Aspecte privind politica de mediu a Uniunii Europene

Impactul Conferinței Națiunilor Unite asupra Mediului Uman (Stockholm, 5-16 iunie 1972)[1] a creat premisa conturării unei politici de mediu pentru spațiul comunitar[2] iar reuniunea șefilor de stat și de guvern ai comunității (Paris, 19-20 octombrie 1972) este considerată[3] punctul de plecare în crearea unei astfel de politici.

Politica de mediu este o politică relativ nouă a Uniunii Europene, consacrată în Tratatul CE prin adoptarea Actului Unic European[4].

În doctrină[5], s-a susținut că politica de mediu:

– se înscrie în rândul așa-ziselor politici de „acompaniament”, denumite astfel pentru a evidenția rolul secundar al acestora, față de cele aferente „pieței unice”, cu referire la mărimea alocației din bugetul UE afectat, ca și criteriu de diferențiere;

– face parte din categoria politicilor de protecție, dezvoltate prin afirmarea ideii că piața interioară este și un spațiu de protegiuire în care se aplică o legislație armonizată, care urmărește să ofere cetățenilor un minimum de garanții contra principalelor riscuri antrenate de societatea modernă.

Politica de mediu a Uniunii Europene s-a dezvoltat prin intermediul Programelor de acțiune pentru mediu (PAM)[6], care, deși nu au forță juridică, constituind declarații politice ce prezintă obiective de atins potrivit unui calendar precis, au avut și au un rol în stimularea reglementărilor în materie și precizarea semnificațiilor acestora[7].

1. Programe de acțiune pentru mediu

La nivel comunitar, au fost elaborate și puse în aplicare, în aproape jumătate de secol (din anul 1973), 7 Programe de acțiune pentru mediu (PAM), care așa cum precizam, au contribuit la cristalizarea și au ghidat dezvoltarea politicii de mediu a Uniunii Europene.

A. PAM 1 a fost lansat în anul 1973, pentru perioada 1973-1976[8].

S-a apreciat[9] că acest program conținea, într-o formă embrionară, multe dintre ideile care definesc conceptul de „dezvoltare durabilă”.

Ca obiective ale politicii comunitare de mediu, au fost precizate[10] următoarele:

– prevenirea, reducerea și, pe cât posibil, eliminarea poluării și a efectelor nocive ale acesteia;

– menținerea unui echilibru ecologic satisfăcător și asigurarea protecției biosferei;

– asigurarea gestionării corecte și evitarea oricărei exploatări a resurselor sau a naturii care dăunează grav echilibrului ecologic;

– ghidarea dezvoltării în conformitate cu cerințele de calitate, în special, prin îmbunătățirea condițiilor de muncă și a condițiilor de viață;

– asigurarea că se ține mai mult seama de aspectele de mediu în planificarea urbană și utilizarea terenurilor;

– căutarea de soluții comune la problemele de mediu cu statele din afara Comunității, în special în cadrul organizațiilor internaționale.

De asemenea, au fost aprobate principiile generale ale politicii comunitare de mediu (astfel cum au fost elaborate de miniștrii mediului în cadrul reuniunii la Bonn din 31 octombrie 1972)[11], respectiv:

– cea mai bună politică de mediu constă în prevenirea apariției poluării sau a degradărilor la sursă, mai degrabă decât încercarea ulterioară de a contracara efectele acestora;

– efectele asupra mediului trebuie luate în considerare, cât mai devreme posibil, în toate procesele tehnice de planificare și luare a deciziilor;

– orice exploatare a resurselor naturale de natură să cauzeze daune semnificative echilibrului ecologic trebuie evitată;

– nivelul cunoștințelor științifice și tehnologice din cadrul Comunității ar trebui îmbunătățit în vederea adoptării unor acțiuni eficiente pentru conservarea și ameliorarea mediului și combaterii poluării și daunelor;

– costurile de prevenire și eliminare a daunelor trebuie, în principiu, suportate de către poluator;

– asigurarea că activitățile desfășurate într-un stat nu cauzează degradarea mediului în alt stat;

– să țină seama de interesele țărilor în curs de dezvoltare;

– eficacitatea eforturilor de promovare a politicii globale de cercetare și de mediu va fi sporită printr-un concept clar definit pe termen lung a politicii europene de mediu;

– protecția mediului este o problemă pentru toți în cadrul Comunității și ar trebui să conștientizeze importanța sa;

– este necesar să se stabilească nivelul de acțiune (local, regional, național, comunitar, internațional) care să se potrivească cu tipul de poluare și zona geografică care trebuie protejată;

– programele naționale din domeniu ar trebui coordonate, pe baza unui concept comun pe termen lung, și ar trebui armonizate politicile naționale în cadrul Comunității.

B. PAM 2 a fost lansat în anul 1977, pentru perioada 1977-1981[12].

Acesta a reafirmat[13] obiectivele stabilite în PAM 1.

Implementarea obiectivelor stabilite a întimpinat dificultăți, care au fost generate de perioadele de criză economică din anii 1975-1978, 1981-1983[14].

C. PAM 3 a fost lansat în anul 1982, pentru perioada 1982-1986[15].

În cadrul acestui program s-a recunoscut[16] că obiectivului esențial al politicii comunitare de mediu, ce a constat, inițial, în controlul poluării și al degradărilor pe care aceasta le cauzează, a asumat treptat, un caracter general, preventiv; această dezvoltare, s-a afirmat[17], oferă avantajul dublu al măsurilor de protecție a mediului ce sprijină și completează dezvoltarea economică.

Ca obiective finale ale politicii de mediu au fost precizate[18]: protecția sănătății umane, disponibilitatea pe termen lung a tuturor resurselor care determină calitatea vieții, de o calitate adecvată și în cantitate suficientă, și anume, apă, aer, spațiu, climă, materii prime, mediul construit și patrimoniul natural și cultural, precum și întreținerea și, dacă este posibil, restaurarea mediului natural cu habitate adecvate pentru floră și faună.

Pentru gestionarea adecvată a acestor resurse, s-a subliniat[19] necesitatea elaborării și punerii în practică a unei strategii globale.

Principiile considerate cruciale, în acest context, au fost următoarele[20]:

– fiecare tip de acțiune trebuie aplicat la cel mai adecvat nivel;

– prevenirea, mai degrabă decât repararea, ar trebui să fie regula;

– ori de câte ori este posibil, trebuie încercată restaurarea.


* Recunoaștere: Lucrarea este elaborată în perioada de sustenabilitate a proiectului cu titlul „Studii doctorale și postdoctorale Orizont 2020: promovarea interesului național prin excelență, competitivitate și responsabilitate în cercetarea științifică fundamentală și aplicată românească”, număr de identificare contract POSDRU/159/1.5/S/140106. Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investește în Oameni!

[1] Ioniță Gheorghe-Iulian, Ioniță Burda Ștefania-Diana, Dreptul protecției mediului, ed. a IV-a rev. și adăug., Ed. Pro Universitaria, București, 2016, p. 25.

[2] Institutul European din România, Ghidul politicilor Uniunii Europene – nr. 4 – Politica de mediu, București, 2012, p. 5.

[3] Duțu Mircea, Politici publice de mediu, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 169.

[4] Diaconu Nicoleta, Dreptul Uniunii Europene – Politicile Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 170.

[5] Duțu Mircea, op. cit., p. 167-168.

[6] Pascariu Gabriela Carmen, Politici Europene, suport curs, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași – Centrul de Studii Europene, p. 56.

[7] Duțu Mircea, op. cit., pp. 167-168.

[8] Council, Declaration of the Council of the European Communities and of the representatives of the Governments of the Member States meeting in the Council of 22 November 1973 on the programme of action of the European Communities on the environment, OJ C 112, vol. 16, 20 December 1973.

[9] Hey Christian, EU Environmental Policies: A short history of the policy strategies, în EU Environmental Policy Handbook: A Critical Analysis of EU Environmental Legislation, Scheuer Stefan editor, European Environmental Bureau (EEB), p. 19.

[10] Council, Declaration of the Council of the European Communities and of the representatives of the Governments of the Member States meeting in the Council of 22 November 1973 on the programme of action of the European Communities on the environment, op. cit., p. 5.

[11] Ibidem, pp. 6-7.

[12] Council, Resolution of the Council of the European Communities and of the Representatives of the Governments of the Member States meeting within the Council of 17 May 1977 on the continuation and implementation of a European Community policy and action programme on the environment, OJ C 139, vol. 20, 13 June 1977.

[13] Ibidem, pp. 6-8.

[14] Institutul European din România, op. cit., Tabelul 1. Planurile de Acțiune pentru Mediu (PAM), p. 9.

[15] Council, Resolution of the Council of the European Communities and of the representatives of the Governments of the Member States, meeting within the Council, of 7 February 1983 on the continuation and implementation of a European Community policy and action programme on the environment (1982 to 1986), OJ C 46, vol. 26, 17 February 1983.

[16] Ibidem, p. 3.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem, p. 5.

[19] Ibidem.

[20] Ibidem.

Aspecte privind politica de mediu a Uniunii Europene was last modified: august 3rd, 2018 by Ștefania-Diana Ioniță-Burda

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii