Subiectele de sezină în contenciosul administrativ

O altă situație cu privire la care se impune a face precizări este aceea în care reclamantul – persoana vătămată –, în cadrul acțiunii în contencios subiectiv, va renunța la cerere în virtutea principiului disponibilității al art. 9 din Codul de procedură civilă. În aceste condiții se impune precizarea că, în această ipoteză în care reclamantul se desistează de cerere, Ministerul Public va continua procedura judiciară din rațiuni de ordine publică. În acest sens sunt și dispozițiile art. 28 alin. (3) din Lege, potrivit cu care, acțiunile introduse de persoanele de drept public și de orice autoritate publică, în apărarea unui interes public, precum și cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase, cu excepția situației în care sunt formulate și pentru apărarea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de drept privat.

În cadrul acțiunii în contencios administrativ obiectiv, Ministerul Public va acționa în cazul emiterii unui act administrativ normativ prin care se vatămă un interes legitim public, sesizând instanța de contencios administrativ competentă de la sediul autorității publice emitente.

Tot astfel, pentru acțiunea în contencios administrativ obiectiv, Ministerul Public nu trebuie să parcurgă etapa prealabilă, acțiunea are ca obiect actele administrative cu caracter normativ, solicitarea pe calea acestei acțiuni vizează numai anularea sau reformarea actului administrativ, neputând solicita despăgubiri civile. De asemenea Ministerul Public nu se poate desista de acțiune, iar instanța competentă va fi cea de la sediul autorității emitente a actului administrativ.

Acțiunea în contencios administrativ obiectiv pornită de Ministerul Public nu se timbrează.

Prefectul, ca subiect de sezină în contenciosul administrativ, are o reglementare specială prin dispozițiile art. 1 alin. (8) din Lege, cât și prin art. 123 alin. (5) din Constituție ca reprezentant al guvernului în teritoriul.

Astfel, prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al consiliului local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal.

Prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale potrivit cu art. 3 alin. (1) din Lege, instituindu-se astfel tutela administrativă.

Tutela administrativă este o noțiune specifică dreptului administrativ, reprezentând controlul exercitat de organele centrale asupra organelor locale descentralizate, autonome.

În aceste condiții, prefectul reprezintă autoritatea de tutelă administrativă în raport de autoritățile administrației publice locale. Pe cale de consecință, prefectul ca reprezentant al guvernului în teritoriu are posibilitatea de a ataca în fața instanțelor de contencios administrativ actele emise de primar, consiliul local sau consiliul județean.

I se recunoaște astfel prefectului calitatea procesual activă, subiect de sezină în contenciosul administrativ.

Acțiunea în contencios administrativ se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1) din Lege, care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect.

Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din Lege, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Însă tot art. 11, dar în alin. (3) din Lege, face precizarea că, în cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal. Depășirea termenului prevăzut de alin. (1), deși art. 11 alin. (5) din Lege stabilește că este un termen de prescripție, se permite pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, ca cererea să poată fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

Se impune precizarea relativă la termenele stabilite de Legea la art. 11 alin. (1) în sensul că acestea vizează actul administrativ individual, contractul administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.

Când acțiunea vizează acte administrative normative, Legea instituie prin art. 11 alin. (4) o excepție, în sensul că, ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

Obiectul controlului de tutelă administrativă exercitat de prefect se referă la actul administrativ, nesoluționare în termenul legal a unei cereri, refuz nejustificat de a soluționa o cerere.

Nu vor putea fi supuse controlului de tutelă actele administrative emise cu exces de putere, întrucât organul de control nu se poate substitui celei controlate. Este adevărat că qui potest plus, potest minus, însă puterea de a controla nu se poate extinde până la a face ceea ce trebuia sau nu trebuia să facă altul.

La fel ca și în cazul acțiunii în contencios administrativ pornită de Ministerul Public, acțiunea prefectului nu poate viza decât anularea în tot sau în parte a actului administrativ emise cu încălcarea dispozițiilor legale.

Actul administrativ unilateral atacat de prefect este suspendat de drept de la momentul introducerii acțiunii și până la soluționarea cauzei.

Acțiunea prefectului este scutită de taxa judiciară de timbru, se judecă cu precădere și de urgență, termenele neputând depăși 10 zile.

Agenția Națională a Funcționarilor Publici și orice subiect de drept public pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004 și a Legii nr. 188/1999.

Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate ataca în fața instanței de contencios administrativ actele autorităților publice centrale și locale prin care se încalcă legislația privind funcția publică, având calitate de subiect de sezină în cadrul tutelei administrative.

Acțiunea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici vizează actele administrative nelegale cu privire la funcția publică, refuzul nejustificat sau al tăcerii administrative.

Nici în ceea ce privește Agenția Națională a Funcționarilor Publici ca subiect de sezină, procedura prealabilă nu este obligatorie de parcurs, în schimb acțiunea în contencios administrativ nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Actul atacat este suspendat de drept.

În cazul actelor administrative individuale termenul de acțiunea este de 6 luni de la data efectivei luări la cunoștință a cuprinsului actului nelegal, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii acestuia.

În ceea ce privește actul normativ, legea nu instituie un termen de introducere a acțiunii.

Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal este subiect de sezină și poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.

Bibliografie selectivă

– Antonie Iorgovan, Drept administrativ. Tratat elementar, vol. I, Editura Hercules, București, 1993;

– Antonie Iorgovan, Drept administrativ. Tratat elementar, vol. I, Editura All Beck, București, 2002;

– Verginia Vedinaș, Dreptul administrativ și instituții politico-administrative, Editura Lumina Lex, București, 2002;

– Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, Editura All Beck, București, 2003;

– Ioan Alexandru, Mihaela Cărăușan, Sorin Bucur, Drept administrativ, Editura Universul Juridic, București, 2009;

– Ioan Alexandru, Tratat de Administrație Publică, Editura Universul Juridic, București, 2008;

– Ioan Alexandru, Politică, administrație, justiție, Editura All Beck, București, 2004;

– Ioan Alexandru, Știința Administrației, Editura Economica, București, 2001;

– Ioan Santai, Drept administrativ și știința administrației, vol. I, Editura Risoprint, 2002;

– Iulian Nedelcu, Alina Livia Nicu, Drept administrativ, Editura Themis, Craiova, 2002;

– Valentin Prisăcaru, Tratat de Drept Administrativ Român, Editura Lumina Lex, București, 2002;

– Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2001;

– Corneliu Manda, Drept administrativ – Tratat elementar, Editura Lumina Lex, București, 2001;

– Al. Negoiță, Drept administrativ, Editura Sylvi, București, 1996;

Mihai Constantinescu, Ion Deleanu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu, Ioan Vida, Constituția României – comentată și adnotată, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, București, 1992;

– Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituției României – Explicații și comentarii, Editura Rosetti, București, 2003;

– Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Simina Elena Tănăsescu, Constituția României revizuită – comentarii și explicații, Editura All Beck, București, 2004;

– Ioan Deleanu, Drept constituțional și instituții politice. Tratat, vol. II, Editura Europa Nova, București, 1996;

– Tudor Drăganu, Drept constituțional și instituții politice. Tratat elementar, vol. I, Editura Lumina Lex, București, 1998;

– Victor Duculescu, Constanța Călinoiu, Georgeta Duculescu, Drept constituțional comparat, Editura Lumina Lex, București, 1996;

– Victor Duculescu, Constanța Călinoiu, Georgeta Duculescu, Constituția României – comentată și adnotată, Editura Lumina Lex, București;

– Antonie Iorgovan, Drept administrativ. Tratat elementar, vol. III, Editura Proarcadia, 1993;

– Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, Editura Nemira, București, 1996;

– Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, Editura All Beck, București, 2001;

– Cristian Ionescu, Drept constituțional și instituții politice – sistemul constituțional românesc, vol. II, Editura Lumina Lex, București, 1997;

– Doina Micu, Garantarea drepturilor omului, Editura All Beck, București, 1999;

– Ioan Muraru, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, Editura Proarcadia, București, 1993;

– Ioan Muraru, Drept constituțional și instituții politice, Editura Actami, București, 1995;

– Ioan Muraru, Drept constituțional și instituții politice, Editura Actami, București, 1997;

– Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Studii constituționale, Editura Actami, București, 1995;

– Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Curtea Constituțională a României, Editura Albatros, București, 1997;

– Ioan Muraru, Simina Elena Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București, 2001;

– Ioan Muraru, Simina Elena Tănăsescu, Constituția României. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București, 2008;

– Nistor Prisca, Drept constituțional, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977;

– Nistor Prisca, Drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor în R.S.R., Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978;

– Bianca Selejan-Guțan, Protecția europeană a drepturilor omului, ed. a 2-a, Editura C.H. Beck, București, 2006;

– Bianca Selejan-Guțan, Sistemul jurisdicțional european de protecție a drepturilor omului, Curs universitar, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2003;

– Simina Elena Tănăsescu, Principiul egalității în dreptul românesc, Editura All Beck, București, 1999;

– Marin Voicu, Protecția europeană a drepturilor omului, Editura Lumina Lex, București, 2001.