Scurte considerente în legătură cu influența noilor reglementări legislative privind inteligența artificială în administrația publică

Secțiunea I – scurtă introducere

Inteligența artificială a devenit în ultimul timp un subiect la modă. Tehnologia în sine nu este nouă, însă industria „big tech” o promovează în ultima perioadă ca fiind un motor de creștere a profiturilor prin dezvoltarea acesteia în toate domeniile de activitate. Administrația publică nu putea fi imună la asemenea dezvoltări tehnologice mai ales că presupune birocrație, activități repetitive, interconectarea bazelor de date și în final satisfacerea interesului general prin emiterea de diverse acte sau prin operațiunile administrative.

Prezenta lucrare tinde să ofere o analiză sumară a noilor reglementări legislative la nivel european, ce vor fi urmate la nivel național de diverse acte normative în vederea aplicării corespunzătoare a normelor armonizate privind inteligența artificială. Uniunea Europeană este prima entitate globală ce a emis asemenea reglementări legislative în încercarea de a reglementa un sector în plină ascensiune, dinamic ce va schimba modul de interacțiune între indivizi, între societate în general și autoritățile publice, ce vor trebui să adapteze rapid asemenea dezvoltări tehnologice, dar mai ales să asigure un nivel ridicat de conștientizare, alfabetizare și protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale oamenilor.

Considerăm că ne revine tuturor o responsabilitate în ceea ce privește modul în care în viitor asemenea sisteme ne vor influența viața în general, modul în care va funcționa administrația publică, raporturile cu individul, protecția vieții private, menținerea unui standard ridicat de protecție efectivă a drepturilor omului, dar și de mijloace eficiente de control și sancționare a abuzurilor, protecția concretă și efectivă în cazul unor asemenea sisteme cu risc ridicat.

Regulamentul pentru inteligența artificială^[1] creează o nouă arhitectură legislativă la nivel european, impactul fiind similar cu modul în care a fost reglementat uniform protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date^[2].

Secțiunea a II-a – Fundamentul noilor reglementări digitale și cazul particular al României

Încă de la început, legiuitorul a determinat faptul că scopul actului normativ european este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin stabilirea unui cadru juridic uniform, în special pentru dezvoltarea, introducerea pe piață, punerea în funcțiune și utilizarea de sisteme de inteligență artificială în conformitate cu valorile Uniunii Europene, de a promova adoptarea unor sisteme de inteligență artificială de încredere, centrate pe factorul uman, asigurându-se în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății, a siguranței, a drepturilor fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv a democrației, a statului de drept și a mediului, de a proteja împotriva efectelor dăunătoare ale unor asemenea sistemelor, precum și de a sprijini inovarea. Noua reglementare europeană asigură libera circulație transfrontalieră a bunurilor și serviciilor bazate pe sisteme de inteligență artificială, împiedicând astfel statele membre să impună restricții privind dezvoltarea, comercializarea și utilizarea unor asemenea sisteme.

Lumea interconectată în care oamenii și întreprinderile își desfășoară activitatea a impus reglementarea unor principii digitale în vederea asigurării accesului la internet, a neutralității acestuia, accesului echitabil și nediscriminatoriu la date, la dreptul de a deprinde abilități specifice, lista fiind deschisă. Necesitatea reglementării la nivel european a unor seturi de principii, drepturi specifice, dar fundamentale în era digitală s-a impus datorită caracterului transnațional al internetului, a interacțiunii om-mașină , prelucrarea unor cantități foarte mari de date, informații din partea unor comunități largi de persoane, întreprinderi ce activează la nivel unional, dar și internațional în legătură cu Uniunea Europeană. O asemenea reglementare prezintă o mare importanță și din perspectiva unor persoane, întreprinderi ce activează în afara Uniunii Europene, dar încalcă normele legislației europene prin promovarea știrilor false, înșelătoare, propagă ura, discriminarea, distribuie programe malițioase, viruși informatici etc.

Prin urmare, rezultă cu prisosință dreptul fundamental al utilizatorilor de a cunoaște faptul că interacționează cu algoritmi informatici, adică inteligența artificială, iar aceștia nu trebuie să adopte decizii în numele persoanelor ci să prezinte diverse opțiuni în baza informațiilor recepționate, a bazelor de date asupra cărora dețin acces. Asistența digitală disponibilă oriunde, oricând presupune analiza în timp real a unor cantități mari de date, dar cu toate acestea trebuie reglementată și controlată prin reguli clare și ușor accesibile.

În sensul modernizării administrației publice, a accesibilității tuturor, chiar și în afara orelor obișnuite de program, presupune utilizarea pe scară largă a noilor tehnologii privind inteligența artificială, iar corelativ o responsabilitate mai ridicată în ceea ce privește siguranța datelor pe internet, a apărării de atacuri informatice, a protecției identităților digitale cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, precum și a celor legitime în cazul întreprinderilor.

Transformarea digitală a administrației publice presupune investiții substanțiale în formarea profesională a funcționarilor ce vor fi nevoiți să deprindă cunoștințe de utilizare avansată ale sistemelor informatice de inteligență artificială , vor fi determinați să devină mai competitivi și implicit mai productivi din moment ce proceduri administrative întregi vor fi afectate de automatizare și robotizare. Corelativ, întreprinderile se vor adapta rapid noilor cerințe pentru a continua să-și dezvolte afacerile, rămânând provocări importante în ceea ce privește modul de interacțiune cu cetățenii, rezistența la schimbare și adaptabilitatea la noul mod de a interacționa cu administrația în general.

Utilizarea programelor de intelingență artificială va crește competitivitatea în administrația publică unde existența unui asemenea criteriu era de neconceput până de curând, fapt ce constituia un impediment major în dezvoltarea întreprinderilor, a comunităților în general din moment ce intervenția administrativă din partea autorităților este omniprezentă în viața de zi cu zi. Utilizarea pe scară largă a tehnologiilor de inteligență artificială în administrația publică nu va determina dispariția funcționarilor, a importanței muncii umane ci, dimpotrivă, aceștia vor trebui să utilizeze noile programe pentru a simplifica, ajuta și a îndeplini obligațiile legale impuse prin acte normative către comunitățile unde își desfășoară activitatea.

În ipoteza administrației publice din România se constată o normare excesivă, o suprareglementare prin completări succesive ale legislației, suprapuneri de texte ce se contrazic, iar în alte cazuri vid legislativ. Administrația publică din România se caracterizează prin birocrație excesivă, un formalism depășit de epoca digitală, o paletă foarte largă de proceduri administrative determinate de fragmentarea legislativă și schimbările frecvente impuse prin ordonanțe de urgență nejustificate ce sunt ulterior modificate în procedura legislativă parlamentară , în timp ce sunt remodificate de alte ordonanțe de urgență. Într-un asemenea cadru normativ național din România, atât persoanele, cât și companiile sunt puse constant și continuu în dificultate prin interpretări și practici diferite în administrație, în timp ce justiția administrativă este sufocată de dosare, fiind relevantă statistica prezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție unde jumătate din cauze sunt cele aflate pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal.

Din punct de vedere legal, „sistem de Inteligență Artificială” înseamnă un sistem bazat pe o mașină care este conceput să funcționeze cu diferite niveluri de autonomie și care poate prezenta adaptabilitate după implementare, și care, urmărind obiective explicite sau implicite, deduce, din datele de intrare pe care le primește, modul de generare a unor rezultate precum previziuni, conținut, recomandări sau decizii care pot influența mediile fizice sau virtuale.^[3]

Transformarea administrației publice este o necesitate ce decurge firesc din dezvoltarea continuă a sistemelor informatice, a prelucrării unor cantități din ce în ce mari mari de date solicitate de autoritățile publice, mai ales în condițiile în care acestea sunt deja cunoscute fiind emise chiar de către autoritățile administrative ce nu comunică eficient între ele ori utilizează baze de date independente.

Evoluția socială a impus reglementarea dreptului ca cetățenii Uniunii Europene să aibă o identitate digitală care să se afle sub controlul lor exclusiv și care să le permită să își exercite drepturile în mediul digital. În acest scop s-a instituit un cadru european pentru identitatea digitală care permite cetățenilor Uniunii Europene să aibă acces la servicii publice și private online și offline în întreaga comunitate^[4].

Cadrul digital ce permite accesul la servicii publice online și offline contribuie decisiv la reducerea barierelor dintre statele membre, dintre cetățeni/întreprinderi și autorități publice din statele membre, sporind transparența , protecția drepturilor de care se bucură concomitent cu sublinierea avantajelor digitalizării .

Reglementarea europeană impune asigurarea faptului că tuturor persoanelor care trăiesc în Uniunea Europeană li se oferă o identitate digitală accesibilă, securizată și de încredere, protejată împotriva riscurilor de securitate cibernetică și a criminalității informatice, inclusiv împotriva încălcării securității datelor și a furtului de identitate sau a manipulării identității. Fiecare persoană are dreptul fundamental la protecția datelor sale cu caracter personal, inclusiv controlul asupra modului în care sunt utilizate datele și asupra celor cu care sunt partajate asemenea date.

Toate persoanele trebuie să dețină acces în condiții de siguranță la serviciile publice cu ajutorul unui ecosistem îmbunătățit de servicii de digitale și al unui portofel electronic. Cu ajutorul noilor reglementări legislative europene se finalizează procesul de tranziție de la utilizarea în mod exclusiv a soluțiilor naționale la cele uniforme aplicabile în întreaga Uniune. Portofelele europene privind identitatea digitală facilitează aplicarea principiului „doar o singură dată”, reducând astfel sarcina administrativă și sprijină mobilitatea transfrontalieră a cetățenilor Uniunii Europene, a întreprinderilor prin promovarea și dezvoltarea unor servicii interoperabile de e-guvernare în toate sistemele administrative unionale.

Dezvoltarea sistemelor de inteligență artificială a fost facilitată și de alte reglementări unionale^[5] ce au transformat societatea în care trăim. Legislația la nivelul Uniunii Europene a reglementat accesul, controlul, partajarea, utilizarea și reutilizarea datelor, prin crearea unor mecanisme adecvate în cadrul cărora persoanele vizate își pot cunoaște și exercita în mod efectiv drepturile, precum și în ceea ce privește reutilizarea unor tipuri de date deținute de organismele din sectorul public.

Administrația publică devine obligată să utilizeze toate datele ce îi sunt deja cunoscute, sistemele de inteligență artificială facilitează și simplifică procesul ce identificare a datelor ce au fost deja colectate și prelucrare fiind astfel reutilizate. Pe de altă parte anumite tipuri de date colectate și gestionate de autoritățile administrației nu pot fi reutilizate, transferate datorită caracterului confidențial, afectarea drepturilor de proprietate industrială, a secretelor comerciale, a drepturilor fundamentale sens în care nu se pot utiliza în mod facil ci numai în cadrul unor procese ce necesită un consum mare de timp.

Sistemele de inteligență artificială nu sunt lipsite de riscuri, iar utilizarea lor pe scară largă în administrație trebuie să fie centrată pe decizia umană în raport de caracteristica esențială a capacității a acestor sisteme de a realiza deducții și de a executa în mod automat anumite operațiuni. Tehnicile utilizate în conceperea unui sistem de inteligență artificială fac posibilă realizarea de deducții bazate pe automatisme, care presupun a învăța, pe baza datelor introduse, cum pot fi atinse anumite obiective, abordări bazate pe logică și cunoaștere, care presupun realizarea de raționamente pornind de la cunoștințe codificate sau de la reprezentarea simbolică a sarcinii de rezolvat. Capacitatea unui sistem de inteligență artificială de a realiza deducții depășește prelucrarea de date simplistă, făcând posibile studiul, raționamentul sau modelarea. Sistemele de inteligență artificială sunt concepute pentru a funcționa cu diferite niveluri de autonomie, ceea ce înseamnă că au un anumit grad de independență a acțiunilor față de implicarea umană și anumite capabilități de a funcționa fără intervenție umană. Adaptabilitatea de care un sistem de inteligență artificială ar putea da dovadă după implementare se referă la capabilitățile de autoînvățare, care permit sistemului să se modifice în timpul utilizării^[6].