Tehnologia informației și comunicațiilor în procesul judiciar

4. Pro și contra utilizării videoconferinței în procesul judiciar

S-au exprimat multiple puncte de vedere în această problematică, mulți autori văzând deja o serie de aspecte negative ale utilizării videoconferinței în procesul judiciar. Alții, s-au arătat susținători ai acestei inovații tehnice. Fără a le analiza sau a le răspunde în vreun fel, vom încerca să sintetizăm și noi câteva argumente pro și contra în această direcție. Vom începe cu cele contra.

Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar este incompatibilă cu principiul publicității ședinței de judecată. Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar nu permite administrarea de interogatorii sau audieri de martori. Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar nu permite identificarea părților litigante. Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar nu permite respectarea solemnității ședinței de judecată. Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar nu asigură securizarea procesului, în sensul că permite efectuarea de înregistrări audio-video neautorizate, care ulterior ar putea fi utilizate sau valorificate în mod nelegal sau prejudiciabil pentru cel înregistrat. Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar ar putea determina întreruperea cercetării judecătorești, datorită unor pene de curent sau deconectării utilizatorului de la internet, împrejurări care ar putea influența negativ desfășurarea procesului judiciar. Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar va afecta negativ însăși profesia de avocat, întrucât prezența în sala de judecată în fața judecătorului, a procurorului și a avocatului celeilalte părți, dezbaterile și pledoariile să le numim clasice, ar fi de esența profesiei de avocat.

Nu vom iniția o dezbatere în legătură cu principiul publicității ședinței de judecată sau cu modul în care acesta ar fi incompatibil cu utilizarea videoconferinței în procesul judiciar. Suntem însă convinși că o viitoare reglementare legală a acestui principiu poate fi realizată pentru a obține o compatibilitate perfectă între cele două noțiuni.

În legătură cu audierea de martori sau cu administrarea interogatoriilor, s-ar putea invoca obținerea unor mărturii nereale, conduite ale martorului care ar putea citi notițe consemnate anterior sau ar putea fi influențat de anumite persoane, fără ca judecătorul cauzei să poată interveni și să poată aplica dispozițiile legale în asemenea împrejurări. Reținând că asemenea incidente se pot petrece și în ipoteza administrării probelor de către avocați sau consilieri juridici, putem accepta neincluderea, într-o primă fază, a cauzelor care presupun administrarea probei testimoniale și a probei cu interogatoriul părților, în categoria cauzelor care pot fi soluționate prin videoconferință.

Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar permite identificarea părților litigante, potrivit acelorași reguli aplicabile în procedura civilă ori penală, cu actul de identitate și, respectiv, legitimația/cardul european de avocat.

Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar permite respectarea solemnității ședinței de judecată. Judecătorul cauzei își menține în continuare atributele conferite de art. 23 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, art. 188 alin. 1 Cod de Procedură Civilă sau art. 217 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, în materie non-penală și, respectiv, art. 359 alin. 1 Cod de Procedură Penală, în materie penală.

Aceste norme pot fi transpuse foarte bine într-un regulament de desfășurare a proceselor judiciare prin videoconferință, într-o primă fază, apoi avute în vedere într-o posibilă modificare a codurilor procedurale, care să impună participanților la înfăptuirea actului de justiție un minim de reguli, de exemplu conectarea în videoconferință doar dintr-un birou profesional, purtarea robei de către avocați, neperturbarea video-ședinței de către alte persoane, cauze etc.

Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar nu asigură securizarea procesului, în sensul că permite efectuarea de înregistrări audio-video neautorizate, care ulterior ar putea fi utilizate sau valorificate în mod nelegal sau prejudiciabil pentru cel înregistrat. Dacă ne referim strict la platformele exemplificate mai sus, oricare dintre acestea permit înregistrarea audio-video a videoconferinței, opțiune care trebuie să rămână la dispoziția judecătorului cauzei, oricare dintre participanți putând să solicite eliberarea unei copii, conform dispozițiilor legale. Pentru orice alte conduite prejudiciabile, care pot fi săvârșite și în cazul derulării procesului judiciar în format clasic, există sancțiuni și urmează a fi aplicate.

Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar ar putea determina întreruperea cercetării judecătorești, datorită unor pene de curent sau deconectării utilizatorului de la internet, împrejurări care ar putea influența negativ desfășurarea procesului judiciar. Un cadrul juridic adecvat, care să reglementeze soluțiile juridice pentru asemenea împrejurări este răspunsul la această posibilă întrebare. Problemele sesizate afectează orice sistem conectat la o sursă de curent, inclusiv cele utilizate în prezent.

Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar va afecta profesia de avocat, întrucât prezența în sala de judecată în fața judecătorului, a procurorului și a avocatului celeilalte părți, dezbaterile și pledoariile să le numim clasice, ar fi de esența profesiei de avocat. Reținând activitățile de la art. 3 din Legea nr. 51/1995 republicată, putem împărți astăzi avocații în România și nu numai, în avocați pledanți și avocați de consultanță, ultima categorie câștigând foarte mult teren, mai ales în București și în orașele mari. În mod evident, temerea îi vizează doar pe avocații pledanți, întrucât avocații de consultanță își desfășoară activitatea și sunt și rămân în contact cu clienții lor, prin sisteme de videoconferință, fără de care nu își pot nici măcar imagina desfășurarea profesiei de avocat. Revenind la avocații pledanți, fără îndoială că așa va fi. Prezența avocatului în sala de judecată, modul în care își construiește pledoaria, își prezintă argumentele, tonalitatea folosită, faptul că se află în fața publicului prezent în sală, retorica utilizată și ar mai fi și alte argumente, nu pot fi suplinite într-adevăr printr-o pledoarie susținută în fața ecranului calculatorului, dintr-un birou, în liniște, așteptând să primească sau să i se ia cuvântul prin intermediul unui singur click.

Credem că singurul argument în această direcție îl constituie caracterul facultativ al procedurii videoconferinței în procesul judiciar, judecătorul cauzei fiind cel care va decide utilizarea acesteia, după ce solicită și primește acordul participanților la înfăptuirea actului de justiție. În mod evident, susținătorii noțiunii de pledoarie așa cum o cunoaștem cu toții, vor putea opta oricând pentru derularea procesului judiciar în formatul clasic, prin prezența în sala de judecată.

În cei 21 de ani de profesie, am observat cum profesionistul avocat a trecut de la redactarea cererii de chemare în judecată și a celorlalte acte specifice activității sale, cu ajutorul stiloului, a foilor de hârtie și a indigoului pentru realizarea de duplicate, la utilizarea mașinii de scris și apoi a calculatoarelor, a multifuncționalelor, din ce în ce mai performante. Nimeni și nimic nu ne împiedică astăzi să utilizăm în continuare stiloul, foaia de indigo sau mașina de scris. Avem însă și alternativa calculatoarelor performante. Am observat de asemenea, cum profesionistul avocat a trecut de la căutarea și identificarea actelor normative care interesează activitatea sa, prin culegeri și anuare, în biblioteci județene, la utilizarea de programe legislative, unele mai performante decât altele, care pun la dispoziție și o bogată bază de jurisprudență. Nimeni și nimic nu ne împiedică astăzi să căutăm în continuare în culegeri de acte normative sau prin biblioteci. Avem însă și alternativa programelor legislative performante. În fine, în ultima vreme, s-au dezvoltat programe și aplicații de gestiune, deosebit de utile în activitatea unui birou de avocat sau biblioteci online, o alternativă la studierea în modalitatea clasică a lucrărilor de drept.

Concluzia este una singură: videoconferința în procesul judiciar nu va fi obligatorie și nu va înlocui modalitatea clasică de desfășurare a cercetării judecătorești.

Care ar fi argumentele pro? Vom încerca o scurtă enumerare, fără pretenția de a le epuiza pe toate și reținând că suntem în stare de urgență, când pe de-o parte, potrivit art. 3² lit. d) din O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă este interzisă restrângerea accesului liber la justiţie, iar pe de altă parte, spiritul reglementării Decretului nr. 195/2020, al Decretului nr. 240/2020 și al tuturor măsurilor dispuse de autorități îl constituie limitarea infectării cu coronavirusul SARS-CoV-2 în rândul populaţiei, protejarea dreptului la viaţă şi a dreptului la sănătate al celor implicați în realizarea actului de justiție, penal ori non-penal, justițiabil, judecător, procuror, avocat și alți profesioniști care participă la realizarea acestuia.

Videoconferința în procesul judiciar răspunde cel mai bine noțiunii de distanțare socială, scopurile legiuitorului fiind așadar atinse. Să nu uităm că în prezent videoconferința este deja utilizată în toate cauzele în care inculpatul se află în stare de deținere, în penitenciar sau în arestul poliției. Scopul declarat este același, respectiv protejarea dreptului la viaţă şi a dreptului la sănătate al persoanelor lipsite de libertate, aflate în penitenciare sau în aresturile poliției, în condițiile în care expunerea celor care ar trebui să facă deplasarea zilnică de la locul unde își ispășesc pedeapsa sau măsura preventivă la sediul instanțelor de judecată, nu ar fi benefică în scopul urmărit.

Cu respectarea obligatorie a solemnității ședinței de judecată, cu toate restricțiile sau regulile sale, videoconferința permite conectarea justițiabilului și avocatului sau a oricărui alt participant la înfăptuirea actului de justiție, utilizând orice tip de terminal dotat cu cameră video frontală, microfon și difuzor, conectat la internet și cu sursă de încărcare (curent sau baterie), aceleași cerințe tehnice fiind necesare evident și pentru judecător, grefier, procuror.

Videoconferința în procesul judiciar permite transferul de documente specifice dosarului cauzei, în timp real, acestea putând fi prezentate de justițiabili, avocați sau ceilalți participanți la înfăptuirea actului de justiție, judecătorului ori procurorului și invers, iar apoi încărcate direct în ceea ce se numește sau se va numi dosarul electronic. Nimeni și nimic nu împiedică printarea acestor documente, depozitarea lor în format clasic și nici păstrarea dosarelor instanțelor de judecată în format clasic.

Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar, va permite implementarea apelării pe ore a dosarelor, permițând o organizare și un management eficient al timpului alocat unei ședințe de judecată. Este vădit neproductivă fixarea orei de apelare a tuturor cauzelor dintr-o ședință de judecată la aceeași oră, citarea părților litigante la aceeași oră, urmând ca fiecare dintre aceștia să își aștepte rândul, cândva în ziua respectivă.

5. Cauze în care se poate utiliza videoconferința în procesul judiciar penal și non-penal

Acceptând teoretic că videoconferința nu se poate utiliza în toate procesele judiciare, penale și non-penale, fie datorită numărului mare de avocați, părți fie datorită caracterului complex al cercetării judecătorești, care implică numeroase audieri de martori ori administrarea unor interogatorii, încercăm, să identificăm câteva categorii de cauze în care videoconferința poate fi în mod facil implementată, fără a avea pretenția că enumerarea este una limitativă.

În procesul penal, procedura în cazul recunoașterii învinuirii^[23] se poate derula prin intermediul videoconferinței. Atâta timp cât inculpatul poate recunoaște faptele și solicita judecarea cauzei în această procedură și prin înscris autentic, atâta timp cât în cazul admiterii de către judecător a unei asemenea cereri, singurele probe sunt înscrisurile, nu vedem de ce nu ar putea fi utilizată videoconferința în această procedură.

În procesul non-penal, de principiu, toate procedurile speciale^[24], care presupun citarea părților, dar care nu implică audieri de martori și interogatorii, se pot desfășura prin videoconferință. Procedura în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, atunci când presupune audierea părților^[25], se poate realiza prin videoconferință, la fel ca și contestația pe cale judiciară^[26]. De asemenea, procedura de soluționare a plângerii împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor^[27] poate fi derulată prin videoconferință. O serie de litigii de contencios administrativ sau de contencios administrativ-fiscal pot fi de asemenea, derulate prin videoconferință. Și lista poate continua.

6. CEDO, dreptul la un proces echitabil și videoconferința

Respectarea drepturilor procesuale ale justițiabililor în cazul în care se utilizează videoconferința în procesul judiciar, a constituit obiect de preocupare și pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului care, deși a avut inițial o atitudine oscilantă, în practica mai recentă pare că s-a poziționat în sensul acceptării videoconferinței ca mijloc de realizare a cercetării judecătorești în procesul penal.

În Cauza Sakhnovskiy vs. Rusia (21272/03), din 2 noiembrie 2010, Curtea a stabilit că reclamantul nu a beneficiat de asistența efectivă a unui apărător pe durata judecării celui de-al doilea apel din noiembrie 2007, existând astfel o violare a art. 6 § 1 din Convenție^[28].

Cu toate acestea, Curtea a arătat cu preponderență că folosirea videoconferinței în cadrul procesului judiciar penal este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, însă sunt necesare garanții pentru folosirea unui astfel de procedeu.

În Cauza Marcello Viola v. Italia (45106/04), Curtea a constatat că participarea la procedură prin videoconferință este explicită în legislația italiană și că participarea reclamantului prin videoconferință la audierile de apel în cadrul celei de-a doua proceduri penale nu a încălcat art. 6 din Convenție^[29].

În Cauza Zagaria c. Italia (58295/00), Curtea a constatat că participarea acuzatului la proces prin videoconferință nu a fost, în sine, contrară convenției, dar ascultarea conversației telefonice a reclamantului cu avocatul său din 15 aprilie 1999 a încălcat dreptul reclamantului de a exercita în mod eficient drepturile apărării. În consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 3 lit. (c) din Convenție, luată împreună cu art. 6 § 1^[30].

În Cauza Asciutto c. Italia (35795/02), Curtea consideră că participarea reclamantului la audieri prin videoconferință a urmărit obiective legitime în ceea ce privește Convenția, respectiv apărarea ordinii publice, prevenirea criminalității, protejarea drepturilor la viață, libertatea și securitatea martorilor și victimelor infracțiunilor, precum și respectarea cerinței de „timp rezonabil” pentru durata procedurii judiciare, fiind respectat totodată și dreptul la apărare^[31].

În Cauza Simon Price v. Regatul Unit (15602/07), Curtea a constatat că nu s-a încălcat art. 6 § 1 coroborat cu art. 6 § 3 lit. (d) din Convenție^[32].

7. Concluzii

Trecând peste toate argumentele pro sau contra, cele sintetizate mai sus sau cele exprimate deja în studiile și articolele publicate, câteva concluzii se impun:

A. Utilizarea videoconferinței în procesul judiciar penal și non-penal este posibilă numai dacă există cadrul legislativ și numai dacă sunt îndeplinite cerințele de ordin tehnic. În perioada stării de urgență, cele două condiții cumulative sunt îndeplinite. Mai este necesară voința sau factorul uman, atât la nivel decizional, cât și la nivelul implementării și utilizării efective a acestei inovații tehnice. După ridicarea stării de urgență, tehnologizarea procesului judiciar, implicit utilizarea videoconferinței, presupune crearea cadrului legislativ și, eventual, performarea în domeniul tehnic, respectiv crearea unei platforme, aplicații, moderne, care să răspundă cu adevărat intereselor tuturor participanților la înfăptuirea actului de justiție.

B. Nu există normă juridică care să fie incompatibilă în mod absolut cu utilizarea videoconferinței în procesul judiciar. Și dacă există, aceasta poate fi adaptată.

C. Videoconferința în procesul judiciar, ca de altfel tot ce înțelegem noi și legiuitorul prin sintagma tehnologizare a justiției, sunt și vor mai fi mult timp de acum înainte variante alternative, opționale, facultative, nicidecum obligatorii. Așa cum astăzi stiloul, foaia de indigo, culegerea de acte normative sunt facultative, alternative, în vreme ce programele electronice/online legislative, calculatoarele sau programele electronice de gestiune a activității unei forme de exercitare a profesiei de avocat nu sunt obligatorii.

D. Indiferent dacă acceptăm sau nu, inovațiile progresului vor atinge, cuprinde și chiar întrece inclusiv înfăptuirea actului de justiție, ceea ce avem de făcut fiind doar să ne integrăm mai repede sau mai lent. Schimbarea firească și naturală a justiției, dar și a modului în care funcționează profesiile juridice se va produce inerent, aceasta fiind indisolubil legată de evoluția societății.