Repere în studiul regimului juridic al acvaculturii în România, sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura

B. Rezervațiile științifice și naturale. Ca urmare a modificărilor legislative relativ recente^[69], în rezervațiile științifice sunt interzise, în principiu, orice activități umane. Pe cale de excepție sunt permise activitățile de cercetare, protejare, reabilitare, promovare, punere în valoare și asigurare a continuității existenței obiectivelor pentru care au fost constituite, cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul Academiei Române și al administratorului ariei naturale protejate^[70].

„În rezervațiile naturale nu sunt permise activitățile de utilizare a resurselor naturale. Prin excepție, sunt permise numai acele intervenții care au drept scopuri protejarea, promovarea și asigurarea continuității existenței obiectivelor pentru care au fost constituite, precum și unele activități de valorificare durabilă a anumitor resurse naturale”^[71].

8.2. Acvacultura pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării (RBDD). Pe teritoriul RBDD, activitatea de acvacultură în scopul producerii peștelui sau a altor animale acvatice pentru consum sau pentru acțiuni de repopulare a bazinelor acvatice naturale sau amenajate, prin utilizarea unor tehnologii omologate de creștere, se poate desfășura în baza autorizației de mediu emisă de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD)^[72].

În principiu, în activitatea de acvacultură se utilizează desfășurată pe teritoriul RBDD se utilizează specii de pești și alte animale acvatice din fauna specifică Rezervației. Pe cale de excepție, creșterea altor specii de pești sau animale acvatice decât cele din fauna autohtonă se poate realiza cu autorizarea ARBDD și cu avizul Consiliului Științific, însă doar în unitățile în care s-au adoptat toate măsurile pentru evitarea evadării acestora în mediul natural^[73].

Potrivit art. 74 din Regulamentul (…), aprobat prin H.G. nr. 763/2015, „Utilizatorii bazinelor piscicole sau a unităților de creșterea peștelui și a celorlalte animale acvatice au obligația să:

a) respecte condițiile prevăzute în autorizația de mediu și ale legislației de mediu în vigoare.

b) execute lucrările de combatere a bolilor materialului piscicol folosind produsele chimice aprobate de Administrația Rezervației.

c) protejeze terenurile și apele freatice sau de suprafață împotriva poluării sau degradării.

d) asigure măsurile necesare pentru evitarea pierderilor de material piscicol în mediul natural.

e) asigure întreținerea digurilor bazinelor piscicole, a platformelor de exploatare, a stațiilor de pompare și a celorlalte construcțiilor hidrotehnice și civile din unitate.

f) nu realizeze lucrări care să împiedice deplasarea liberă a animalelor sălbatice cu păr.

g) incendieze vegetația uscată sau deșeurile rezultate din operațiunile tehnologice de curățire a bazinelor piscicole în condițiile prevăzute în acceptul de incendiere emis de Administrația Rezervației”.

Apreciem se impune corelarea prevederilor referitoare la acvacultură din Regulamentul…, aprobat prin H.G. nr. 763/2015, cu cele ale O.U.G. nr. 23/2008, sub aspect terminologic. Astfel, art. 72-74 din Regulament uzitează cu obstinație noțiunea de „alte animale acvatice”, în vreme ce legea-cadru a pescuitului și acvaculturii și legislația secundară o uzitează pe cea de „alte viețuitoare acvatice”. Însă, în condițiile în care noțiunea de „alte viețuitoare acvatice” este utilizată de către Regulament în două situații distincte – art. 36 lit. b) și art. 46 lit. d) – nu excludem posibilitatea ca intențiile legiuitorului să fi fost altele.

8.3. Compensarea pentru activitățile piscicole din ariile naturale protejate. Față de obligația ce incumbă deținătorilor cu orice titlu de suprafețe terestre și acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie naturală protejată de a aplica sau respecta măsurile stabilite de autoritatea competentă pentru protecția mediului, se impune reglementarea modalității de compensare a prejudiciilor încercate de unitățile de acvacultură ca urmare a aplicării sau respectării sus-ziselor măsuri. La momentul redactării prezentului material, potrivit informațiilor disponibile, proiectul de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea modalității de solicitare, de calcul și de acordare a compensațiilor pentru activitățile piscicole din ariile naturale protejate, conform prevederilor restrictive ale planurilor de management ori din setul de măsuri de conservare instituite până la aprobarea planurilor de management a fost supus dezbaterii publice, subsecvent obținând și avizul nr. 231/ 11 martie 2024 al Consiliului Legislativ.

§9. Răspunderea pentru nerespectarea normelor care reglementează acvacultura. Nerespectarea regimului juridic al acvaculturii atrage, după caz, răspunderea administrativă, civilă sau penală.

9.1. Răspunderea contravențională. Numărul contravențiilor la regimul juridic al acvaculturii este redus în comparație cu cel al contravențiilor la regimul juridic al pescuitului, legiuitorul optând – de o manieră specifică dreptului mediului, lato sensu – pentru gruparea contravențiilor în funcție de obiectul și de gravitatea lor, elemente reflectate în cuantumul diferențiat al pedepsei principale a amenzii contravenționale^[74].

Astfel, printre altele, sunt sancționate cu amenda de la 1500 la 3500 de lei, introducerea în amenajările piscicole, fără avizul ANPA, a altor specii decât cele existente^[75] și nedeținerea licenței pentru desfășurarea activității de acvacultură^[76]; cu amenda de la 1800 la 4000 de lei, refuzul de a permite accesul personalului cu drept de inspecție și control în unitățile de acvacultură^[77]; iar cu cea de la 4000 lei la 8000 lei, aruncarea sau depozitarea rumegușului, deșeurilor menajere și zootehnice și a oricăror materii și materiale, produse și substanțe poluante pe malurile amenajărilor piscicole^[78], distrugerea sau degradarea din culpă a digurilor, barajelor și canalelor, a taluzurilor și malurilor, a instalațiilor hidrotehnice aferente amenajărilor piscicole^[79], respectiv distrugerea, degradarea sau micșorarea din culpă a zonelor de protecție perimetrală a amenajărilor piscicole, dacă nu constituie infracțiuni potrivit legii penale^[80].

9.2. Răspunderea penală. Luarea efectivului piscicol din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se sancționează ca furt, potrivit Codului Penal^[81].

Procesarea, fără drept, a produselor obținute din acvacultură constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă penală și interzicerea dreptului de a pescui pe o perioadă cuprinsă între un an și 3 ani^[82], ^[83].

Din perspectiva legislației sectoriale, utilizarea produselor chimice toxice în exploatările piscicole situate în zona costieră^[84] și introducerea în unitățile de acvacultură de specii exotice fără avizul autorității publice centrale pentru protecția mediului și gospodărirea apelor^[85] constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

9.3. Răspunderea civilă se realizează în condițiile dreptului comun, recte a Codului Civil.

§10. Concluzii. Deși, într-o expresie plastică, zilele actualei reglementări sunt numărate, analizarea prevederilor O.U.G. nr. 23/2008 este necesară, din mai multe perspective: astfel, în principal, este de amintit faptul că pentru o durată de timp apreciabilă vor continua să fie deduse judecății cauze privitoare la fapte petrecute mai înainte de ieșirea din vigoare a legii (așa numita ultraactivitate a legii), iar în secundar, faptul că modificarea legii cadru a acvaculturii va angrena modificarea legislației secundare, cunoașterea evoluției dreptului în materie fiind necesară pentru evitarea comiterii unor erori în legiferare.

În urma cercetării noastre ne-au reținut atenția, printre altele:

– rolul esențial pe care îl joacă în definirea noțiunii de „acvacultură” regimul juridic al proprietății asupra organismelor acvatice ce fac obiectul creșterii sau cultivării, ceea ce a justificat crearea noțiunii – fără aplicabilitate practică – de „furt piscicol” și necesitatea de modificare corelativă a capitolului intitulat „Răspunderi și sancțiuni”, prin introducerea unei infracțiuni cu această denumire marginală;

– repercusiunile nefaste pe care le poate dobândi dobândirea calității de amenajare piscicole a unei serii de bunuri care nu constituie în fapt decât active piscicole;

– enumerarea măsurilor de dezvoltare a acvaculturii și a scopului acțiunilor efectuate în această direcție, inadecvată nu numai ca demers, dar și prin modalitatea de realizare în sine, unele dintre tezele avansate fiind, din punctul nostru de vedere, eronate;

– sub aspect terminologic, necesitatea corelării legislației speciale cu dreptul comun în domeniul halieutic.