Repere în studiul regimului juridic al acvaculturii în România, sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura

§3. Definiția legală. Acvacultura reprezintă „creșterea sau cultivarea de organisme acvatice utilizând tehnici destinate creșterii producției organismelor în cauză peste capacitatea naturală a mediului, într-un cadru în care organismele respective rămân proprietatea unei persoane fizice sau juridice pe întreaga perioadă de creștere/cultivare și recoltare”^[17].

Este de remarcat rolul esențial pe care îl joacă în definirea noțiunii de „acvacultură” regimul juridic al proprietății asupra organismelor acvatice ce fac obiectul creșterii sau cultivării, ceea ce justifică crearea noțiunii – fără aplicabilitate practică – de „furt piscicol”^[18].

Acvacultura se desfășoară în amenajări piscicole.

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 23/2008, prin „amenajare piscicolă” se înțelege „unitatea de bază a acvaculturii, reprezentată de:

a) heleșteu – bazin piscicol realizat în săpătură sau umplutură, înconjurat total ori parțial de diguri, prevăzut cu canale de alimentare, de evacuare și perimetrale, dotat cu construcții hidrotehnice și instalații de alimentare, reținere și evacuare a apei;

b) iaz – bazin piscicol realizat prin bararea unei văi cu un baraj, prevăzut cu instalații hidrotehnice pentru reținerea și deversarea/evacuarea apei;

c) stație de reproducere artificială;

d) vivieră flotabilă – instalație plutitoare, alcătuită dintr-un cadru poliedric cu pereți din plasă, destinată creșterii peștilor sau altor viețuitoare acvatice;

e) lacuri de acumulare în care se practică acvacultura;

f) alte instalații destinate acvaculturii;

g) active piscicole – diguri, călugări, stații de pompare, instalații de alimentare cu apă, instalații de evacuare a apei, canale de alimentare a apei, canale de evacuare a apei, canale drenoare, hale de incubație și creștere a puietului, hale de creștere a peștelui de consum, centre administrative, unități de procesare primară, magazin de vânzare în cadrul fermei de acvacultură, magazii de furaje, magazii de depozitare materiale și unelte pescărești, precum și alte construcții aferente unei ferme de acvacultură care sunt necesare asigurării funcționalității acesteia”.

În virtutea legii dobândesc calitatea de amenajări piscicole o serie de active piscicole.

Totalitatea peștilor și a altor viețuitoare acvatice existente la un moment dat într-o amenajare piscicolă constituie efectivul piscicol^[19].

Acvacultura înglobează atât activitățile de producție animală, cât și vegetală, în medii acvatice^[20]. Practicarea acvaculturii se desfășoară în ferme de acvacultură și în ecosisteme acvatice amenajate, cu acordul proprietarului sau administratorului acestora, respectiv în ecosistemele acvatice naturale identificate, nominalizate, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, la propunerea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA), în baza Planului strategic național multianual pentru acvacultură^[21].

Scopul dezvoltării acvaculturii îl constituie diversificarea ofertei calitative și cantitative de pește și alte viețuitoare acvatice, precum și punerea în valoare a tuturor amenajărilor piscicole, indiferent de deținător^[22]. Nu găsim rațiunea introducerii în legea cadru în materie a enumerării măsurilor de dezvoltare a acvaculturii și a scopului acțiunilor efectuate în această direcție^[23], fără a pune în discuție faptul că unele dintre tezele avansate sunt, din punctul nostru de vedere, eronate.

Utilizarea apei pentru activitatea de acvacultură în amenajările piscicole este supusă prevederilor legislației din domeniul apelor^[24].

§4. Valorificarea amenajărilor piscicole. Potrivit art. 46¹ alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, „Valorificarea activelor și amenajărilor piscicole aflate în domeniul public/privat al statului se face, după caz, prin concesionare, arendare, închiriere sau alte forme prevăzute de lege”.

Remarcăm inconsecvența legiuitorului în ceea ce privește terminologia utilizată. Prin raportare la definiția noțiunii de „amenajare piscicolă” apreciem că se impune modificarea textului de lege. Propunem de lege ferenda următorul conținut: „Valorificarea amenajărilor piscicole aflate în domeniul public/privat al statului se face, după caz, prin concesionare, arendare, închiriere sau alte forme prevăzute de lege”^[25].

În scopul impulsionării dezvoltării acvaculturii, concesionarea terenurilor proprietate privată a statului pe care sunt construite amenajări piscicole se face conform prevederilor legale în vigoare, inclusiv către proprietarii activelor^[26].

Durata concesiunilor în domeniu se stabilește de concedent, pe baza studiului de oportunitate.

Instituțiilor publice și societăților comerciale cu capital majoritar de stat, deținătoare de amenajări piscicole, le incumbă obligația de a comunica anual, până la data de 30 noiembrie, către ANPA, inventarul amenajărilor piscicole de orice tip care sunt sau pot fi utilizate pentru desfășurarea activității de acvacultură.

Nivelul redevenței sau chiriei solicitate pentru amenajările piscicole este corelat cu categoriile de bonitate piscicolă existente în România, stabilite în baza unor studii elaborate de instituții specializate din domeniul pescăresc.

Stabilirea nivelului redevenței sau chiriei solicitate pentru activitatea de acvacultură, se va efectua, prin raportare la sus-zisele studii^[27]. În aplicarea acestei ultime prevederi a fost emisă Decizia președintelui ANPA nr. 466/2023 privind stabilirea modului de calcul al redevenței minime aplicabile contractelor de concesiune care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură^[28].

§5. Registrul unităților de producție din acvacultură și licențele de acvacultură. Toate unitățile de producție din acvacultură sunt înscrise în Registrul unităților de acvacultură și primesc licențe de acvacultură, în condițiile stabilite de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), la propunerea ANPA, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, recte prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 332/2008^[29], cu modificările și completările ulterioare.

Organizarea și actualizarea Registrului unităților de producție din acvacultură, respectiv emiterea licențelor de acvacultură este de competența ANPA. La nivelul lunii aprilie 2023, în Registrul unităților de producție din acvacultură erau înscrise 1568 de entități^[30].

Pentru înscrierea în Registrul unităților de acvacultură și pentru eliberarea licenței de acvacultură, solicitanții înaintează filialelor teritoriale ale ANPA cerere-tip^[31], al cărei model constituie, însoțită de documentele prevăzute de lege^[32]. În termen de 10 zile de la depunere, este verificată autenticitatea datelor înscrise în documente și se întocmește „Nota de constatare”^[33], cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor pentru obținerea licenței de acvacultură. Dacă solicitantul îndeplinește condițiile, se va proceda la eliberarea licenței de acvacultură și la înscrierea unității de producție din acvacultură în Registrul unităților de acvacultură^[34]. În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a numărului de unități licențiate de la 634, în 2016 la 735, în 2020, grefat însă pe o scădere, în aceeași unitate de timp a procentului de unități active de la 95% la 90%^[35].

Sunt implicate în etapele obținerii licenței de acvacultură următoarele instituții: Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Oficiul Registrului Comerțului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, Administrația Națională Apele Române, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și ANPA.

În principiu, durata de eliberare a celor mai multe dintre documentele necesare obținerii licenței de acvacultură variază între 0 și 90 de zile, de la data depunerii documentației complete (cu excepția autorizației de gospodărire a apelor care, dacă include și autorizația de punere în siguranță a barajului, poate necesita 135 de zile sau autorizația de mediu). Ca urmare, se apreciază că obținerea licenței de acvacultură poate necesita cca. 240 de zile, în cazurile cele mai dificile, respectiv în cele ale lacurilor de acumulare și iazurilor, caz în care și costurile pot atinge suma de 15.000 de lei^[36].

Licența de acvacultură este un document netransmisibil, eliberat pentru o perioadă nedeterminată^[37].

Schimbarea proprietarului sau a administratorului, respectiv modificările privitoare la capacitatea de producție și speciile cultivate se aduc la cunoștința ANPA, în 30 de zile de la apariția situației modificatoare, în vederea reactualizării Registrului și eliberării unei noi licențe de acvacultură, după caz^[38].

Schimbarea – totală sau parțială – a destinației capacităților de producție din acvacultură se efectuează în baza unor studii de evaluare a impactului de mediu și se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale^[39].

Măsura anulării sau suspendării pentru o perioadă de 90 de zile a licenței de acvacultură se ia, la propunerea personalului cu drept de inspecție și control, în cazul în care fie operatorul economic nu mai respectă condițiile care au stat la baza eliberării licenței de acvacultură, fie folosește capacitatea de producție în alte scopuri decât cele declarate.

Pe cale de consecință, anularea licenței de acvacultură determină excluderea unităților de producție din Registrul unităților de acvacultură^[40].