Reprezentarea convențională a persoanelor juridice în litigiile din materia dreptului proprietății industriale

Prin Decizia nr. 2/2017, ÎCCJ a interpretat dispozițiile art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 66/2000 prin coroborare cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 66/2000, conform cărora:

„Consilierii în proprietate industrială cu liberă practică îşi desfăşoară activitatea în cabinete individuale autorizate, cabinete individuale asociate pe bază de contract, societăţi civile profesionale persoane juridice sau în societăţi comerciale având ca unic obiect activităţile în domeniul proprietăţii industriale”,

pentru a concluziona, contrar Deciziei nr. 9/2016, că persoane juridice – forme de exercitare a profesiei de consilier în proprietate industrială, inclusiv societăți comerciale cu răspundere limitată și societăți comerciale pe acțiuni – au dreptul de a reprezenta în instanță alte persoane juridice, cu care au încheiat un contract de mandat general, prin consilierul lor juridic, care are calitatea de salariat al formei de exercitare a profesiei de consilier în proprietate industrială și nu al persoanei juridice parte în proces.

Consilierul juridic nu ar urma să reprezinte ad litem angajatorul său, în temeiul contractului de muncă încheiat cu acesta, astfel cum impun dispozițiile Legii nr. 514/2003, ci ar urma să reprezinte o persoană juridică cu care nu are încheiat un contract de muncă, ceea ce încalcă dispozițiile Legii nr. 514/2003.

Consilierul juridic ar urma să reprezinte ad litem o persoană juridică în temeiul contractului de mandat general pe care această persoană juridică, parte în proces, l-a acordat altei persoane juridice – formă de exercitare a profesiei de consilier în proprietate industrială.

O astfel de interpretare a dispozițiilor art. 28 alin. (2), coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 66/2000 este în mod evident contrară dispozițiilor art. 84 alin. (1), astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 9/2016, pronunțată de ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Față de o asemenea interpretare a dispozițiilor art. 28 alin. (2), coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 66/2000, sunt în mod evident incidente dispozițiile art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012.

Consecința este aceea că, în interpretarea dată prin Decizia nr. 2/2017, dispozițiile art. 28 alin. (2), coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 66/2000 sunt abrogate.