Umanismul dreptului penal în materia pedepselor și măsurilor preventive
Angela Tatu - ianuarie 3, 2017Instanţa de judecată poate pronunţa, conform prevederilor art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală, soluţionând cauza penală referitoare la infracţiunea aflată în concurs cu infracţiunea în privinţa căreia există o hotărâre definitivă, una dintre următoarele soluţii: condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
Un alt argument, de această dată de text, în opinia Curții, este cuprins în fraza finală a art. 72 alin. (1) teza finală din Codul penal, „aceasta făcând referire implicită la existenţa unei hotărâri judecătoreşti atunci când stabileşte că scăderea, în ipoteza textului, se realizează «chiar dacă [condamnatul – s.n.] a fost condamnat pentru o altă faptă (…)». În acest context, Curtea constată că textul analizat se referă, în mod evident, la situaţia infracţiunilor concurente în raport cu care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească, chiar şi de achitare sau de încetare a procesului penal, şi nu la cele care se află încă în curs de soluţionare la momentul realizării operaţiunii de computare”.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că „situația juridică a persoanelor condamnate la pedepse penale este diferită de cea a persoanelor care au calitatea de inculpaţi în dosare penale nesoluţionate prin hotărâri judecătoreşti, fiind urmarea judecării acestora din urmă în mod separat pentru infracţiuni concurente. Acest aspect justifică tratamentul juridic diferenţiat instituit de legiuitor sub aspectul dreptului de a beneficia sau de a solicita computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, măsura computării, împreună cu aspectele anterior arătate, fiind aplicabilă în mod egal doar persoanelor condamnate care se încadrează în ipoteza normei de la art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul penal”.
Față de conținutul acestei decizii apreciem că nu se mai pune probema unei practici neunitare a instanțelor de judecată, decizia amintită tranșând problema computării duratei măsurilor preventive privative de libertate în materia infracțiunilor concurente instrumentate în dosare penale separate.
În ce privește compatibilitatea acestei decizii a Curții Constituționale în raport cu prevederile CEDO, în sensul articolului 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, pedeapsa pronunțată de către o instanță a unui stat contractant nu trebuie considerată „executată” sau „în curs de executare” atunci când inculpatul a fost pentru scurt timp reținut și/sau arestat preventiv și când, în conformitate cu legislația statului de condamnare, această privare de libertate trebuie dedusă din durata pedepsei închisorii ce va fi executată ulterior[7].
Există și alte probleme în practica judiciară ridicate în legătură cu computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate în cazul suspendării executării pedepsei. S-a exprimat opinia că în acest caz durata reținerii și arestării preventive nu se scade din durata suspendării executării pedepsei, în schimb durata reținerii și arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii numai în cazul în care se revocă suspendarea executării[8]. Apreciem că, pentru identitate de rațiune, același raționament se aplică și în cazul revocării renunțării la amânarea pedepsei ori a revocării renunțării la aplicarea pedepsei. De asemenea, se va deduce durata reținerii și arestării preventive din pedeapsa aplicată care a fost grațiată total sau parțial, dar condiționat, fiind posibilă revocarea ei. Deducerea reținerii și arestării preventive are loc și când, anterior judecării, sesizării cu privire la reducerea acestora, conform art. 449 vechiul C. pr. pen., unele dintre infracțiunile concurente pentru care condamnatul fusese reținut sau arestat preventiv au fost aministiate[9].
Alte instanțe[10] au considerat că art. 72 alin. (1) NCP teza a II-a, ca și prevederile art. 597 și urm. NCPP care reglementează contestația la executare vizează perioade de arest preventiv din România, iar nu din străinătate, și care să se refere la fapte care să nu fi fost judecate definitiv până la comiterea infracțiunii care a stat la baza pedepsei din care se solicită deducerea arestului preventiv din alte cauze. S-a invocat că art. 13 NCPP este aplicabil și în ceea ce privește contestația la executare, arătându-se că legea procesual penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepțiile prevăzute de lege. Deci, măsurile preventive privative de libertate trebuie să vizeze în principiu cauze penale ce au făcut obiectul unui proces în România, altfel ele nu pot sta la baza deducerii perioadei de arest preventiv din pedeapsa ce ar fi fost aplicată după judecarea fondului cauzei. Se remarcă faptul că atunci când legiuitorul a dorit să se poată deduce perioade din arest aplicate în străinătate a făcut-o expres.
Motivarea corectă a instanței a fost aceea că „art. 73 NCP se referă la computarea pedepselor și măsurilor preventive executate în afara țării” și se arată că „în cazul infracțiunilor săvârșite în condițiile art. 8, 9, 10 sau 11 NCP (infracțiuni cărora le-a fost aplicabilă și legea română în baza vreunuia dintre principiile teritorialității, personalității, realității sau universalității legii penale) partea din pedeapsă, precum și durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului țării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune în România.” Legiuitorul reglementează astfel situația în care, prin excepție de la principiul ne bis in idem, o persoană ajunge să fie condamnată prin aplicarea legii penale române în România, cât și prin aplicarea unei legi străine pentru aceeași infracțiune în străinătate. Soluția legislativă aleasă este aceea ca partea din pedeapsă executată în străinătate (incluzând și durata măsurilor preventive privative de libertate) să se deducă din pedeapsa aplicată în România, pentru a se evita ca o persoană să execute de două ori o pedeapsă pentru aceeași infracțiune comisă[11].
Un alt caz de deducere din pedeapsă a perioadei de arest preventiv din străinătate este reprezentat de art. 15 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, text potrivit căruia „durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române”. Prevederea se aplică pentru diferitele forme de cooperare în materie penală (cum ar fi extrădarea și mandatul european de arestare) care impun accesoriu privarea de libertate în străinătate a unor persoane. Cum privarea de libertate vizează în mod direct cauza pentru care inculpatul este cercetat în România sau pedeapsa definitivă aplicată de statul român și care se cere a fi executată, este necesară deducerea acelei perioade din pedeapsa aplicată sau ce se va aplica în România.
Suntem de acord că actualmente nu există nicio reglementare care să dea posibilitatea deducerii arestului preventiv aplicat în străinătate pentru fapte concurente, dar diferite de cele care ar fi făcut obiectul procedurii în România în condițiile în care în România a intervenit condamnarea, iar în străinătate, achitarea. Dacă totuși s-au pronunțat condamnări definitive în străinătate, potrivit Legii nr. 302/2004 este posibilă recunoașterea acelor hotărâri de condamnare, chiar și la cererea persoanei condamnate, fiind justificat interesul contopirii unor pedepse aplicate în România și în străinătate, pentru infracțiuni concurente.
În ceea ce privește aplicarea arestului preventiv din străinătate, pentru aplicarea principiului recunoscut în România potrivit art. 72 alin. (1) teza a II-a NCP și unor perioade de arest preventiv din străinătate, se justifică de lege ferenda introducerea unei norme de excepție, expresă, care să autorizeze deducerea unor asemenea perioade din pedeapsa aplicată în România pentru fapte concurente, dar diferite de cele care ar fi făcut obiectul procedurii în România. Și această prevedere ar fi tot o reglementare care transpune principiul umanismului în dreptul penal, principiu care de altfel se regăsește în dispozițiile analizate de prezentul articol.
[7] Hotărârea Curții de Justiție a CE (camera a doua) din data de 18 iulie 2007. Proces penal împotriva Jürgen Kretzinger. Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare: Bundesgerichtshof – Germania. Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen – Articolul 54 – Principiul «ne bis in idem» – Noțiunea de «aceleași fapte» – Țigări de contrabandă – Importuri în mai multe state contractante – Urmărire penală în diferite state contractante – Noțiunea de «executare» a pedepselor – Suspendarea executării pedepsei – Deducerea perioadelor de arestare preventivă de scurtă durată – Mandatul european de arestare. Cauza C-288/05. European Court Reports 2007 I-06441. ECLI identifier: ECLI:EU:C:2007:441.
[8] V. Pușcașu, op. cit., p. 489, invocându-se dec. ÎCCJ nr. 1356/2002.
[9] http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Calculul-pedepselor52.php.
[10] http://www.avocatura.com/speta/510707/contestatia-la-executare-art598-ncpp-tribunalul-dambovita.html#ixzz4RlkFSm6Z.
[11] Nu este întrunit acest caz în speță, pentru că petentul a fost urmărit pentru alte infracțiuni în străinătate (în SUA – n.n.) decât cele săvârșite în România și pentru care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare pe care o execută în prezent. În speță nu au existat date minime din care să rezulte că petentul ar fi fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni în Statele Unite ale Americii, neidentificându-se date concrete ce ar putea fi solicitate autorităților străine pentru a fi comunicate instanței române. În condițiile în care petentul afirmă că nu i-a fost remisă vreo citație pentru vreun proces în Statele Unite ale Americii, s-a plecat de la prezumția că, în ciuda unor eventuale măsuri preventive ce i-ar fi fost aplicate în trecut de statul american, cauza nu a cunoscut vreo fază procesuală finalizată cu o hotărâre de condamnare. Instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petent.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.