Rolul activ al judecătorului în cadrul procedurii de azil

Dosarul s-a finalizat prin pronunțarea sentinței nr. 1254/2021^[22], rămasă definitivă prin respingerea recursului^[23], prin care a fost admisă plângerea formulată, s-a acordat petentului protecție subsidiară și s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în sumă de 156,50 lei și onorariul interpretului aferent unui interval de 1 oră, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Observăm că lipsa unor măsuri eficiente din partea judecătorului cauzei au avut drept efect tergiversarea soluționării acesteia, fiind depășit termenul legal de 30 de zile, în condițiile în care plângerea a fost formulată la data de 7 iulie 2021, iar cauza a fost soluționată abia la data de 18 august 2021.

Totodată, observăm că unele instanțe au apreciat că, în virtutea rolului activ, odată cu fixarea primului termen de judecată, trebuie să dispună și numirea unui avocat din oficiu pentru solicitantul de azil.

În cadrul acestei optici, sesizăm în jurisprudență o serie de nuanțări, în sensul că au existat situații în care a fost numit un avocat din oficiu pentru solicitantul de azil, iar dacă a fost formulată o cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței judiciare, aceasta a fost respinsă ca rămasă fără obiect sau a fost lăsată nesoluționată, ori a fost numit un apărător chiar în lipsa unei cereri exprese formulate în acest sens.

Un prim astfel de caz este cel în cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței judiciare formulată de solicitantul de azil a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Astfel, prin sentința civilă nr. 187/02021, Judecătoria Rădăuți^[24], a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva hotărârii din data de 06.01.2021 a Inspectoratului General pentru Imigrări – Direcția Azil și Integrare, prin Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanți de Azil Rădăuți, dispunându-se ca onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 313 lei și onorariul interpretului aferent unui interval de o oră să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției, cheltuielile de judecată rămânând în sarcina statului.

S-a reținut că, la apelul nominal făcut în ședință secretă, s-a prezentat un avocat pentru petentul absent, în substituirea celui desemnat din oficiu, consilierul juridic al intimatei și interpretul de limbă rară.

Instanța a constatat că a fost numit avocat din oficiu pentru petent, iar cererea privind acordarea ajutorului public judiciar a rămas fără obiect.

Consilierul juridic al intimatului a precizat că petentul a fost evacuat din centrul de cazare, iar avocatul în substituire a arătat că plângerea a rămas fără obiect.

La analiza cauzei pe fond, s-a concluzionat că nu erau întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 122/2006 pentru acordarea vreunei forme de protecție, mai ales că au fost invocate motive economice în susținerea cererii de azil.

În optica noastră, în mod corect judecătorul, în baza rolului său activ a numit un avocat din oficiu și a constatat că cererea privind acordarea ajutorului public judiciar a rămas fără obiect.

În această manieră s-a evitat tergiversarea judecății prin soluționarea separată a acestei cereri, mai ales că, în optica noastră din coroborarea art. 17 cu art. 59 din Legea nr. 122/2006, instanța are obligația de a numi un avocat din oficiu pentru solicitantul de azil, chiar și în lipsa unei cereri în acest sens.

Mai mult decât atât, în mod corect nu s-a dat eficiență susținerilor avocatului aflat în substituirea celui desemnat din oficiu pentru petent, în sensul că părăsirea centrului de refugiați de către petent nu poate atrage respingerea cererii ca rămasă fără obiect, ci, eventual, poare fi apreciată ca o lipsă de stăruință a acestuia în soluționarea cererii sale de azil.

Un argument în acest sens îl reprezintă și imposibilitatea renunțării implicite la judecarea unei cereri de azil, spre deosebire de același act de dispoziție manifestat în cadrul procedurii administrative, când este permis și produce efecte juridice, conducând la emiterea unui decizii de închidere a dosarului.

Există și situații în care, deși a fost formulată o cerere de ajutor public judiciar sub forma acordării asistenței judiciare de către solicitantul de azil, aceasta a fost lăsată nesoluționată.

Astfel, prin sentința civilă nr. 1661/02021 a Judecătoriei Rădăuți^[25], a fost admisă în parte plângerea formulată potrivit Legii nr. 122/2006 împotriva hotărârii din data de 17.06.2021 a Inspectoratului General pentru Imigrări – Direcția Azil și Integrare prin Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanți de Azil Rădăuți, care a fost desființată, fiind acordată petentului protecție subsidiară. Totodată, s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 156,50 lei și onorariul interpretului aferent unui interval de o oră să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției.

În cauză a fost formulată o cerere de ajutor public judiciar sub forma acordării asistenței judiciare de către petent, care însă nu a fost soluționată nici anterior primului termen de judecată și nici o dată cu pronunțarea hotărârii pe fondul cauzei.

Sesizăm că la termenul de judecată acordat în cauză s-au prezentat: petentul minor personal, asistat de un reprezentant legal din cadrul din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, de un avocat aflat în substituirea celui desemnat din oficiu, precum și de un avocat ales, consilierul juridic al intimatului și interpretul.

Avocatul aflat în substituire a solicitat acordarea a jumătate din onorariul avocatului din oficiu, având în vedere că petentul avea apărător ales.

După comunicarea apărătorului petentului a copiei după întâmpinarea depusă de către intimat și încuviințarea probei cu înscrisuri, întrebat fiind, prin interpret, petentul a arătat că își menține cele declarate la interviu, precizând că se temea să se întoarcă în țara de origine și nici nu se putea returna în altă zonă a țării, întrucât nu era în siguranță.

Cu privire la rolul activ al judecătorului, constatăm că, în mod corect s-au luat toate măsurile pentru judecarea dosarului cu celeritate, respectiv a fost numit un avocat din oficiu pentru petent, s-a dispus asistarea acestuia de un reprezentantul legal din cadrul D.G.A.S.P.C. Suceava întrucât era minor neînsoțit, fiind totodată asigurată și prezența unui interpret (traducător de limbă rară).

În plus, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 122/2006, potrivit cu care instanța poate dispune audierea solicitantului de azil atunci când apreciază că aceasta este utilă soluționării cauzei.

Cu privire la cheltuielile de judecată, s-a respectat legislația specială, care prevede că plângerea, precum și celelalte acte de procedură privind soluționarea acesteia sunt scutite de taxa de timbru și nu vor putea fi solicitate cheltuieli de judecată.

Cu toate acestea, nu putem face abstracție de faptul că, deși în cauză s-a formulat inițial o cerere de ajutor public judiciar, instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta, aspect ce contravine regulii de drept conform căreia orice cerere dedusă judecății trebuie soluționată. În plus, nici nu s-a constatat încetată delegația avocatului desemnat din oficiu pentru petent, ca urmare a faptului că acesta avea avocat ales, ci, cu eludarea normelor legale, instanța s-a pronunțat direct prin dispozitivul hotărârii cu privire la onorariul cuvenit acestuia.

Or, din perspectiva noastră, instanța avea obligația de a se pronunța cu privire la cererile cu care a fost legal sesizată, în caz contrar înfrângându-se principiul disponibilității procesuale, nefiind așadar permise soluționări implicite ale acestora.

Aceste deficiențe ale hotărârii primei instanțe nu au fost sesizate nici de instanța de recurs, care, prin decizia nr. 38/2021^[26], a respins calea de atac ca nefondată.

În optica noastră, Judecătoria Rădăuți trebuia să constate că cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice a rămas fără obiect, precum și faptul că a încetat de drept delegația avocatului desemnat din oficiu.

Totodată, identificăm în practica judiciară și cazuri în care a fost numit un avocat din oficiu pentru solicitantul de azi, chiar în lipsa unei cereri exprese formulate în acest sens.

Astfel, prin sentința nr. 843/2021 pronunțată de Judecătoria Rădăuți^[27], rămasă definitivă prin respingerea recursului^[28], au fost admise în parte plângerile la Legea nr. 122/2006 formulate de doi petenți – tată și fiu minor, fiind desființate în parte cele două hotărâri din data de 24.12.2020 emise de Centrul Regional de Proceduri și Cazare Pentru Solicitanții de Azil Rădăuți și, în consecință, a fost acordată petenților protecție subsidiară. Totodată s-a dispus avansarea sumei de 50 de lei către interpretul de limbă kurdă din fondurile Ministerului Justiției.

La termenul de judecată din 16 februarie 2021, s-a prezentat în fața instanței avocatul desemnat din oficiu să asigure asistență juridică petenților și, întrucât aceștia au încheiat un contract de asistență judiciară cu un alt avocat, s-a constatat că au încetat dispozițiile emise prin decizia Baroului Suceava.

Din perspectiva noastră, deși în virtutea rolului său activ judecătorul a dispus numirea unui avocat din oficiu pentru petenți, chiar fără să fi fost sesizată cu o cerere expresă în acest sens, în mod eronat a numit doar un avocat în loc de doi.

În optica noastră, fiecare dintre cei doi solicitanți avea dreptul la câte un apărător din oficiu, cu atât mai mult cu cât unul era minor, astfel că trebuia create premisele unei apărări efective.

În plus, instanța a omis să se pronunțe cu privire la onorariul ce s-ar fi cuvenit acestui avocat, deși în mod corect a constatat încetată delegația acestuia, ca urmare a intervenției în proces a apărătorului ales al petenților.

Într-un alt dosar^[29] s-a pronunțat o soluție similară, fiind admise în parte plângerile la Legea nr. 122/2006 formulate de doi petenți, desființate în parte cele două hotărâri din data de 10 martie 2021 emise de același intimat, fiind acordată petenților protecție subsidiară. Totodată s-a dispus avansarea sumei de 100 de lei către interpretul de limbă rară și a sumei de 626 lei (2* 313 lei) reprezentând onorariile celor doi avocați desemnați din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.

La termenul de judecată din 20 aprilie 2021, s-a prezentat în fața instanței unul dintre avocații desemnați din oficiu să asigure asistența juridică a unuia dintre petenți, pentru asistarea ambilor solicitanți de azil, atât în nume personal, cât și în substituirea celuilalt avocat.

Deși instanța, având rol activ, a dispus numirea a câte unui avocat din oficiu pentru fiecare solicitant de azil, chiar fără să fi fost sesizată cu o cerere expresă în acest sens, a permis asistența juridică a acestora de către același avocat, cu încălcarea dreptului la o apărare efectivă a celui pentru care s-a asigurat înlocuirea.

Trecând peste această eroare, observăm că, dacă, în aparență, se poate constata o nesocotire a principiului disponibilității procesului civil, în sensul că s-ar putea considera că a fost acordat ceva ce nu s-a cerut, fiind soluționate cereri care nu au fost formulate în cauză, considerăm că numirea avocaților reprezintă măsuri de bună administrare a justiției, venite în sprijinul solicitanților de azil, aflați într-o poziție vulnerabilă față de autoritatea statală cu care se judecă.

Astfel, măsurile dispuse de judecător au avut drept scop reechilibrarea pozițiilor părților adverse, aspect ce a permis efectuarea de demersuri din oficiu, cu nesocotirea principiului disponibilității, specific procesului civil, care de altfel îl guvernează.

O soluție corectă^[30] a fost pronunțată de aceeași instanță prin sentința civilă nr. 950/2021^[31], rămasă definitivă prin anularea recursului ca nemotivat^[32], prin care a fost respinsă plângerea formulată în cauză și s-a dispus că onorariul în cuantum de 34,72 lei, aferent unei ore, cuvenit interpretului de limbă pashto, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului, iar cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului, din fondurile Ministerului Justiției urmând a fi avansată suma de 156,5 lei reprezentând jumătate din onorariul apărătorului din oficiu, desemnat prin decizia din data de 08.06.2021 a Baroului Suceava.

La termenul de judecată din 11 iunie 2021 s-a constatat încetarea efectelor deciziei de numire a apărătorului din oficiu, ca urmare a angajării de către petent a unui avocat.

Observăm că, deși judecătorul a avut un rol activ în citarea unui reprezentant legal al petentului minor din cadrul D.G.A.S.P.C. și desemnarea unui avocat din oficiu, în lipsa unei cereri din partea petentului, a dat prevalență opțiunii părții de a fi asistată de un avocat ales, acordând totodată jumătate din onorariul cuvenit celui numit în cauză.

4. Procedura accelerată de azil

Procedura accelerată poate fi declanșată în cursul procedurii ordinare dacă funcționarul anume desemnat constată existența uneia dintre situațiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 122/2006, respectiv:

– cererea de azil este evident nefondată ‒ dacă se constată lipsa de fundament a invocării unei temeri de persecuție sau a expunerii la un risc serios în țara de origine^[33] sau inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competențe în materie de refugiați ori recurgerea, în mod abuziv, cu rea-credință, la procedura de azil^[34].

– cererea aparține unei persoane care, prin activitatea ori prin apartenența sa la o anumită grupare, prezintă un pericol pentru siguranța națională ori pentru ordinea publică în România;

– cererea de azil este formulată de o persoană care provine dintr-o țară sigură de origine.

Astfel, după efectuarea interviului și analizarea motivelor invocate în susținerea cererii de azil, funcționarul din cadrul structurii specializate pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări pronunță o hotărâre de respingere a cererii ca evident nefondată în termen de 3 zile de la declanșarea procedurii accelerate.

Aceasta poate fi atacată cu plângere în termen de 7 zile de la comunicare, iar instanța soluționează plângerea în termen de 10 zile și pronunță o hotărâre motivată definitivă, prin care fie admite plângerea și reține cauza spre soluționare în procedură ordinară, fie menține hotărârea Oficiului Român pentru Imigrări.

De exemplu, prin sentința civilă nr. 340/02021 a Judecătoriei Rădăuți^[35] a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată împotriva hotărârii din data de 20.01.2021 emisă în procedură accelerată de către Centrul Regional de Proceduri și Cazare pentru Solicitanții de Azil Rădăuți.

S-a constatat că, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, în mod întemeiat s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat și nu s-a acordat protecție subsidiară petentului.

În opinia noastră, în mod corect prima instanță a efectuat demersuri ca, pentru primul termen de judecată, minorul neînsoțit să fie asistat de un reprezentant din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava.

Constatăm însă că nu a fost numit în cauză, ab initio, un avocat pentru solicitant, ci, printr-o încheiere pronunțată la data de 12 februarie 2021, a fost admisă cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de petent, dispunându-se desemnarea unui avocat pentru acesta, de către Baroul Suceava.

Pentru a hotărî astfel, s-au reținut dispozițiile art. 2, art. 4, art. 6 și art. 8 din Ordonanța de urgență nr. 51/2008, precum și faptul că, având în vedere natura pricinii deduse judecății, pentru ca petentul să-și poată exercita în mod obiectiv dreptul la apărare, trebuie să i se asigure un avocat, ținând seama nu doar de nivelul ridicat al onorariului de avocat, dar și de complexitatea procedurii ce trebuie urmată.

Cât privește soluționarea fondului cauzei, deși instanța a constatat că, în mod corect, intimatul a analizat cererea petentului, ajungând la concluzia că este evident nefondată, în procedură accelerată, conform art. 75 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006, aceasta a analizat în mod eronat plângerea în procedura ordinară și a prevăzut calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, deși hotărârea ar fi trebuit să fie definitivă.

Deși sesizăm că prima instanță a oferit propriei hotărâri o cale de atac neprevăzută de legea specială, prin decizia nr. 20/2021, Tribunalul Suceava^[36] nu a respins recursul ca inadmisibil, ci l-a admis, a casat sentința recurată, a admis plângerea în parte, anulând în parte hotărârea din data de 20.01.2021 a M.A.I. ‒ Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcția Azil și Integrare ‒ Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil Rădăuți și acordând petentului protecție subsidiară.

Instanța de control judiciar a reținut că temerea recurentului, deși neîncadrabilă în sensul unei persecuții individuale concrete, era asociată expunerii unui risc serios, justificată prin prezența solicitantului ce face parte din rândul populației civile într-o zonă unde situația securității este extrem de volatilă, instabilă și imprevizibilă.

Din informațiile din țara de origine, a rezultat că luptele dintre talibani și forțele guvernamentale din Pakistan continuau să aibă un impact devastator asupra civililor, violența și nesiguranța din această țară rămânând la cote foarte înalte, Pakistanul fiind la acel moment cea mai puțin pașnică țară din lume. În ceea ce privește relocarea, tot din acele Informații a rezultat că există puțină monitorizare, iar întoarcerea forțată în această țară nesigură constituia o încălcare a dreptului internațional.

A mai reținut instanța că existau dificultăți majore în ceea ce privește reconstruirea vieții în Pakistan, iar persoanele strămutate intern întâmpinau obstacole: pierderea mijloacelor de subzistență, a bunurilor, lipsa accesului la asistență medicală, la educație.

Observăm că, deși cererea de recurs ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, din punctul de vedere al rolului activ privind desfășurarea judecății, Tribunalul a asigurat prezența la termenul de judecată din ședința secretă a reprezentantului legal al minorului, a avocatului din oficiu, precum și a unui interpret, costurile procedurii fiind suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Într-o altă cauză în care s-a urmat procedura accelerată, la data de 18 decembrie 2020^[37], a fost admisă cererea de acordare ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice a unui avocat din oficiu, emițându-se adresă către Baroul Suceava în vederea desemnării unui avocat.

Prin sentința civilă nr. 175/2021, Judecătoria Rădăuți^[38] a admis plângerea la Legea nr. 122/2006 formulată împotriva hotărârii din data de 02.12.2020, pe care a desființat-o și a reținut cauza spre soluționare în procedura ordinară. A dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 46,36 lei reprezentând onorariul cuvenit traducătorului de limbă arabă.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 272/02021,, Judecătoria Rădăuți^[39], rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 11/2021 pronunțată de Tribunalul Suceava^[40], a fost admisă plângerea la Legea nr. 122/2006, formulată împotriva hotărârii din data de 02.12.2020, a fost acordată petentului protecția subsidiară prevăzută de art. 26 din Legea nr. 122/2006 și s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 46,36 lei reprezentând onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă.

Sesizăm că, deși a fost numit avocat din oficiu pentru petent, a cărui delegație a încetat întrucât acesta și-a ales ulterior un avocat, în mod eronat niciuna dintre cele trei soluții pronunțate nu cuprinde dispoziții privitoare la onorariul cuvenit primului apărător.

În plus, hotărârea pronunțată în procedura ordinară a menționat un termen de 3 zile de recurs, în loc de 5 zile de la pronunțare.

5. Concluzie

O procedură de azil se finalizează fie de la data pronunțării hotărârii instanței (în cazul cererilor soluționate în procedură accelerată sau în procedură la frontieră), fie de la cea a comunicării deciziei de închidere a dosarului, ori de la data comunicării hotărârii Inspectoratului General pentru Imigrări prin care s-a acordat statut de refugiat sau a expirării termenului legal de depunere a plângerii sau, după caz, a recursului, ori de la data pronunțării hotărârii instanței de recurs, ori de la data realizării transferului în statul membru responsabil (în cazul procedurii de determinare a statului membru responsabil cu examinarea cererii de azil).

Însă, până la finalizarea acestei proceduri, soluționarea judecătorească a dosarelor în materia azilului ridică foarte multe probleme, mai ales că există dispoziții legale susceptibile de interpretări divergente, cum ar fi cele din materia asigurării dreptului la apărare.

Observăm că, în contextul actualului război ruso-ucrainean, mai multe Barouri s-au mobilizat, decizând să acorde asistență juridică gratuită cetățenilor ucraineni^[41], aspect pe care îl considerăm demn de apreciere.

Cu toate acestea însă, studiul de față își menține actualitatea prin prisma interpretărilor diferite ale normelor ce reglementează dreptul la apărare al solicitanților de azil din alte state, precum și prin cea a rolului activ al judecătorului unei cereri în materia azilului.

Deși în procesele civile regula este cea a interferării principiului disponibilității cu cel al rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, considerăm că acesta din urmă este mai accentuat în dosarele din materia azilului.

Așadar, din perspectiva noastră, instanța are obligația de a lua toate măsurile specifice acestei materii, care să conducă la o rezolvare rapidă a situației litigioase, putând chiar dispune numirea unui avocat din oficiu pentru solicitantul de azil, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens.