Retragerea consumatorului din contract, în condițiile O.U.G. nr. 34/2014, modificată și completată prin O.U.G. nr. 58/2022

A. Natura juridică a retragerii consumatorului din contract

Potrivit dreptului comun, contractul valabil încheiat devine „legea părților”.

Deoarece contractul are valoare normativă privată el se impune părților contractante, întocmai ca şi legea (publică).

Forța obligatorie a contractului are la bază principiul asigurării stabilităţii raporturilor juridice civile și moralitatea respectării cuvântului dat.

Contractul se încheie în momentul și în locul în care „acceptarea ajunge la ofertant” (chiar dacă acesta nu ia la cunoștință de ea din motive care nu îi sunt imputabile).

Altfel spus, contractul se încheie atunci când „oferta se întâlnește cu acceptarea”.

Potrivit dreptului comun, după încheiere (pe timpul executării sale) contractul se poate modifica sau chiar înceta „numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege” [art. 1270 alin. (2) C. civ.]^[1].

Ca excepție, părțile pot denunța unilateral contractele cu executare succesivă sau continuă şi după începerea executării contractului, cu respectarea unor condiții [art. 1276 alin. (2) C. civ.]

Potrivit art. 1177 C. civ., contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale și, în completare, regulilor generale contractuale (dreptul comun în materie).

În cadrul problematicii consumeriste, natura juridică a „dreptului de retragere al consumatorului” este poate, cea mai disputată, la nivel doctrinar.

Întrebarea care se pune este: dreptul de retragere al consumatorului este specific formării contractului sau executării acestuia (ca drept de denunțare unilaterală)?

a) În doctrina franceză, sintagma „Repentir; reflexion; retractation” are semnificația perioadei de timp în care consimțământul consumatorului ”nu devine irevocabil”. În acest timp, consumatorul capătă luciditate, spontan sau prin consilierea altei persoane, de exemplu, din familie^[2].

Potrivit doctrinei franceze^[3], semnarea contractului reprezintă numai o etapă progresivă în formarea voinţei consumatorului (și nu o încheiere a actului juridic, în sensul dreptului comun).

În cadrul procesului de formare a contractului, legiuitorul francez folosește trei tehnici diferite:

– cazul în care termenul de reflexie precede acceptarea contractului de către consumator,

– termenul este posterior acceptării,

– în cazul vânzărilor la distanță sau în afara spațiilor comerciale, termenul de 14 zile se calculează de la livrare.

Dreptul „de repentir” (de regret, s.n.) a consumatorului este un mecanism de formare succesivă a contractului care devine perfect decât la expirarea termenului de retragere^[4].

Cu toate acestea, în dreptul francez, el nu este recunoscut drept „perfect” deoarece numai uneia dintre părți i se recunoaște posibilitatea de a-l retracta^[5] sau de a i se recunoaște un termen de reflecție.

În aceeași direcție, s-a formulat şi teoria formării „în etape” a contractului, potrivit căreia deşi, deși într-o primă fază consimţământul profesionistului s-a întâlnit cu cel al consumatorului, contractul nu a fost pe deplin încheiat (ci doar provizoriu), urmând ca în termenul de dezicere, consimţământul său să se maturizeze iar contractul să se consolideze, până la perfectarea definitivă a contractului^[6].

Potrivit celor de mai sus, contractul nu produce efecte (la momentul perfectării sale), ci abia atunci când va fi pe deplin format.

b) În plan național sunt de observat, pozițiile diferite dintre legislativ și doctrină.

Potrivit art. 82 din Legea nr. 296/2004 (Codul consumului) contractul de achi­ziţionare a produselor şi serviciilor trebuie să stipuleze o clauză, expresă, despre „dreptul consumatorului de denunţare unilaterală a contractului”.

Tot astfel, art. 84 din Codul consumului: „dreptul consumatorului la denunțarea… contractului” nu poate fi anulat s-au restrâns de nicio clauză contractuală sau înțelegere între părți.

Materializarea consimțământul profesionistului și consumatorului trebuie să conțină o clauză expresă despre „dreptul de denunțare unilaterală” a contractului (art. 82 C. consum.).

Dreptul de „denunţare unilaterală” instituit de legiuitor (în perioada de după 1989) a conferit consumatorului un plus de protecţie, prin posibilitatea de a reflecta asupra deciziei luate şi de a verifica modul în care comerciantul îşi îndeplineşte obligaţiile.

În schimb, doctrina s-a poziționat constant, în sensul că dreptul consumatorului de „a se retrage de la semnarea contractului” se traduce juridic prin posibilitatea lui de a se dezice (a reveni) asupra con­simţământului dat la perfectarea contractului.

În consecință, „dezicerea” consumatorului în contract nu este o modalitate de încetare a contractului, ci una de „retractare a consimţământului”^[7].

Astfel, dreptul consumatorului de „denunțare unilaterală” a contractului este o problemă de voință (de consimțământ^[8]) și nu de revocare (încetare) a contractului^[9].

Ca efect, exercitarea dreptului de denunţare atrage desfiinţarea retroactivă a contractului, cu consecinţa restituirii prestaţiilor.

În caz contrar, prin neexercitarea dreptului de denunțare unilateral (și retractare a contractului), în termenul stabilit de lege, consumatorul confirmă menținerea consimțământului deja exercitat.

În apărarea interselor sale, pe lângă mecanismele speciale consumeriste, consumatorul poate recurge și la căile dreptului comun (de exemplu, se poate solicita anularea contractului pentru vicierea consimţământului sau anularea unei clauze ca fiind abuzivă)^[10].

B. Dreptul de retragere al consumatorului. Reguli, exercitare și efecte în condițiile O.U.G. nr. 58/2022

Recent, a fost adoptată O.U.G. nr. 58/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei consumatorilor^[11].

Printre altele, actul normativ de mai sus a modificat și completat substanțial O.U.G nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii (denumită în continuare, „Ordonanță”)^[12].

Din cadrul intervenției legislative (mai ample) am reținut pe cele referitoare la dreptul de retragere al consumatorului.

a) Domeniul reglementării. Regulile dreptului de retragere

Dispozițiile art. 9-16 din O.U.G. nr. 34/2014 referitoare la dreptul de retragere al consumatorului sunt aplicabile exclusiv, contractelor la distanță sau în afara spațiilor comerciale, încheiate între profesioniști și consumatori.

Ca regulă, consumatorul beneficiază de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage dintr-un contract, „fără a fi nevoit să justifice decizia de retragere şi fără a suporta alte costuri” (decât cele prevăzute prin lege).

Ca excepție, în scopul protejării intereselor legitime ale consumatorilor în ceea ce priveşte practicile comerciale sau de vânzare agresive sau înşelătoare, termenul de retragere se extinde la 30 de zile pentru contractele încheiate în două cazuri:

– în contextul vizitelor nesolicitate efectuate de un profesionist la domiciliul unui consumator sau

– în contextul deplasărilor organizate de un profesionist cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde bunuri consumatorilor [art. 9 alin. (1), teza a II-a din Ordonanță].

Potrivit art. 9 alin. (2) din Ordonanță, perioadele de retragere menţionate mai sus, expiră în termen de 14 zile sau 30 de zile, după caz, de la:

– data încheierii contractului, în cazul contractelor de prestări de servicii;

– ziua în care consumatorul sau o parte terţă, alta decât transportatorul, intră în posesia fizică a bunurilor, în cazul contractelor de vânzare;

– în cazul în care consumatorul comandă printr-o singură comandă bunuri multiple care vor fi livrate separat, ziua în care consumatorul intră în posesia fizică a ultimului bun;

– în cazul livrării unui bun care constă din mai multe loturi sau piese, ziua în care consumatorul sau o parte terţă, intră în posesia fizică a ultimului bun sau a ultimei piese;

– în cazul contractelor pentru livrarea periodică de bunuri pe o perioadă de timp determinată, ziua în care consumatorul sau o parte terţă, intră în posesia fizică a primului bun;

– data încheierii contractului, în cazul contractelor pentru furnizarea de apă, gaze naturale, energie electrică, atunci când acestea nu prevăd vânzarea într-un volum limitat sau cantitate stabilită, de energie termică sau de conţinuturi digitale care nu sunt livrate pe un suport material.

De menționat că, pe parcursul perioadei de retragere, părţile contractante trebuie să-și execute obligaţiile, în conformitate cu dispozițiile legale [art. 9 alin. (3) din Ordonanță].

Atunci când s-a produs „Omisiunea informaţiilor privind dreptul de retragere” perioada de retragere diferă astfel:

– în cazul în care profesionistul nu a transmis consumatorului informaţiile privind dreptul de retragere, perioada de retragere expiră la 12 luni de la sfârşitul perioadei iniţiale de retragere;

– în cazul în care profesionistul a transmis consumatorului informaţiile, perioada de retragere expiră în termen de 14 zile sau 30 de zile, după caz, de la data la care consumatorul primeşte informaţiile respective [art. 10 alin. (1) din Ordonanță].

b) Exercitarea și efectele dreptului de retragere

În exercitarea contractului și în cadrul perioadei de retragere, consumatorul trebuie să informeaze profesionistul cu privire la decizia sa de retragere din contract [art. 11 alin. (1) din Ordonanță].

În cadrul procedurii de informare, consumatorul poate alege între două forme:

– folosirea modelului de formular, prevăzut în anexa la Ordonanță sau,

– o altă declaraţie neechivocă în care îşi exprimă decizia de retragere din contract.

În consecință, consumatorul şi-a exercitat dreptul de retragere atunci când, comunicarea sa este transmisă de către consumator înaintea expirării perioadei respective.

Pe lângă posibilitățile de mai sus, profesionistul poate „să acorde consumatorului și opţiunea de a completa şi de a transmite în format electronic”, pe site-ul profesionistului:

– fie modelul de formular de retragere prevăzut în partea B din anexă,

– fie o declaraţie neechivocă de orice alt tip.

În cazurile de mai sus, profesionistul trebuie să comunice consumatorului, confirmarea de primire a formularului de retragere^[13].

Ca efect al exercitarea dreptului de retragere, se pune capăt obligaţiilor părţilor contractuale, după caz:

– de a executa contractul la distanţă sau contractul în afara spaţiului comercial;

– de a încheia un contract la distanţă sau în afara spaţiului comercial, în cazul în care consumatorul a efectuat o comandă (art. 12 din Ordonanță).

C. Obligațiile profesionistului și consumatorului, în cazul de retragerii

Deoarece contractul este sinalagmatic, și în cazul retragerii consumatorului, ambele părți au obligații.

a) Obligaţiile care revin profesionistului în cazul retragerii

Profesionistul trebuie să ramburseaze toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea consumatorului, nu mai târziu de 14 zile de la data la care este informat de decizia de retragere din contract a consumatorului [art. 13 alin. (1) din Ordonanță].

Procedura de rambursare a sumelor urmează aceleași modalităţi de plată ca şi cele folosite de consumator pentru tranzacţia iniţială^[14].

Profesionistul nu este obligat să ramburseze costurile suplimentare în cazul în care consumatorul a ales în mod explicit un alt tip de livrare decât livrarea standard oferită de profesionist.

Ca regulă, în cazul contractelor de vânzare, profesionistul poate amâna rambursarea până la data recepţionării bunurilor care au făcut obiectul vânzării sau până la momentul primirii unei dovezi din partea consumatorului conform căreia acesta a trimis bunurile către profesionist, luându-se în considerare data cea mai apropiată.

 Transmiterea datelor cu caracter personal ale consumatorului, trebuie să respecte condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679.

Potrivit art. 13 alin. (6) din Ordonanță, este interzis profesionistului de a utiliza orice conţinut, altul decât datele cu caracter personal, care a fost furnizat sau creat de consumator la utilizarea conţinutului digital sau a serviciului digital furnizat de profesionist.

Ca excepţie este permis cazul în care conținutul:

– nu are nicio utilitate în afara contextului conţinutului digital sau al serviciului digital furnizat de profesionist;

– are legătură doar cu activitatea consumatorului atunci când foloseşte conţinutul digital sau serviciul digital furnizat de profesionist;

– a fost agregat cu alte date de către profesionist şi nu poate fi dezagregat sau poate fi dezagregat doar cu eforturi disproporţionate;

– a fost generat în comun de către consumator şi alte persoane, iar alţi consumatori pot continua să utilizeze conţinutul.

În principiu, profesionistul trebuie să pună la dispoziţia consumatorului „orice conţinut, altul decât datele cu caracter personal, care a fost furnizat sau creat de consumator la utilizarea conţinutului digital sau a serviciului digital furnizat de profesionist”^[15].

 În cazul retragerii din contract, profesionistul poate împiedica orice utilizare ulterioară a conţinutului digital sau a serviciului digital de către consumator, în special prin blocarea accesului consumatorului la conţinutul digital sau la serviciul digital sau prin dezactivarea contului de utilizator al consumatorului.

b) Obligaţiile consumatorului în cazul retragerii

În principiu, consumatorul trebuie să returneaze bunurile (sau să le înmâneze profesionistului sau unei persoane autorizate de profesionist să recepţioneze bunurile), fără întârziere nejustificată şi în decurs de cel mult 14 zile de la data la care acesta a comunicat profesionistului decizia sa de retragere din contract.

Termenul este respectat „dacă bunurile sunt trimise înapoi de consumator înainte de expirarea perioadei de 14 zile” [art. 14 alin. (1) din Ordonanță].

De regulă, consumatorul suportă doar costurile directe legate de returnarea bunurilor^[16].

Face excepţie cazul în care profesionistul acceptă să suporte acele costuri sau în care profesionistul nu a informat consumatorul că aceste costuri trebuie suportate de consumator^[17].

Potrivit legii, consumatorul este responsabil „doar în ceea ce priveşte diminuarea valorii bunurilor rezultată din manipularea acestora”, diferit de ceea ce este necesar pentru determinarea naturii, caracteristicilor şi funcţionării bunurilor [art. 14 alin. (3) din Ordonanță].

Diminuarea valorii bunurilor nu trebuie să fie descurajantă pentru consumator în a-şi exercita dreptul de retragere.

Indiferent de situaţie, consumatorul nu este responsabil pentru diminuarea valorii bunurilor în cazul în care profesionistul a omis să îl informeze cu privire la dreptul de retragere^[18].

Atunci când consumatorul îşi exercită dreptul de retragere, consumatorul plăteşte profesionistului o sumă proporţională cu ceea ce s-a furnizat până la momentul în care consumatorul a informat profesionistul cu privire la exercitarea dreptului de retragere, în raport cu acoperirea totală a contractului.

Suma proporţională care trebuie plătită profesionistului de către consumator este calculată pe baza preţului total convenit în contract^[19].

Potrivit art. 14 alin. (6) din Ordonanță, consumatorul nu suportă costurile pentru prestarea serviciilor sau furnizarea de apă, gaze naturale sau energie electrică, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau energie termică furnizată, în totalitate sau parţial, în cursul perioadei de retragere (în una dintre următoarele situaţii:

• profesionistul nu a furnizat informaţii; consumatorul nu a cerut expres ca prestarea să înceapă în timpul perioadei de retragere;
• furnizarea, în totalitate sau parţial, de conţinut digital care nu este livrat pe un suport material)^[20].

Ca efect al exercitării dreptului de retragere asupra contractelor auxiliare, în cazul în care consumatorul exercită dreptul său de retragere din cadrul unui contract la distanţă sau al unui contract în afara spaţiilor comerciale, „orice contract auxiliar încetează în mod automat, fără costuri pentru consumator” (art. 15 din Ordonanță).

D. Exceptări de la dreptul de retragere al consumatorului

Potrivit art. 16 alin. (1) din Ordonanță, fac excepție de la dreptul de retragere al consumatorului, următoarele situații:

a) contractele de servicii, după prestarea integrală a serviciilor şi, în cazul în care contractul dă naştere unei obligaţii de plată pentru consumator, dacă executarea a început cu acordul prealabil expres al consumatorului şi după ce acesta a confirmat că a luat cunoştinţă de faptul că îşi va pierde dreptul de retragere după executarea integrală a contractului de către profesionist;

b) furnizarea de bunuri sau servicii al căror preţ depinde de fluctuaţiile de pe piaţa financiară pe care profesionistul nu le poate controla şi care pot avea loc pe parcursul perioadei de retragere;

c) furnizarea de bunuri confecţionate după specificaţiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar;

d) furnizarea de bunuri care sunt susceptibile a se deteriora sau a expira rapid;

e) furnizarea de bunuri sigilate care nu pot fi returnate din motive de protecţie a sănătăţii sau din motive de igienă şi care au fost desigilate de consumator;

f) furnizarea de bunuri care sunt, după livrare, potrivit naturii acestora, inseparabil amestecate cu alte elemente;

g) furnizarea de băuturi alcoolice al căror preţ a fost convenit în momentul încheierii contractului de vânzare, a căror livrare nu poate fi efectuată înainte de 30 de zile şi a căror valoare reală depinde de fluctuaţiile de pe piaţă pe care profesionistul nu le poate controla;

h) contractele în cazul cărora consumatorul a solicitat în mod special profesionistului să se deplaseze la domiciliul său pentru a efectua lucrări urgente de reparaţie sau de întreţinere^[21].

i) furnizarea de înregistrări audio sau video sigilate sau de programe informatice sigilate care au fost desigilate după livrare;

j) furnizarea de ziare, periodice şi reviste, cu excepţia contractelor de abonament pentru furnizarea de astfel de publicaţii;

k) contractele încheiate în cadrul unei licitaţii;

l) prestarea de servicii de cazare, pentru alt scop decât cel rezidenţial, transport de mărfuri, închiriere de maşini, catering sau serviciile privind activităţile de agrement, în cazul în care contractul prevede o dată sau o perioadă de executare specifică;

m) contractele de furnizare de conţinut digital care nu este livrat pe un suport material, dacă executarea a început şi, în cazul în care contractul dă naştere unei obligaţii de plată pentru consumator^[22].

De precizat că, prevederile de mai sus nu se aplică contractelor încheiate în contextul vizitelor nesolicitate efectuate de un profesionist la domiciliul unui consumator sau al deplasărilor organizate de un profesionist cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde bunuri consumatorilor^[23].

În cazul contractelor de servicii care dau naştere unei obligaţii de plată pentru consumator, atunci când consumatorul a solicitat în mod expres o vizită din partea profesionistului în scopul efectuării de reparaţii, consumatorul pierde dreptul de retragere după ce serviciul a fost executat integral, dacă executarea a început cu consimţământul prealabil expres al consumatorului [art. 16 alin. (3) din Ordonanță].

În concluzie, apreciem că principala contribuție a modificărilor și completărilor aduse prin O.U.G. nr. 58/2022 reglementării anterioare a O.U.G nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii este recunoșterea națională legislativă, a dreptului de retragere al consumatorului (asupra consimțământul său).

În același context, trebuie apreciate și importantele modificări privind exercitarea, efectele, obligațiile părților și exceptările dreptului de retragere al consumatorului.

Bibliografie:

– G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2008;

– J. Calais-Auloy, H. Temple, M. Depince, Droit de la consommation, Dalloz, 2020;

– Ph. Delebecque, Fr.-J. Pansier, Droits des obligations, 6^e edition, Lexis Nexis, Paris, 2013;

– A.N. Gheorghe, C. Spasici, D.S. Arjoca, Dreptul consumaţiei, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012;

– J. Goicovici, Dreptul relațiilor dintre profesioniști și consumatori, Ed. Hamangiu, București, 2022;

– J. Goicovici, Protejarea consim­ţământului „părţii slabe” prin Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contrac­telor pentru consum destinate consumatorilor persoane fizice, în Dreptul nr. 8/2005;

– L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. II, Contractul, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009;

– Ph. Malaurie, L Aynes, Ph. Stoffel-Munck, Les obligations, Defrenois, Paris, 2011;

– Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, Droit civil. Les olbigations, Dalloz, Paris, 2013;

– C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ed. All Beck, București, 2005.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

---