Tinerii și criminalitatea de grup: analiză criminologică sintetizată, provocări și orientări strategice

1. Violența

Conform sociologului Randall Collins, „violența este acțiunea care implică interacțiuni fizice directe, ce provoacă suferință corporală sau psihologică, având un scop explicit de control sau pedeapsă”. Astfel, ceea ce interesează disciplinele care implică asigurarea respectării normelor impuse, în protecția drepturilor și libertărilor cetățenilor unui stat de drept, antrenează atenția nu doar asupra rezultatului violenței, ci si asupra motivațiilor ce stau la baza ei, a metodologiilor și, în special, a aspectelor ce încadrează specificitățile victimologiei (prin victimologie se face trimitere la tipologiile victimelor, relația victimă-infractor, impactul victimizării și alte aspecte care însumează capacitatea de categorisire a victimelor ce pot face obiectul intereselor anumitor infractori sau grupuri de infractori).

Cu referire la violența de grup, sociologul Antony Oberschall, definește aceasta drept „utilizarea forței fizice sau a amenințării cu forța de către un grup de indivizi coordonați împotriva unui alt grup sau a unor indivizi, având drept scop atingerea unor interese comune”. Pornind de la acest fapt, ierarhizarea de grup și recunoașterea liderului se dovedește a fi un aspect relevant care, cel puțin experimental, se dovedește a fi unul dintre elementele fundamentale ce asigură succesul, deci atingerea obiectivului unei grupări.

Din punct de vedere criminologic, violența de grup a fost definită de Sutherland și Cressey drept „orice act de agresiune fizică, psihologică sau simbolică, realizată de un grup de indivizi, având scopul de a domina, intimida, pedepsi sau obține beneficii materiale sau simbolice, prin utilizarea forței colective sau a amenințării”.

2. Violența în grup – actualitate și contextualitate

În timp ce violența de grup poate fi observată în contexte multiple, din perioade îndepărtate analizând fie contexte culturale, sociale sau istorice, ceea ce descrie dinamica fenomenului face trimitere la modul de operare al acestor grupări și la interesele preponderente care se află în legătură strânsă cu actualitatea socială, economică, familială și educațională.

Violența de grup face parte dintre cele mai vechi forme de violență. Astfel, încă din preistorie, indivizii se organizau pentru a apăra sau cuceri teritorii, asigurându-și cele necesare. Mai târziu, dinamica violenței de grup s-a schimbat, iar motivele inițiale ce descriau supraviețuirea sau obținerea de resurse primare s-au transformat în dorința de câștiguri financiare, răspândirea de ideologii, stăpânirea și manipularea maselor și altele.

În plus, analizând factorii dinamici ai fenomenului violențelor de grup, tehnologia a avut un impact incontestabil. Prin urmare, în timp ce violența era limitată la contact direct în trecut, acum grupurile folosesc mijloace tehnologice în îndeplinirea scopurilor lor. Desigur, acest fapt este descris de tipul de infracțiune și specificitățile modurilor de operare al bandelor.

În prezent, violența tinerilor organizați în grupuri este o problematică semnificativă. Ciclul violenței se perpetuează astfel, iar pe măsură ce tinerii se alătură grupărilor diverse, sentimentele de apartenență și stimulentele financiare încurajează practicile prin care se definesc.

3. Factori cheie care contribuie la violența tinerilor și a bandelor

Factorii cheie care contribuie la violența tinerilor și a bandelor sunt multipli, însă printre cele mai cunoscute sunt următoarele:

Disparitățile economice, astfel încât sărăcia și șomajul împing tinerii spre bande ca sursă de venit, bazându-se pe mirajul unor câștiguri ușoare și pe siguranța avantajelor pe care grupările le evidențiază în scopul de a transmite stabilitate, siguranță și putere noilor participanți.

Un alt factor face trimitere la sistemele educaționale deteriorate, întrucât lipsa accesului la educație limitează perspectivele de viitor. În astfel de contexte, unde posibilitățile de educație sunt limitate, iar ajutorul extern nu este prezent, tinerii sunt potențați în a căuta activități care să le placă și care să le ofere senzația de apartenență a unui grup.

Structurile familiale și sociale reprezintă un alt factor cheie care contribuie la violența tinerilor și a bandelor. Familiile disfuncționale, neglijența sau abuzul creează medii precare pe care bandele le contracarează cu iluzia stabilității percepute de noi aderenți.

Din punctul de vedere al influențelor culturale, glorificarea media a culturii bandelor și presiunea de a găsi modalități pentru a fi într-o poziție de putere creează la nivel de societate problematici diverse cu privire la constituirea a tot mai multor grupuri infracționale, cu obiective variate și cu moduri de operare aparte inspirate fie din practici anterioare, fie îmbunătățite în baza opțiunilor tehnologice în continuă dezvoltare.

În timp ce în individualitatea infracțională acești factori cheie pot avea contribuții majore, în cazul grupurilor, factorii care se angrenează în definirea aspectelor cheie ce contribuie la violența indivizilor care acționează pe cont propriu nu aduc potrivire grupurilor infracționale. Spre exemplu, în timp ce un individ poate avea obiective care să pornească din fantezia bazată pe traume familiale și sociale trecute, ceea ce poate fi aplicat și unor indivizi care se angrenează în grup, modul de acționare al unui individ care acționează în fantezia dezvoltată de problematici precum suferința unor tulburări de personalitate nu poate fi aplicată unui grup cu ușurință. Astfel, acest lucru ar presupune ca un grup să fie format doar din indivizi care să prezinte un anumit tip de tulburare de personalitate și care să acționeze sub aceeași fantezie, escaladând în același ritm în comiterea faptelor sale.

4. Provocări în contextul formării bandelor de tineri

Din perspectiva provocărilor identificate în contextul suportului pentru bandele criminale acestea pot fi multiple pornind de la normalizarea și legitimarea criminalității și până la expansiunea internațională, corupția instituțională, recrutarea tinerilor vulnerabili, dezvoltarea tehnologică, impactul asupra securității comunitare, lipsa programelor și organizațiilor de suport suficiente și altele.

Normalizarea și legitimarea criminalității fac trimitere la sprijinul comunitar sau politic care duce la acceptarea activităților ilegale ca fiind parte din normalitatea cotidiană. Un astfel de exemplu poate fi cel al bandelor care oferă protecție locală sau ajutoare în schimbul loialității comunității. În timp ce aceste lucruri nu sunt recunoscute la nivel oficial, practicile de acest tip sunt cunoscute și comune chiar și în zilele noastre.

Din punctul de vedere al corupției instituționale, implicarea autorităților în suportul direct sau indirect al bandelor, definit de acțiuni ilegale precum luarea de mită sau ignorarea recunoașterii activităților ilegale conduce la subminarea statului de drept și prin urmare la dificultăți majore de implementare a unor soluții eficiente în scopul reducerii corupției.

Recrutarea tinerilor vulnerabili evidențiază sprijinul social sau financiar al bandelor oferit tinerilor din medii defavorizate ceea ce creează o spirală a criminalității și descurajează posibilitățile de contrabalansare a instituțiilor care ar putea oferi alternative pozitive.

Cu referire la dezvoltarea tehnologică, evoluția digitală făcând trimitere inclusiv la noțiuni precum dark web, criptomonede sau altele asemenea facilitează activitățile ilegale ale bandelor făcându-le mai greu de urmărit și de destructurat.

5. Orientări strategice: contracararea suportului oferit bandelor criminale

Consolidarea statului de drept, monitorizarea și reglementarea tehnologiei, dezvoltarea programelor sociale, creșterea implicării comunităților, îmbunătățirea colaborării internaționale, destructurarea economică a bandelor și campaniile de sensibilizare și educație sunt câteva dintre cele mai importante aspecte care contribuie la dezvoltarea unor orientări strategice care ar putea oferi suportul necesar contracarării încurajării bandelor criminale.

Prin urmare, cu cât acțiunile din comunitatea în care aceștia se desfășoară sunt mai mult orientate spre descurajarea afinităților create față de astfel de practici, cu atât șansele de scădere a potențialului formării unor astfel de grupări ar putea crește.

Indubitabil, efectul media care poate construi o imagine pozitivă, de divertisment și apreciere a unor astfel de grupări poate induce în eroare tinerii cu privire la consecințele reale ale unor astfel de fapte și cu privire la realitatea vieții pe care astfel de activități le implică.

Sprijinul pentru bandele criminale generează un cerc vicios al corupției și violenței, iar abordările multidimensionale precum reformele sociale și cooperarea internațională pot contribui relevant spre diminuarea consecințelor unor astfel de grupări. Mai mult decât atât, prevenirea victimizării și reintegrarea tinerilor vulnerabili sunt aspecte esențiale pentru o strategie pe termen lung.

6. Concluzie

Criminalitatea de grup este o problematică a contextelor sociale actuale asupra cărora organele de impunere a legii și organizațiile implicate în activitățile sociale ale comunităților în care activează ar trebui să se aplece.

În timp ce violența de grup este cunoscută încă de la începuturile formării comunităților diverse, în zilele noastre, din perspectivă criminologică, acest fenomen poartă o dinamică extraordinară, potențată de avansările tehnologice care permit ca grupările să fie formate și în afara infracțiunilor ce presupun contactul fizic cu victimele și, cu precădere, de aspecte de natură financiară care servesc drept sursă a motivului escaladării activităților infracționale.

Mirajul unei vieți ușoare și avantajate de puterea și poziția socială greșit interpretată de membrii unor astfel de grupări fac ca tinerii să se angreneze în astfel de relații pierzând contactul cu realitatea socială. În timp ce din punctul de vedere al modalităților de aplicare a legii rigurozitatea, strictețea și vigilența crescută sunt cele care ar trebui să șlefuiască abordarea față de astfel de activități, în contextul social se discută despre reforme care să construiască oportunități pentru mase mari de indivizi care să se angreneze în răspândirea unor ideologii noi care susțin reincluderea în societate a tinerilor cu potențial trecut infracțional.

În acest sens, separarea taberelor dintre infractori și non infractori ar putea fi privită mai blând, cu perspectiva asupra șanselor de recuperare a oricărui individ care alege în mod deliberat la un moment dat să acționeze împotriva normelor de drept.

În cele din urmă, tinerii și criminalitatea de grup prezintă un subiect actual și consistent al analizelor criminologice care, prin evaluarea provocărilor și orientărilor strategice, ar putea conduce la o acuratețe mai mare a efectelor pozitive descriind combaterea infracțiunilor de grup.