Scurte considerații referitoare la calculul măsurilor educative neprivative de libertate

V. Critica opiniilor exprimate. Soluții uniforme de interpretare și propunere „de lege ferenda”

În ceea ce ne privește, susținem opinia conform căreia data de la care se calculează începutul măsurii educative neprivative de libertate trebuie să coincidă cu momentul prezentării minorului în fața judecătorului delegat cu executarea, conform procedurii prevăzute de art. 511 C. pr. pen., astfel asigurându-se aplicarea și respectarea principiului legalității executării, consacrat de art. 3 din Legea nr. 253/2013, nicidecum de la data rămânerii definitive sau de la data prezentării minorului la serviciul de probațiune pentru următoarele considerente:

1. Denumirea marginală art. 511 C. pr. pen. este „Punerea în executare a măsurilor educative”, iar conținutul articolului stabilește o procedură clară în acest scop, niciun alt text de lege al codului de procedură penală neprezentând un alt moment de începere a calculului măsurii educative neprivative de libertate.

În contextul în care nu este precizat clar un anumit moment cu referire la începerea măsurii educative neprivative, pentru a putea aplica norma de drept este necesară „înțelegerea textului legal, elucidarea lui”^[19].

Această tehnică presupune folosirea metodelor interpretative ale textului juridic, iar în cazul în care acestea nu sunt suficiente pentru a defini intenția legiuitorului, se apelează la principiile de drept.

„Interpretarea gramaticală vizează stabilirea sensului normei juridice prin analiza sintactică și morfologică a textului ei, precum și printr-o analiză de vocabular, adică prin stabilirea sensului termenilor cuprinși în enunț.

Analiza gramaticală începe cu analiza cuvintelor (termenilor) prin care se exprimă norma.

Terminologia legală este prezumată a avea sensul uzual, atâta vreme cât legiuitorul nu definește el însuși termenii, dându-le un sens tehnic”^[20].

Interpretarea teleologică sau după scop se bazează pe finalitatea actului normativ interpretat. „Această interpretare descoperă sensul unei dispoziții legale neclare prin luarea în considerare a scopului legii, a rațiunii ei (ratio legis) de a fi. Această rațiune a legii mai este numită și «spirit al legii».

Metoda (interpretarea) sistematică constă în stabilirea înțelesului unei norme juridice prin determinarea locului acesteia în sistemul ramurii de dreptului, atunci când este nevoie, chiar în sistemul de drept, precum și în sistemul principiilor fundamentale ale dreptului”^[21].

Interpretarea logică se bazează pe aplicarea regulilor logicii formale. Ea nu poate fi separata de celelalte metode de interpretare, deoarece chiar interpretarea istorica sau sistematica se sprijină pe utilizarea de raționamente și judecăți”^[22].

Explicația verbului „a executa” în DEX comportă mai multe valențe: „a face, a prelucra, a face ceea ce i s-a spus, a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească un act al autorității, o măsură, a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare, a se supune”.

Expresia „punerea în executare” definește începutul unei operațiunii de a executa ceva, în contextul juridic prezentat fiind vorba de momentul de început al executării sentinței penale.

Odată cu prezentarea minorului în fața judecătorului delegat cu executarea acesta ia act pentru prima dată de conținutul măsurii educative neprivative de libertate, de obligațiile pe care trebuie să le respecte și consecințele nerespectării.

În acest fel se respectă principiul legalității executării pedepsei. Conform art. 15 lit. b) din Legea nr. 253/2013, „judecătorul delegat cu executarea asigură punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate, prin exercitarea competențelor prevăzute de prezenta lege”.

Dacă minorul nu se prezintă sau nu este adus, nu poate fi considerată realizată procedura de punere în executare a măsurii educative, aceasta putând fi reluată timp de 2 ani în limitele termenului de prescripție a executării măsurii neprivative de libertate, conform art. 132 C. pen.^[23].

Considerăm că nu se pot aplica prin analogie, în cazul sancțiunilor neprivative de libertate, dispozițiile pentru majori, privind momentul calculării perioadei de supraveghere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești^[24].

O interpretare contrară nu justifică termenul de prescripție a executării măsurii educative neprivative de libertate, de 2 ani, în contextul în care cea mai aspră măsură educativă neprivativă de libertate poate fi stabilită pentru maximum 6 luni.

Dacă s-ar calcula măsura educativă de la momentul rămânerii definitive a sentinței penale, nu s-ar mai justifica nici necesitatea prezenței minorului în fața judecătorului delegat cu executarea, hotărârea penală fiind doar comunicată serviciului de probațiune în vederea punerii în executare.

Or, din interpretarea gramaticală (după rămânerea definitivă a hotărârii) și logică a dispozițiilor art. 511 C. pr. pen., respectiv art. 15 lit. b) din Legea nr. 253/2013, rezultă că punerea în executare se realizează după rămânerea definitivă a hotărârii, de către judecătorul delegat și în absența minorului procedura nu e îndeplinită.

În jurisprudență, în mod frecvent au fost date soluții de respingere a sesizărilor de înlocuire a unei măsuri educative neprivative de libertate cu o măsură educativă privativă de libertate pe considerentul relei credințe, în lipsa minorului la procedura punerii în executare (Tribunal Dolj, Secția penală, dec. pen. nr. 185/12.02.2015, Judecătoria Iași, secția penală, sentința penală nr.1694/19.05.2015, publicată pe www.rolii.ro).

Totodată, în doctrină, există numeroase opinii privind punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate după rămânerea definitivă a hotărârii aplicate, iar nu la momentul rămânerii definitive a acesteia^[25].

În ipoteza în care s-ar calcula măsura educativă de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar minorul nu se prezintă în fața judecătorului delegat, în urma citării, subiecții raportului juridic de drept execuțional penal nu se întâlnesc niciodată, judecătorul delegat cu executarea nu îi comunică minorului conținutul măsurii educative, obligațiile și consecințele nerespectării acestora.

2. În ceea ce privește posibilitatea judecătorului delegat de a stabili prin procesul verbal de punere în executare a hotărârii judecătorești, o altă dată de început a măsurii, în contextul în care în sentință este prevăzută data rămânerii definitive, opinez că această soluție excede atribuțiilor sale, care sunt strict și limitativ prevăzute de lege, potrivit art. 15 din Legea nr. 253/2013.

Hotărârea judecătorească odată rămasă definitivă, are autoritate de lucru judecat și nu poate fi modificată printr-un act al judecătorului delegat cu executarea.

Această mențiune (a începerii măsurii de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești), fiind totuși o împiedicare la executare, soluția potrivită ar fi, în opinia noastră, cea prevăzută de art. 15 lit. c) din legea anterior menționată, respectiv de a sesiza instanța de executare, în cazul în care, cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării, se ivește vreo nelămurire sau vreo împiedicare, sesizare realizată de judecătorul delegat în vederea îndreptării erorii de drept strecurate în cuprinsul hotărârii.

Atribuțiile judecătorului delegat cu executarea, precum și categoriile de acte pe care acesta le realizează sunt diferențiat prevăzute de lege.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, „în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 15 lit. c) și e), judecătorul delegat cu executarea întocmește o adresă de sesizare în care consemnează împrejurările constatate, pe care o înaintează instanței”.

3. Nu există, în conținutul Legii nr. 252/2013, al Legii nr.253/2013, al H.G. nr. 1079/2013, un text de lege care să reglementeze expres un alt moment de început al calculului măsurii educative neprivative de libertate, după ce s-a realizat punerea în executare de către judecătorul delegat.

Există însă dispoziții speciale care prevăd obligativitatea întocmirii anumitor acte procesuale și procedurale specifice, de către serviciului de probațiune, în asigurarea controlului și supravegherii măsurilor educative neprivative de libertate, doar prin raportare la momentul punerii în executare prevăzut de art. 511 C. pr. pen.:

a) Art. 66 alin. (4) din Legea nr. 253/2013 prevede că „includerea minorului într-un curs de formare civică se efectuează în cel mult 60 de zile de la punerea în executare a hotărârii conform art. 511 din Legea nr. 135/2010”.

b) Art. 67 alin. (7) din Legea nr. 253/2013 prevede că „exercitarea supravegherii începe în cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului şi a persoanei desemnate cu supravegherea în faţa judecătorului delegat cu executarea în condiţiile art. 511 din Legea nr. 135/2010”.

c) Art. 68 alin. (9) din Legea nr. 253/2013 prevede că „consemnarea la sfârşit de săptămână se pune în executare în termen de cel mult 15 zile de la momentul prezentării minorului şi a persoanei desemnate cu supravegherea în faţa judecătorului delegat cu executarea în condiţiile art. 511 din Legea nr. 135/2010”.

d) Art. 69 alin. 5 din Legea nr. 253/2013 prevede că „stabilirea programului zilnic se face în termen de cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului în faţa judecătorului delegat cu executarea în condiţiile art. 511 din Legea nr. 135/2010, iar asistarea zilnică începe cel mai târziu în 5 zile de la stabilirea programului”.

e) Art. 69 alin. (6) din Legea nr. 253/2014 prevede că „în cazul în care măsura asistării zilnice a înlocuit o măsură educativă privativă de libertate, stabilirea programului zilnic se face în termen de cel mult 15 zile de la punerea în libertate a minorului”.

Art. 70 alin. (2) din Legea nr. 252/2013, care prevede că „în cadrul întâlnirii (art. 511 C. pr. pen.), consilierul de probațiune stabilește data la care minorul și părintele, tutorele sau persoana desemnată cu supravegherea minorului de către instanță ori judecătorul delegat cu executarea, urmează să se prezinte la serviciul de probațiune”, trebuie interpretat nu numai prin corelare cu art. 511 C. pr. pen, ci și cu art. 14⁷⁰ din H.G. nr. 1079/2013, care reglementează prima întrevedere cu minorul la sediul serviciului de probațiune, întrevedere care trebuie să aibă loc în 10 zile de la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești.

Or, în contextul în care există dispoziții clare care stabilesc scopul și conținutul primei întrevederi la serviciul de probațiune, interpretarea conform căreia de la această dată începe să curgă măsura educativă neprivativă de libertate este o adăugare la lege, care nu intră în competența judecătorului delegat sau serviciului de probațiune.

În altă ordine de idei, analogia începerii executării măsurilor educative neprivative de libertate cu momentul de început al executării măsurilor educative privative de libertate, de la data prezentării la organul abilitat cu supravegherea executării este o analogie în defavoarea persoanei sancționate penal, care nu este permisă de dreptul penal și implicit de dreptul execuțional penal, în lipsa unor dispoziții exprese în acest sens.

Normele penale sunt de strictă interpretare pentru interpret, acestea fiind prin ele însele restrictive de drepturi.

La data prezentării minorului la sediul serviciului de probațiune, conform art. 70 alin. (2) din Legea nr. 252/2013, i se comunica pe larg de către consilier conținutul drepturilor și obligațiilor sale în raportul cu serviciul de probațiune, consecințele respectării/nerespectării măsurii educative și a obligațiilor și i se realizează o evaluare inițială care să ducă la stabilirea nevoilor criminogene prioritare, a riscului de comitere de noi infracțiuni, a obiectivelor în vederea diminuării acestui risc, precum și a planificării unei intervenții cât mai acurate în raport de tipul sancțiunii și particularitățile minorului.

Toate termenele acordate de Legea nr. 253/2013, prin raportare la art. 511 C. pr. pen., sunt termene în interiorul cărora consilierul de probațiune realizează individualizarea executării măsurii educative neprivative de libertate, care se reflectă în planurile de formare civică, planul programului zilnic, consemnării la sfârșit de săptămână asistării zilnice, și în deciziile emise, în acord cu principiul adaptării intervenției în funcție de caracteristicile individuale, nevoile persoanei, riscului de săvârșire a unor infracțiuni și circumstanțelor particulare ale fiecărui caz, conform principiului adaptării intervenției, consacrat de art. 9 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune.

4. Dacă s-ar calcula măsura educativă de la data prezentării la sediul serviciului de probațiune, iar minorul nu se prezintă la termenul stabilit( este plecat din țară sau nu mai este găsit), înseamnă că măsura educativă neprivativă de libertate nu a început, deși i s-au adus acestuia la cunoștință toate aspectele care țin de conținutul măsurii, obligații, consecințe ale nerespectării de către judecătorul delegat cu executarea, orice demers de sancționare a minorului din partea serviciului de probațiune fiind imposibil, în afara perioadei efective de executare a măsurii.

Pe de altă parte, în condițiile în care minorul sancționat cu măsura educativă neprivativă de libertate este de bună credință și se prezintă în fața judecătorului delegat cu executarea în vederea realizării procedurii prevăzute de art. 511 C. pr. pen., dar data de începere a măsurii educative nu se consideră ca ar coincide cu acest moment, ci că este cea a prezentării ulterioare la sediul serviciului de probațiune, însă din motive independente de voința minorului (caz fortuit, boală) nu poate respecta acest termen, rezultă că nu poate fi începută măsura la momentul decis prin procesul verbal de la punerea în executare.

În această situație serviciul de probațiune nu poate acorda un alt termen minorului pentru a se prezenta la prima întrevedere la sediul serviciului, decât cu confirmarea judecătorului delegat, ajungându-se la prelungirea măsurii educative, în ciuda bunei sale credințe și la prelungirea obligațiilor care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și care însoțesc măsura pe toată durata ei.

O astfel de soluție o apreciem ca fiind incorectă, deoarece prelungirea măsurii educative se dispune de instanța de judecată care a aplicat măsura, în urma sesizării serviciului de probațiune, numai dacă minorul nu respectă cu rea-credință măsura educativă sau obligațiile care o însoțesc.

Conform art. 14¹⁰² din H.G. nr. 1079/2013, „în situaţia în care pe durata supravegherii consilierul de probaţiune manager de caz constată că minorul nu respectă condiţiile de executare a măsurii educative sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin, verifică motivele care au determinat această nerespectare şi, dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credinţă, întocmeşte un referat de evaluare potrivit art. 14²⁰ alin. (1) lit. b) şi sesizează instanţa de executare”.

Din aceste considerente, susținem calcularea măsurii educative neprivative de la data prezentării în fața judecătorului delegat conform art. 511 C. pr. pen., orice neprezentare ulterioară a minorului la întrevederea de la serviciul de probațiune, urmând a fi verificată de către consilierul de probațiune responsabil de caz și sancționată, doar în caz de rea-credință.

În contextul în care toate acțiunile consilierului de probațiune în aplicarea dispozițiilor care reglementează măsurile educative neprivative de libertate se raportează la art. 511 C. pr. pen. ca moment al punerii în executare, acestui text trebuie să i se asigure o interpretare teleologică, în vederea stabilirii rațiunii existenței acestei dispoziții legale, ţinându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor, respectiv punerea în executarea a măsurii educative neprivative de libertate, cu respectarea principiului legalității executării și solemnității prevăzute de acest moment, de la această dată fiind firesc să se calculeze începutul măsurii educative neprivative de libertate, nu de la un moment anterior sau ulterior.

Dacă, în ceea ce privește obligațiile care însoțesc măsura educativă neprivativă de libertate, legea prevede dispoziții clare [art. 70 alin. (5) din Legea nr. 253/2013]^[26] care nu lasă loc de interpretări multiple, nu același lucru se poate spune despre dispozițiile care reglementează momentul de început al măsurilor educative neprivative de libertate.

Aceste lacune ale legii ar putea pune sub semnul întrebării previzibilitatea normei de drept menționate, simțindu-se nevoia unei interpretări corecte care să asigure o practică unitară cu respectarea principiilor de drept care guvernează executarea sancțiunilor neprivative de libertate.

Pentru evitarea unei atare situații, în ceea ce ne privește, considerăm că ar fi utilă pronunțarea unui recurs în interesul legii în vederea stabilirii unei practici unitare sau modificarea dispozițiilor legale, prin precizarea concretă a momentului de la care se calculează începutul măsurii educative neprivative de libertate, astfel încât să nu lase loc unor interpretări contradictorii.

Bibliografie

1. 1. Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Ed. Hamangiu, București, 2021;
   2. Codul de procedură penală, Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, București 2017;
   3. Legea nr. 252/2013 privind organizare și funcționarea sistemului de probațiune;
   4. Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
   5. G. nr. 1079/2013 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr.252/2013 privind organizare și funcționarea sistemului de probațiune;
   6. Sinteze de drept penal. Partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2020;
   7. Dan Claudiu Dănișor, Teoria generală a dreptului, Ed. C.H. Beck, București, 2008;
   8. Cursul IDD, Teoria generală a dreptului, lect. univ. dr. Carmen Lazăr (idd.euro.ubbcluj.ro);
   9. Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2020;
   10. Udroiu, Fișe de procedură penală. Partea specială, Ed. C.H. Beck, București, 2021;
   11. Chiș, Al.B. Chiș, Executarea sancțiunilor penale, Ed. Universul Juridic, București, 2015;
   12. rolli.ro.