Conflictul de interese. Infracţiune de rezultat sau infracţiune de pericol? Aspecte de neconstituţionalitate

1. Considerații generale privind infracțiunile de rezultat și de pericol

a. Succintă motivație

Existența unor controverse în doctrină și a unei practici judiciare neunitare în materia conflictului de interese ne determină să facem câteva considerații referitoare la această infracțiune, doar prin prisma prezentării argumentelor pro și contra unor puncte de vedere privitoare la întrebarea din titlul lucrării, însoțite de concluziile aferente și de propuneri de lege ferenda.

Conflictul de interese este o infracțiune de rezultat sau de pericol? În ce constă rezultatul sau urmarea socialmente periculoasă? Controversele din doctrină au generat o practică judiciară neunitară? Care sunt soluțiile ce trebuie adoptate de legiuitor pentru a evita astfel de situații etc.

La aceste întrebări încercăm să răspundem în conținutul lucrării. Desigur, prezentul demers juridic ne obligă să parcurgem chestiunile introductive referitoare la ce înseamnă urmare socialmente periculoasă, urmare imediată, rezultat, infracțiuni de rezultat sau de pericol etc.

Pentru aceste motive, am structurat lucrarea în trei părți: prima referitoare la considerații generale referitoare la infracțiunile de pericol și de rezultat, a doua privește conflictul de interese – infracțiune de rezultat sau de pericol, iar ultima parte se va referi la aspectele de neconstituționalitate constatate de recenta decizie a Curții Constituționale[1], în raport de care vom face și alte propuneri de lege ferenda.

b. Urmarea socialmente periculoasă

În literatura juridică[2], a fost definită urmarea socialmente periculoasă, în sensul că aceasta constă în schimbarea produsă în realitatea înconjurătoare sau în pericolul producerii unei asemenea schimbări datorită acțiunii sau inacțiunii prevăzute de legea penală.

Această urmare se concretizează fie într-un rezultat material, fie într-o stare de pericol. Astfel, infracțiunile de rezultat se consumă în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de încriminare, în timp ce infracțiunile de pericol se consumă în momentul în care începe acțiunea sau inacțiunea, când se produce și starea de pericol.

Este de precizat că urmarea socialmente periculoasă trebuie să fie imediată, adică să fie consecința directă, nemijlocită a acțiunii sau inacțiunii și nu un rezultat mijlocit, îndepărtat.

De exemplu, în caz de furt se diminuează patrimoniul, în caz de vătămare corporală se produc leziuni corporale, în situația conflictului de interese se obține un folos patrimonial etc. Acestea sunt infracțiuni de rezultat, deoarece s-a cauzat o vătămare efectivă în sens fizic, o daună provocată obiectului material.

În funcție de natura obiectului juridic lezat prin acțiunea sau inacțiunea infracțională, urmarea (rezultatul) poate fi de natură patrimonială (infracțiuni contra patrimoniului), politică (infracțiuni contra statului), organizatorică (abuzul în serviciu), morală etc.

Observăm că numai infracțiunile care au în conținutul laturii obiective referiri la producerea unui rezultat sunt infracțiuni materiale, de rezultat. În cazul acestora, dacă nu se produce rezultatul prevăzut de lege, faptele nu se consumă, rămânând în stare de tentativă.

În aceste situații, urmarea socialmente periculoasă se concretizează într-un rezultat, iar prin tentativă se creează doar o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită.

Dacă în conținutul infracțiunii nu se fac referiri la rezultat, acest gen de fapte sunt de pericol, de atitudine, respectiv formale. Starea de pericol nu este prevăzută în conținutul infracțiunii, ea rezultând implicit din însăși săvârșirea infracțiunii.

c. Concepții doctrinare cu privire la urmarea infracțiunii

În doctrină au fost exprimate două concepții cu privire la urmarea infracțiunii, prezentate succint într-o lucrare de specialitate, [3] concepții la care facem referire.

Concepția naturalistă susține că urmarea este un efect natural al conduitei umane penalmente relevant și legat de aceasta printr-o relație cauzală. În această concepție, urmarea există doar în cazul infracțiunilor care produc o modificare în realitatea înconjurătoare, în timp ce în situația celorlalte infracțiuni lipsește urmarea (rezultatul).

Concepția juridică socotește că urmarea este o atingere adusă interesului ocrotit de norma penală, concretizată în lezarea sau punerea în pericol a valorii sociale ocrotite.

Ambele concepții au fost criticate în literatura de specialitate, iar doctrina juridică română a ajuns la concluzia că urmarea constă în vătămarea adusă valorii sociale ocrotite, în timp ce rezultatul constă într-o modificare perceptibilă a realității, care este prevăzută de norma de incriminare[4].

De asemenea, s-a propus utilizarea a doi termeni distincți sau a două sensuri pentru noțiunea de urmare. Un sens larg, care să desemneze atingerea adusă valorii sociale ocrotite, dar și un sens restrâns, unde urmarea sau rezultatul ar desemna modificarea în realitatea înconjurătoare.

La rândul lor, infracțiunile de pericol au fost împărțite în infracțiuni de pericol concret și infracțiuni de pericol abstract[5]. În cazul celor de pericol concret, norma de incriminare prevede cerința ca fapta să creeze o stare de pericol pentru valoarea ocrotită. Astfel de exemple s-au regăsit în vechiul Cod penal, dar și în actuala reglementare (atentatul care pune în pericol siguranța statului, zborul cu o aeronavă aparținând forțelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare, nerespectarea regulilor de zbor etc.).

În schimb, infracțiunile de pericol abstract nu prevăd această cerință, pericolul fiind prezumat prin norma de incriminare. Exemple de astfel de infracțiuni se regăsesc în ambele coduri penale: conducerea fără permis, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie peste limita legală, denunțarea calomnioasă, mărturia mincinoasă, prostituția, deținerea fără autorizație a unei arme etc.

Tot din cadrul infracțiunilor de pericol fac parte și așa zisele infracțiuni obstacol, care incriminează acțiuni sau inacțiuni susceptibile de a fi urmate de alte infracțiuni care pot leza sau pune în pericol valorile sociale ocrotite. De exemplu, asocierea în vederea comiterii de infracțiuni, încredințarea unui autovehicul unei persoane care nu posedă permis de conducere sau se află în stare de ebrietate, pentru a fi condus pe drumurile publice, conducerea în stare de ebrietate a unui autovehicul etc.

În fine, doctrina[6] a identificat și o categorie intermediară (mixtă) de infracțiuni de pericol potențial, unde norma de incriminare impune cerința ca actul de executare să aibă aptitudinea de a pune în pericol valoarea socială ocrotită, fără a pretinde ca această valoare să fie periclitată. Din această categorie fac parte majoritatea infracțiunilor împotriva siguranței circulației pe căile ferate, pe motiv că ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe căile ferate.

Desigur, aceste clasificări a infracțiunilor de pericol prezintă, în principal, o importanță teoretică, ele reprezentând interpretarea unor norme de incriminare a infracțiunilor de pericol, a modalităților de reglementare a acestor infracțiuni, în decursul timpului.

În același timp, prezintă și o importanță practică, deoarece ne obligă să facem distincțiile necesare între infracțiunile de pericol, în general, și infracțiunile de rezultat în sensul definit de legea penală.

Astfel, trecerea în revistă a concepțiilor doctrinare, însoțită de câteva exemple edificatoare, nu este întâmplătoare pentru că în practică și uneori în doctrină se mai fac confuzii între infracțiunile de rezultat și cele de pericol. Tocmai infracțiunea de conflict de interese, incriminată atât de vechiul Cod penal, cât și de noul Cod penal, suscită astfel de discuții, motiv pentru care în secțiunea următoare vom răspunde la întrebarea: Infracțiunea de conflict de interese este de rezultat sau de pericol?

d. Noțiunea de rezultat în sensul legii penale

Vechiul Cod penal și Noul Cod penal nu au ținut seama de propunerile făcute de doctrină, utilizând noțiunea de rezultat atât în sens larg, cât și în sens restrâns, după caz.

Astfel, când au definit vinovăția noțiunea de rezultat a fost folosită în sens larg, referindu-se atât la infracțiunile care produc o modificare în realitatea înconjurătoare, cât și la cele care nu produc astfel de urmări (de pericol). Aici, noțiunea de rezultat este utilizată de legiuitor în sensul larg de urmare socialmente periculoasă.

În cazul desistării și împiedicării producerii rezultatului, legiuitorul utilizează noțiunea de rezultat în sens restrâns, referindu-se doar la infracțiunile care produc o modificare în realitatea înconjurătoare, respectiv care produc un anumit rezultat. Desigur, referirea legii are în vedere faptul că cele două cauze de nepedepsire pot interveni numai cu privire la infracțiunile de rezultat, unde făptuitorul se desistă sau împiedică producerea rezultatului, după cum este vorba de o tentativă întreruptă sau de o tentativă terminată, după caz.

Considerăm, spre deosebire de alți autori, că aceste două cauze nu pot interveni la infracțiunile de pericol, care nu presupun o urmare materială, respectiv un rezultat[7].

Astfel, legea penală operează cu noțiunea de rezultat, în loc de urmare socialmente periculoasă sau de urmare imediată.

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 845 din 13 noiembrie 2015..

[2] M. Basarab, Drept penal. Partea generală, Vol. I, Ed. Lumina Lex, București, 2001, p. 161; L.R. Popoviciu, Drept penal, Partea generală, Editura Pro Universitaria, București, 2011, p. 103.

[3] Fl. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Editura C.H. Beck, București, 2008, pp. 404-413.

[4] C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 150.

[5] Tr. Pop, Drept penal comparat. Partea generală, Institutul de Arte Grafice Ardealul Cluj, 1923, p. 230.

[6] C. Roxin, op. cit. p. 411.

[7] M. Udroiu, V. Constantinescu, Noul Cod penal, Codul penal anterior, Ed. Hamangiu, 2014, București, p. 36.

Conflictul de interese. Infracțiune de rezultat sau infracțiune de pericol? Aspecte de neconstituționalitate was last modified: iulie 6th, 2016 by Valentin Mirișan

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii