Conosamentul – reglementări interne și internaționale
Adriana Elena Belu - august 2, 2019Introducere – Prin Convenţia Internaţională de la Bruxelles din 1924, în care au fost adoptate „Regulile de la Haga” se înţelege prin contract de transport, acel contract constatat printr-un conosament sau alt document similar, ce constituie titlu pentru transportul de mărfuri pe mare. Regulile acestei Convenţii îşi vor găsi aplicarea numai dacă s-a eliberat un conosament, acesta fiind un titlu reprezentativ al mărfii ce se transportă.
Transportul pe bază de conosamente este guvernat de reguli imperative cu scopul de a proteja pe încărcător şi primitor care, în general, nu pot exercita un control direct asupra mărfurilor în perioada cuprinsă din momentul în care acestea intră în custodia cărăuşului şi până în momentul descărcării.
Aceste reguli au fost reglementate prin următoarele convenţii internaţionale:
– Regulile de la Haga, care cuprind Convenţia Internaţională de la Bruxelles din 25 august 1924 pentru Unificarea Unor Reguli în Materie de Conosament;
– Regulile Haga-Visby, care nu sunt altceva decât Regulile de la Haga amendate prin Protocolul din 23 februarie 1968, semnat la Bruxelles.
La 31 martie 1978, 51 de state au semnat Regulile Hamburg aprobate de Comisia Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional.
Până la momentul intrării în vigoare a noului Cod civil[1], sediul materiei conosamentului a fost Codul comercial (art. 565-570) sub titlul „Despre poliţa de încărcare”.
Conosamentul este documentul care face dovada unui contract de transport pe mare şi a preluării sau încărcării mărfurilor de către cărăuş, prin care cărăuşul se obligă să livreze mărfurile la destinaţie contra prezentării acestui document[2].
Conosamentul este folosit în traficul maritim din secolul XIV, la început având funcţia de simplă dovadă de primire a încărcăturii la bord, semnată de comandantul navei, ca să devină mai târziu un titlu reprezentativ al mărfii ce se transportă[3]. Conosamentul se eliberează în cazul transportului cu navele de linie şi în cazul contractului de navlosire. Dacă legea aplicabilă este legea română, conosamentul va fi supus Regulilor de la Hamburg[4].
Conosamentul convenţional, emis în baza unui contract de navlosire, este supus acestor reguli numai dacă deţinătorul conosamentului nu are şi calitatea de navlositor, iar art. 2 pct. 3 din Convenţia de la Hamburg dispune că „în cazul când se emite un conosament ca urmare a unui contract de navlosire, prevederile Convenţiei se aplică la un astfel de conosament în cazul în care aceasta reglementează relaţiile dintre cărăuş şi deţinătorul conosamentului, dacă acesta din urmă nu este şi navlositor” .
2. Funcţiile conosamentului – conosamentul este emis de comandantul navei şi este un instrument probator şi un titlu reprezentativ al mărfii care se transportă. Conosamentul nu trebuie confundat cu contractul de transport maritim, deşi conosamentul face dovada contractului de transport maritim[5].
2.1. Funcţia de instrument probator, conosamentul atestă încărcarea mărfii pe navă şi face dovada încheierii contractului de transport. Cât timp conosamentul este în posesia încărcătorului, menţiunile cuprinse în el fac dovadă până la probă contrară, probă ce nu este admisă faţă de terţii dobânditori ai conosamentului. Dacă conosamentul însoţeşte un contract de navlosire preexistent, eliberarea lui probează începutul de executare a contractului de navlosire. Dacă nu s-a întocmit mai întâi un charter-party între armator şi încărcător, conosamentul ţine loc de contract, întrucât el formulează sintetic clauzele contractului de transport, stipulând drepturile şi obligaţiile părţilor[6].
Conosamentul este util comandantului navei pentru că, în funcţie de menţiunile din conosament, acesta va lua măsurile necesare în timpul călătoriei sau va încasa sumele datorate pentru transport. Conosamentul îi legitimează destinatarului dreptul de a solicita mărfurile la destinaţie şi reprezintă principalul act justificativ faţă de autorităţile vamale[7].
2.2. Funcţia de titlu de valoare, posesia legitimă a conosamentului valorând proprietate asupra mărfii ce se transportă. Dacă posesorul conosamentului transmite acest document, prin aceasta transmite şi proprietatea mărfii menţionate în conosament. Dacă posesorul conosamentului îl dă în gaj în vederea obţinerii de credite, creditorul devine creditor gajist al mărfii.
În vederea călătoriei, comandantul navei este cel ce are posesia asupra mărfurilor, pe care le deţine pentru cel ce îi va prezenta, la destinaţie, comandantul, ca titlu reprezentativ al mărfii[8].
3. Forma conosamentului – conosamentul are valoare de titlu de credit reprezentativ, se redactează în formă scrisă, pe formulare imprimate sau tipizate, în raport de practica diferitelor companii de navigaţie de linie.
4. Cuprinsul conosamentului – în cuprinsul conosamentului sunt clauze obligatorii şi clauze facultative.
Indicaţiile obligatorii ale conosamentului sunt precizate în Convenţia de la Hamburg din 1978[9]. Astfel, conosamentul trebuie să cuprindă: numele şi sediul cărăuşului; numele navei; numele şi sediul încărcătorului mărfii; cantitatea şi valoarea mărfii; marcajul acesteia; numărul, cantitatea sau greutatea coletelor; starea aparentă a mărfii; parcursul ce urmează a fi străbătut; navlul datorat; data emiterii conosamentului; semnătura părţilor.
Lipsa menţiunilor obligatorii poate duce la dificultăţi de probă sau la nulitatea conosamentului.
Pot exista o serie de clauze facultate, cu o singură condiţie impusă de Convenţia de la Hamburg din 1978: se anulează orice stipulaţie ce derogă de la această Convenţie în detrimentul încărcătorului sau primitorului.
Cărăuşul sau emitentul conosamentului poate formula rezerve privitoare la conţinutul conosamentului în cazul în care are motive să creadă că mărfurile încărcate la bordul navei nu corespund indicaţiilor arătate.
Clauzele de rezervă vor cuprinde date despre discordanţele dintre mărfurile declarate şi cele aflate la bord sau motivele bănuielii unor discordanţe şi lipsa mijloacelor suficiente de control a acestora. Dacă transportatorul nu formulează rezerve privind starea aparentă a mărfurilor, consecinţele pentru cărăuş sunt semnificative, respectiv se consideră că mărfurile erau în stare aparent bună[10].
5. Întocmirea conosamentului – conosamentul se întocmeşte în patru exemplare originale: un exemplar este pentru comandantul navei; un exemplar este pentru proprietar sau armator; un exemplar este pentru încărcător; un exemplar este pentru persoana căreia i se vor preda mărfurile la destinaţie.
Toate exemplarele trebuie să aibă acelaşi conţinut, aceeaşi dată şi să indice numărul de exemplare emise şi persoana căreia îi este destinat. Pentru a se preveni eventualele neajunsuri datorate pluralităţii de exemplare originale, în conosamente se obişnuieşte inserarea unei clauze, în sensul că din momentul în care unul dintre exemplare a fost satisfăcut, celelalte îşi pierd valoarea. Emiterea mai multor exemplare originale pentru un conosament este o măsură de prudenţă, menită să protejeze pe posesorul legitim de pierderea sau distrugerea lui.
De pe conosament se pot întocmi, fără restricţii, atâtea copii nenegociabile câte sunt necesare părţilor pentru executarea contractului de transport şi a contractului de vânzare-cumpărare a mărfurilor transportate. De regulă, aceste copii poartă menţiunea că nu pot fi transmise şi nu sunt titluri reprezentative ale mărfurilor.
6. Reglementări juridice în materia conosamentului – dată fiind importanţa acestui tip de transport pentru comerţul internaţional, prin convenţii internaţionale au fost adoptate norme uniforme care reglementează regimul juridic al conosamentului şi răspunderea cărăuşului şi expeditorului faţă de terţi, în cazul eliberării unui conosament.
Astfel, au fost adoptate următoarele convenţii internaţionale:
– Convenţia Internaţională pentru unificarea unor norme de drept privind conosamentul, încheiată la Bruxelles în 1924, cunoscută sub denumirea de „Regulile de la Haga”, România a devenit parte la această Convenţie în 1937;
– Protocolul de la Bruxelles, din 1968, care a modificat Regulile de la Haga, cunoscut sub denumirea de „Regulile de la Haga-Visby”;
– Convenţia privind transportul de mărfuri pe mare, încheiată la Hamburg în 1978, cunoscută sub denumirea de „Regulile de la Hamburg”, România a ratificat această Convenţie în 1981.
Aceste Convenţii se aplică numai contractelor de transport de marfă pe mare, constatate prin conosament sau printr-un document similar, cu excluderea contractelor de navlosire fără conosament şi a celor în care posesorul conosamentului este navlositorul. Cele trei convenţii cuprind prevederi referitoare la conţinutul conosamentului şi la obligaţiile cărăuşului, reglementând răspunderea cărăuşului pentru avarierea sau pierderea mărfii şi cazurile de limitare şi exonerare de răspundere.
7. Clasificarea conosamentului – de regulă, clasificarea conosamentului se face potrivit: modului de desemnare a titularului de drept; expedierea mărfurilor; starea mărfurilor; modul de întocmire; modul de efectuare a transportului maritim; persoana care eliberează conosamentul.
Modul de desemnare al titularului de drept clasifică conosamentele în: conosament nominativ; conosament la ordin; conosament la purtător.
Conosamentul nominativ este conosamentul emis în favoarea unei persoane al cărei nume e menţionat expres şi nu poate fi transmis prin gir. Titularul acestuia e singurul îndreptăţit să ceară predarea mărfii. Se inserează şi menţiunea „nu la ordin”. Pentru transmiterea conosamentului, titularul acestuia trebuie să facă un act de cesiune pe care să-l notifice comandantului navei pentru că altfel acesta deţine mărfurile pentru indicată iniţial în document. Avantajul acestui tip de conosamant constă în faptul că titularul lui nu suportă consecinţele pierderii originalului, iar dezavantajul rezidă în imposibilitatea transmiterii lui prin gir, ceea ce presupune o dificultate în negociere.
Conosamentul la ordin este conosamentul care se emite la ordinul unei anumite persoane ce poate gira conosamentul unei alte persoane care devine astfel titularul titlului de credit şi al mărfurilor arătate în acest document. Pentru ca posesorul conosamentului să poată valorifica drepturile din conosament trebuie să se legitimeze printr-un şir neîntrerupt de giruri, începând cu girul scris de persoana indicată ca beneficiară a conosamentului, până la cea care prezintă conosamentul la descărcare. La destinaţie, comandantul trebuie să verifice dacă şirul girurilor nu este întrerupt, dar nu are şi obligaţia de a verifica autenticitatea semnăturilor.
[1] În vigoare de la 01 octombrie 2011, cu modificările aduse prin următoarele acte: Legea nr. 60/2012; Legea nr. 71/2011; Legea nr. 76/2012, rectificare în 2013; Legea nr. 138/2014; O.U.G. nr. 1/2016, ultimul amendament fiind din 24 martie 2017.
[2] Art. 1 pct. 7 din Convenţia de la Hamburg, 1978 (Convenția Națiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare, 1978, adoptată la Hamburg la 31 martie 1978).
[3] O. Căpăţînă, Contractul comercial de transport, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1995, p. 402.
[4] Convenţia de la Hamburg, 1978 (Convenția Națiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare, 1978, adoptată la Hamburg la 31 martie 1978, ratificată de România prin Decretul nr. 343/1981 privind aderarea Republicii Socialiste România la unele tratate internaționale – art. 2 (Republica Socialistă România aderă la Convenția Națiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare, 1978, adoptată la Hamburg la 31 martie 1978).
[5] În practică, pe verso-ul conosamentului sunt imprimate clauzele tipizate ale contractului de transport, în baza căruia conosamentul a fost întocmit.
[6] Şt. Scurtu, Dreptul transporturilor, Ed. Universitaria, Craiova, 2003, p. 354.
[7] Gh. Bibicescu, Transport de mărfuri pe mare, Ed. Științifică, București, 1958, p. 87.
[8] În timpul transportului se asistă la disjungerea celor două elemente ale posesiei, respectiv corpus şi animus. Comandantul navei exercită în timpul călătoriei elementul material (corpus), iar animus este exercitat de cel ce a dobândit conosamentul prin cesiune, gir sau predare.
[9] Poliţa de încărcare trebuie să cuprindă natura, specia, calitatea şi cantitatea lucrurilor încărcate. Ea va fi datată şi va arăta:
1. Persoana încărcătorului şi reşedinţa sa;
2. Persoana căreia este îndreptată expediţiunea şi reşedinţa sa;
3. Numele şi prenumele căpitanului sau patronului;
4. Numele, naţionalitatea şi capacitatea vasului;
5. Locul plecării şi locul destinaţiei;
6. Navlul.
Vor fi însemnate, pe marginea poliţei, mărcile şi numerele lucrurilor încărcate.
Poliţa poate fi la ordin sau la purtător.
[10] O. Căpăţînă, Transporturile maritime cu periodicitate regulată, în RDC nr. 2/2001, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, p. 12.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.