de motive a propunerii legislative, apreciem că trebuie observat nu doar „contextul european” ( în care unele state au luat deja măsuri pentru reducerea vârstei de vot pentru tineri), ci interpretarea art. 3 din Protocolul nr. 1 – „Dreptul la alegeri libere” în jurisprudența Curții de la Strasbourg:

Statele membre beneficiază de o anumită marjă de apreciere care diferă în funcție de context. De exemplu, este posibilă stabilirea unei vârste minime pentru a avea certitudinea că participanții la procesul electoral sunt suficient de maturi” [Hirst împotriva Regatului Unit (nr. 2) (MC), pct. 62].

Multitudinea de situații prevăzute în constituțiile și legile electorale ale multor state membre ale Consiliului Europei demonstrează diversitatea posibilelor abordări în acest domeniu. În sensul aplicării art. 3 din Protocolul nr. 1, orice lege electorală trebuie așadar să fie examinată în funcție de evoluția politicii țării respective” [Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, pct. 54; Podkolzina împotriva Letoniei, pct. 33; Ždanoka împotriva Letoniei (MC), pct. 106][38].

Conchidem prin a menționa că ne-am aplecat asupra acestei teme nu din considerente de ordin „didactic”, ci din dorința de a invita forul legislativ la reflecție asupra măsurii în care „marja de apreciere a legiuitorului” permite modificarea normei constituționale printr-o lege organică. Noi spunem că nu…


[21] Disponibilă pe site-ul http://www.cdep.ro/proiecte/bp/2022/200/20/8/em228.pdf.

[22] Art. 3. Prin lege organică se reglementează:

a) Sistemul electoral, organizarea și funcționarea Autorității Electorale permanente(…).

[23] Pentru detalii, a se vedea R. Popescu, în I. Muraru, E.S. Tănăsescu (coord.), Constituția României. Comentariu pe articole, ed. 3, Ed. C.H. Beck, București, 2022, p. 666.

[24] Art. 75 – Sesizarea Camerelor

(1) Se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi și propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale și a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum și proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) și (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) și (5) și articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii și adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.

[25] „Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale”.

[26] Parte din prezentele observații le-am susținut și în cuprinsul articolului Dreptul la vot de la 16 ani ‒ între reguli și nereguli, publicat în Revista Universul Juridic nr. 12/2021.

[27] Art. 40 C. civ.: Capacitatea de exercițiu anticipată: „Pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate recunoaște minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exercițiu. În acest scop, vor fi ascultați și părinții sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, și avizul consiliului de familie”.

[28] Art. 272 C. civ. ‒ Vârsta matrimonială:

(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soți au împlinit vârsta de 18 ani.

(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi sau, după caz, a tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul își are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinți refuză să încuviințeze căsătoria, instanța de tutelă hotărăște și asupra acestei divergențe, având în vedere interesul superior al copilului.

[29] Art. 8 din Legea nr. 6 1/1993 dispune: „Alocația de stat pentru copii nu este impozabilă și nu poate fi urmărită silit decât în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu”.

[30] Publicată în M. Of.nr. 648 din 27 iulie 2006.

[31] Publicată în M. Of. nr. 862 din 19 noiembrie 2015.

[32] Introdus prin pct. 8 din Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în M. Of. nr. 758 din 29 octombrie 2003.

[33] Pentru detalii, a se vedea Ș. Deaconu, E.S. Tănăsescu, op cit., p. 308.

[34] „În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale”.

[35] I. Muraru, în I. Muraru, E.S. Tănăsescu (coord.), Constituția României. Comentariu pe articole, ed. 3, Ed. C.H. Beck, București, 2022, p.141.

[36] Art. 150 – Inițiativa revizuirii

(1) Revizuirea Constituției poate fi inițiată de Președintele României la propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot.

[37] Art. 151 – Procedura de revizuire

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaților și de Senat, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, hotărăsc cu votul a cel puțin trei pătrimi din numărul deputaților și senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

[38] Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ghid privind art. 3 din Protocolul nr. 1 – Dreptul la alegeri libere, pp. 8, 16, material disponibil pe site-ul https://www.echr.coe.int/Documents/Guide_Art_3_Protocol_1_RON.pdf.

Consacrarea constituțională și infraconstituțională a dreptului de vot și a dreptului de a alege și de a fi ales în Parlamentul European. Unele observații privind „Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 115/2015 și pentru modificarea art. 5 alin. (5) din Legea nr. 33/2007” was last modified: June 23rd, 2022 by Anca Jeanina Niță

Only registered users can comment.

Arhiva Revista