Responsabilități penale în cazul practicării fără drept a profesiei de medic
Ilie Dumitru - februarie 1, 20194. Condiții de obținere a recunoașterii dreptului de liberă practică al candidatului
După cum am explicat la lit. b) de mai sus, medicul poate să practice medicina în mod independent și fără nicio limitare în cadrul specialității sale (cu alte cuvinte dobândește un „drept de liberă practică”), numai după promovarea examenului de medic specialist.
În etapele anterioare, atât timp cât este medic stagiar, poate practica medicina numai sub supravegherea unui medic cu drept de liberă practică, iar apoi, când este medic rezident, doar în anumite limite de competență sau tot sub supravegherea unui medic cu drept de liberă practică.
Art. 386 alin. (1) și (11) prevăd că profesia se exercită cu drept de liberă practică și numai corespunzător calificării profesionale însușite doar de către:
– medicul de medicină generală (primeau această titulatură absolvenții facultăților de medicină înainte de anul 2005)[15] și pentru medicii care întrunesc condițiile prevăzute la art. 64 lit. d);
– medicul specialist.
Desigur că, în lumina argumentului juridic a fortiori ratione (cu atât mai mult)[16], și medicul primar, care este o treaptă de pregătire profesională superioară medicului specialist, va avea drept de liberă practică a profesiei sale.
Autorizarea exercitării cu drept de liberă practică a profesiei de medic se face în condițiile prevăzute de art. 390 din Legea nr. 95/2006, care face parte din Capitolul I – Exercitarea profesiei de medic, din cadrul Titlului XII – Exercitarea profesiei de medic. Organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor din România.
Mai precis, profesia de medic se exercită pe baza certificatului de membru al CMR, avizat anual pe baza asigurării de răspundere civilă pentru greșeli în activitatea profesională, valabilă pentru anul respectiv.
Potrivit art. 416 din Legea nr. 95/2006, ca regulă generală, pentru a exercita profesia de medic, medicii au obligația să se înscrie în Colegiul Medicilor din România (CMR).
Înscrierea în CMR și eliberarea certificatului de membru se fac numai pentru medicii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 385 alin. (1) lit. a), b) și c)[17] și au depus jurământul prevăzut la art. 384 alin. (1).
Iar pentru a deveni membru al CMR trebuie depuse la acest organism o serie de documente, care nu fac altceva decât să confirme îndeplinirea condițiilor de mai sus:
– documentele care atestă formarea în profesie;
– certificatul de sănătate;
– declarație pe propria răspundere că nu se află în niciunul din cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate;
– certificatul de cazier judiciar.
În plus, chiar dacă a fost emis un certificat de membru CMR, el devine operativ numai după încheierea asigurării de răspundere civilă.
Cu caracter de excepție, pot profesa medicina în România fără a fi membri CMR, dar numai ca o prestare temporară sau ocazională de servicii, medicii care sunt: (i) cetățeni ai unui stat membru al UE/SEE/Elveția; (ii) membrii de familie ai unui cetățean al unuia dintre aceste state; ori (iii) sunt cetățeni ai unor state terțe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România. Medicii care se află într-una din aceste situații și doresc să practice medicina cu caracter temporar sau ocazional trebuie să fie înregistrați pe această perioadă la CMR.
Întreruperea exercitării profesiei de medic pe o durată mai mare de 5 ani atrage, de drept, pierderea calității de membru al CMR[18].
III. Forme de exercitare a profesiei de medic
După obținerea dreptului de liberă practică și îndeplinirea celorlalte condiții (înscrierea sau înștiințarea CMR, încheierea unei asigurări de răspundere profesională medicală etc.) medicul poate să își exercite profesia într-una din următoarele forme:
– în sistemul public de sănătate, ca angajat;
– în sistemul public de sănătate, ca persoană fizică independentă pe bază de contract;
– în sistemul privat de sănătate, ca angajat;
– în sistemul privat de sănătate, ca persoană fizică independentă pe bază de contract;
– într-un cabinet de practică medicală înființat de medic.
Potrivit art. 387 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, exercitarea profesiei în oricare din aceste forme poate fi făcută numai de către medicii care au obținut certificatul de membru al CMR.
Se înțelege așadar, că revine și unităților medicale din sistemul public și privat de sănătate de a nu angaja sau contracta un medic care nu a obținut certificatul de membru CMR.
IV. Succintă prezentare a infracțiunii prevăzute de art. 348 C. pen.[19]
1. Condiții preexistente
A. Obiectul infracțiunii
a. Obiectul juridic îl constituie acele relații sociale privitoare la încrederea pe care societatea o acordă persoanelor care practică anumite profesii și meserii, având convingerea că dețin pregătirea profesională necesară.
b. Obiectul material lipsește, de regulă, în cazul acestei infracțiuni. Numai în situația în care profesia sau activitatea respectivă se exercită asupra unei persoane (cum este cazul medicului) sau asupra unui bun (cum este cazul unui agent de paza) se poate vorbi de un obiect material al ei.
B. Subiecții infracțiunii
a. Subiectul activ poate fi orice persoană, atât fizică cât și juridică. Este posibilă participația, atât sub forma instigării, cât și a complicității.
b. Subiectul pasiv este statul. În anumite situații poate exista și un subiect pasiv secundar, constând în persoana care a suferit vătămări în urma săvârșirii infracțiunii.
2. Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a. Elementul material se realizează prin una din cele două acțiuni alternative prevăzute în norma de incriminare: (i) exercitarea fără drept a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație; sau prin (ii) exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale.
Nu are importanță dacă s-a practicat acea profesie sau activitate în mod obișnuit ori s-a comis un singur act specific. Acest detaliu poate prezenta importanță doar la individualizarea pedepsei, iar nu și pentru existența sau încadrarea ei. Din perspectiva elementului material, cerința esențială este că legea specială care reglementează exercitarea acelei profesii ori activități să prevadă că săvârșirea unei astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale.
b. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relațiile sociale apărate de norma de incriminare, respectiv pentru încrederea publică în practicanții unei profesii pentru care legea impune obținerea prealabilă a unei autorizații.
c. Legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei și nu trebuie dovedită.
B. Latura subiectivă
Infracțiunea se comite cu intenție directă sau indirectă.
3. Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme
Actele de pregătire a infracțiunii sunt posibile, însă acestea nu sunt sancționate. La fel, nici tentativa nu este pedepsită de legea penală.
B. Modalități
Această infracțiune poate fi săvârșită în cel puțin atâtea modalități câte profesii, meserii ori activități se bucură la un moment dat de o reglementare care impune obținerea unei autorizații prealabile sau doar conține reguli de funcționare sau de desfășurare a acelei profesii ori activități.
C. Sancțiuni
Infracțiunea analizată se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Evident, este vorba de pedeapsa aplicată persoanei fizice. Pentru persoanele juridice pedeapsa este între 120 și 240 de zile-amendă, la care se poate adăuga și una sau mai multe pedepse complementare.
V. Cazul „Matteo Politi”
La momentul elaborării acestui articol, dosarul „Matteo Politi” se află în curs de cercetare la organele de anchetă penală, iar învinuitul în stare de arest preventiv.
Deși nu avem acces la documentele și celelalte mijloace de probă din dosar, îndrăznim să expunem câteva considerații juridice având în vedere elementele relatate în mass-media. În niciun caz nu ne substituim organelor de anchetă penală, însă nici nu vedem un impediment în a analiza din punct de vedere juridic o serie de fapte devenite notorii și care preocupă în momentul actual societatea românească, îngrijorată de faptul că în România a fost posibil ca o persoană care nu avea drept de liberă practică medicală a practicat medicina (chiar o specialitate chirurgicală – chirurgia plastică și reconstructivă) în nu mai puțin de 5 clinici, timp de aproape un an.
În ce constă „cazul Politi”?
Din declarațiile și documentele apărute în spațiul public, reținem că:
– Lui Matteo Politi i-a fost eliberat la data de 23 martie 2018 de către Biroul de Informatică şi Biostatistică Medicală din cadrul Direcției de Sănătate Publică a municipiului București un Certificat de înregistrare în evidențele de personal ale DSPMB, în care este menționat și codul de parafă care i-a fost atribuit;
– După acest moment și până spre finele lunii decembrie 2018, Matteo Politi efectuează intervenții medicale, inclusiv intervenții chirurgicale, asupra mai multor pacienți, în mai multe clinici din București;
– La mijlocul lunii noiembrie 2018 una dintre clinicile la care lucra de mai multă vreme s-a interesat și a aflat de la Colegiul Medicilor din România că Politi nu este înregistrat și nu are drept de liberă practică în România, iar ulterior a depus la Secția 4 Poliție București o plângere;
– Politi a continuat să practice medicina inclusiv în cursul lunii decembrie 2018 la o altă clinică din București;
– Colegiul Medicilor din România a confirmat public faptul că Politi Matteo și Mathew Mode (cel de-al doilea nume folosit de medical impostor) nu figurează ca membri ai Colegiului Medicilor din România și de asemenea nu a fost emis niciun aviz de practică temporară pe aceste nume;
– În data de 6 februarie 2019, ora 6.11, la Punctul de Trecere a Frontierei Curtici (feroviar), Politi s-a prezentat pentru a ieși din țară, călătorind ca pasager într-un tren Inter Regio, pe relația București-Budapesta. A fost reținut de poliția de frontieră, întrucât pe numele său fusese emisă o alertă, în baza unui mandat de aducere;
– În cuprinsul ordonanței de punere în mișcare a urmăririi penale s-a reținut că în perioada iulie-decembrie 2018 cetățeanul italian a exercitat activități specifice celei de medic plastician în cadrul a două policlinici din municipiul București, fără a avea drept de practică pe teritoriul țării și fără a avea în posesie documente care să ateste specializarea sa. Totodată, în aceeași perioadă cetățeanul italian a indus în eroare mai multe persoane vătămate cu privire la calitatea sa de medic chirurg plastician folosind un nume fals și efectuând acte medicale asupra acestora, obținând totodată un folos patrimonial injust care a constat în contravaloarea care a fost achitată pentru actele medicale;
– Politi a fost reținut de poliție și apoi arestat preventiv.
Analizând faptele săvârșite de Matteo Politi și în lumina prevederilor legale mai sus expuse, desprindem următoarele concluzii:
1. Matteo Politi nu ar fi putut să săvârșească faptele penale de care este acuzat fără mai multe complicități infracționale.
2. Direcția de Sănătate Publică a municipiului București a eliberat codul de parafă în lipsa Certificatului de înscriere a medicului în Colegiul Medicilor și fără Certificatul de medic specialist/primar[20], iar aceasta nu se putea întâmpla decât ca rezultat al unei fapte de gravă neglijență sau corupție. Potrivit art. 5 alin. (2) din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1059/2003, „Codul de parafă atribuit fiecărui medic activ este confidențial, se comunică de către direcțiile de sănătate publică și direcțiile nominalizate din ministerele și celelalte instituții centrale cu rețea sanitară proprie, personal fiecărui medic care îndeplinește condițiile legale de liberă practică, conform prevederilor Anexei nr. 2”.
3. Mai multe clinici din București au stabilit raporturi contractuale cu Matteo Politi și i-au permis acestuia să practice medicina în cadrul lor. Or, aceasta înseamnă o încălcare a prevederilor art. 378 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 care arată că unitățile din rețeaua de sănătate atât publică, cât și privată stabilesc relații de muncă sau de colaborare doar cu „medicii care au obținut certificatul de membru al CMR”. Cu alte cuvinte, organele de urmărire penală ar trebui să cerceteze dacă nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de medic și complici ai lui Matteo Politi, respectiv cei care i-au pus la dispoziție spațiile medicale în care a efectuat intervenții chirurgicale asupra pacienților, fără ca în prealabil să se fi asigurat că Politi deține un certificat de membru CMR .
4. Conform declarațiilor publice date de managerul uneia din clinicile care i-au permis lui Politi să practice medicina, Secția 4 Poliție a fost sesizată încă de la mijlocul lunii noiembrie 2018 că acest cetățean italian practică medicina în mod nelegal. Or, când o astfel de faptă atentează nu doar la integritatea corporală a unor persoane, ci chiar la viața acestora, cum de a mai fost posibil ca Politi să opereze în continuare, la o altă clinică medicală inclusiv în decembrie 2018? De ce au avut nevoie polițiștii Secției 4 ca tot acest caz să apară în presă în ianuarie 2019 pentru a-l opri pe autor din a continua săvârșirea faptelor penale?!
5. Tot organele de cercetare penală ar trebui să stabilească și motivul pentru care Colegiul Medicilor din România nu a sesizat poliției săvârșirea de către Politi a infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de medic imediat ce au aflat acest lucru (dacă l-au aflat) în urma solicitării de informații adresate CMR la mijlocul lunii noiembrie 2018 de clinica la care profesa Politi. Potrivit art. 393 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, Colegiul Medicilor din România, prin președintele Colegiului Teritorial, este în drept să exercite acțiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală ori autoritățile competente, pentru urmărirea și trimiterea în judecată a persoanelor care își atribuie sau care întrebuințează fără drept titlul ori calitatea de medic sau care practică în mod nelegal medicina. Această inacțiune a CMR nu întrunește ea însăși elementele constitutive ale infracțiunii de omisiune a sesizării, prevăzută și pedepsită de art. 267 C. pen.[21]?
6. În fine, credem că și multitudinea de acte normative care reglementează practicarea medicinei în România, inconsistența prevederilor legale, contradictorialitatea care apare uneori între diverse texte, neclaritatea multor prescripții legale, toate acestea sunt cauze care favorizează abaterile de la lege și criminalitatea, în sensul ei cel mai larg. În plus, o modernizare și o simplificare a sistemului prea stufos al administrației publice și o reducere a multitudinii de autorități implicate în domeniul medical, nu poate fi decât benefică pentru cunoașterea de către absolut toți subiecții de drept a unor prescripții legale simple și clare[22].
Dacă ar fi existat o interconectare (și chiar o unificare) a bazelor de date gestionate de diversele autorități publice (Ministerul Educației, Colegiul Medicilor din România, Ministerul Sănătății, Direcțiile de Sănătate Publică etc.), cazul Politi poate că nu ar mai fi existat. Un sistem informatic deloc complicat și deloc costisitor ar fi putut face imposibilă atribuirea codului de parafă „medicului” Politi de către Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, fără înregistrarea sa anterioară ca membru al CMR sau fără avizare prealabilă.
[15] Medic de medicină generală – absolvent al facultății de medicină sau pediatrie din România, promoție anterioară anului 2005, care nu a dobândit calificarea de medic specialist, dar a întrunit condițiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei legi. De aceste prevederi beneficiază și titularii diplomei de medic, obținută anterior anului 2005 în străinătate și echivalată în România, care nu au dobândit calificarea de medic specialist, dar au întrunit condițiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei legi [a se vedea art. 64 lit. d) din Legea nr. 95/2006].
[16] După argumentul juridic a fortiori ratione, unde legea prevede sau permite mai mult, implicit permite și mai puțin (a maiori ad minus) și unde legea oprește mai puțin, acolo, implicit, oprește și mai mult (a minori ad maius).
[17] Art. 385 din Legea nr. 95/2006:
„(1) Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 376 care îndeplinesc următoarele condiții:
a) dețin un titlu oficial de calificare în medicină;
b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta lege;
c) sunt apți din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic;
d) sunt membri ai CMR;
e) prin excepție de la lit. d), în caz de prestare temporară sau ocazională de servicii, medicii care întrunesc condițiile prevăzute la art. 376 alin. (1) lit. b), d) sau f) trebuie să înștiințeze Ministerul Sănătății cu privire la prestarea temporară sau ocazională de servicii medicale pe teritoriul României și să fie înregistrați pe această perioadă la CMR.
(2) Medicii cetățeni ai unui stat membru al UE, ai unui stat aparținând SEE sau ai Confederației Elvețiene, stabiliți pe teritoriul României, precum și medicii care întrunesc condițiile prevăzute la art. 376 alin. (1) lit. c) și e) exercită profesia de medic cu aceleași drepturi și obligații ca și medicii cetățeni români membri ai CMR”.
[18] A se vedea art. 417 alin. (3) din Legea nr. 95/2006.
[19] O analiză mai amplă a acestei infracțiuni se găsește în lucrarea: P. Buneci, I. Dumitru, Drept penal social. Analiza infracțiunilor din domeniul muncii și securității sociale, Ed. Universul Juridic, București, 2016.
[20] Ambele documente sunt afișate chiar pe website-ul DSPMB că sunt necesare pentru eliberarea codului de parafă.
[21] Art. 267 – Omisiunea sesizării
„(1) Funcționarul public care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda”.
[22] Despre dreptul administrativ între o modernizare reală și una falsă, a se vedea V. Vedinaș, Quo vadis administrative law?, în Juridical Tribune, Volume 8, Issue 2, June 2018, Ed. ASE, București, 2018.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.