Regimul juridic al lostriței (Hucho hucho) în România

3. Protecția speciei în România

Deși protecția lostriței a constituit o preocupare majoră a legislației halieutice românești încă din perioada ei de pionierat^[23], demersul a fost vădit viciat fie de inadecvarea măsurilor adoptate^[24], fie de carențele de implementare.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice^[25], aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011^[26], cu modificările și completările ulterioare, include lostrița în anexele nr. 3 (Specii de plante și de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare și a ariilor de protecție specială avifaunistică) și 4B (Specii de interes național, Specii de animale și de plante care necesită o protecție strictă).

În principal, cu privire la speciile din anexa nr. 4B, care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât și în afara lor, sunt prohibite: „orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic”; „perturbarea intenționată în cursul perioadei de reproducere, de creștere, de hibernare și de migrație”; „deteriorarea și/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă”; și „deținerea, transportul, vânzarea sau schimburile în orice scop, precum și oferirea spre schimb sau vânzare a exemplarelor luate din natură, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic”^[27]. Derogări de la aceste interdicții pot fi stabilite „cu condiția să nu existe o alternativă acceptabilă, iar măsurile derogatorii să nu fie în detrimentul menținerii populațiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural”, în situațiile limitativ prevăzute de lege^[28].

Totodată, lostrița se numără printre speciile cărora le sunt aplicabile reglementările privitoare la sistemul de monitorizare a capturilor și uciderilor accidentale, menite să semnaleze autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor necesitatea adoptării unor măsuri suplimentare de cercetare sau de conservare, pentru a se asigura că uciderile ori capturile accidentale nu au un impact negativ foarte puternic asupra speciilor respective^[29].

4. Răspunderea juridică pentru încălcarea normelor de protecție a lostriței

4.1. Răspunderea penală. Art. 52 alin. (1) lit. d) li g) teza II sancționează ca infracțiuni și pedepsesc, cu pedeapsa principală a închisorii de la 3 luni la un an sau cu amenda penală, „nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (1) (…)”, precum și „(…) pentru cazurile în care se aplică derogări, conform prevederilor art. 38, prelevarea, capturarea sau uciderea speciilor prevăzute în anexele nr. (…) 4B cu metodele sau mijloacele prevăzute în anexa nr. 6”. Săvârșirea din culpă a acestor fapte se sancționează cu amenda penală.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul și acvacultura^[30], aprobată prin Legea nr. 317/2009^[31], cu modificările și completările ulterioare, conține numeroase sancțiuni de natură penală aplicabile, în principiu, tuturor speciilor de pești, prin urmare și lostriței^[32], cum ar fi: „distrugerea icrelor embrionate de peşte în zonele de reproducere naturală”; „reducerea debitului şi a volumului de apă pe cursurile de apă, în scopul pescuitului ilegal”; „procesarea, fără drept, a produselor obținute din pescuit sau acvacultură”; „deținerea, transportul sau comercializarea fără documente legale a peștelui și altor viețuitoare acvatice obținute din pescuit ori produselor din pește (…)”; „pescuitul cu japca, cu ostia, sulița, țepoaica și cu orice alte unelte înțepătoare sau agățătoare, prin greblare sau harponare”; „pescuitul cu alte unelte sau scule neautorizate”; „pescuitul electric, deținerea aparatelor și dispozitivelor care distrug resursele acvatice vii prin curentare, pescuitul cu materiale explozive, pescuitul cu substanțe toxice și narcotice de orice fel, precum și folosirea armelor de foc în scopul omorârii peștilor sau altor viețuitoare acvatice”^[33].

În considerația obiectivului nr. 3 [„Creșterea efectivelor populaționale ale speciei, prin reproducere artificială și repopulări”] al Planului național de acțiune pentru conservarea lostriței – Hucho hucho –, în condițiile în care în mod tradițional în legislația halieutică lostrița și sturionii au beneficiat de un tratament similar^[34] considerăm că se impune revenirea la această abordare și prin urmare propunem de lege ferenda modificarea art. 65 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 23/2008, după cum urmează: „Următoarele fapte constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea dreptului de a pescui o perioadă cuprinsă între un an și 3 ani: (…) pescuitul, deținerea, transportul, comercializarea sturionilor și lostrițelor capturate pe teritoriul României din habitatele piscicole naturale, precum și a produselor și subproduselor obținute din aceștia, fără respectarea prevederilor legale în vigoare, cu excepția celor proveniți din acvacultură, pentru care se face dovada originii prin documente și marcaje justificative legale”.

Totodată reiterăm opinia exprimată în trecut în legătură cu alte specii listate în anexele nr. 4 A și B din O.U.G. nr. 57/2007 și anume că faptele prevăzute și sancționate de O.U.G. nr. 23/2008, se vor afla în concurs ideal cu fapta prevăzută și sancționată de art. 52 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 57/2007^[35].

4.2. Răspunderea contravențională. Ca și în cazul ilicitului penal, numeroase prevederi ale O.U.G. nr. 57/2007 și ale O.U.G. nr. 23/2008, fără a fi fost redactate în vederea sancționării atingerilor aduse acestei specii, ci în general faunei sălbatice sau unui grup de specii (salmonide), contribuie la protecția juridică a exemplarelor din specia lostriță.

Art. 63 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 constituie singura normă sancționatoare dedicată în exclusivitate acestei specii. Astfel, „pescuitul lostriței” este sancționat contravențional cu amenda de la 4.000 la 8.000 de lei^[36].

4.3. Răspunderea civilă este – teoretic – posibilă în toate formele ei, neexistând vreo limitare legală în materie, însă, în condițiile în care la momentul de față nu mai este operațională nici una dintre amenajările piscicole specializate în reproducerea și creșterea lostrițelor, nemaiexistând exemplare de lostriță în captivitate^[37], apreciem că, în practică, răspunderea contractuală este exclusă, în vreme ce răspunderea civilă delictuală, deși de jure existența sa de sine stătătoare, nu este exclusă, va fi subsidiară uneia dintre celelalte forme de răspundere juridică (contravențională sau penală^[38]).

Pentru celeritatea actului de justiție, în considerația statutului său de specie strict protejată și al costurilor inerente acțiunilor de protejare și conservare a acestei specii, considerăm că se impune stabilirea valorii de despăgubire în cazul unor fapte ilicite pentru speciile la care pescuitul este interzis printr-un act normativ cu putere de lege, precedentul fiind oferit de Anexa nr. 2 a Legii vânătorii și protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.

5. Concluzii și propuneri de lege ferenda

Considerăm pe de-o parte, că opinia exprimată de către noi în trecut referitor la alte specii de faună sălbatică listate în anexele nr. 4 A și B din O.U.G. nr. 57/2007 își găsesc aplicarea și în cazul lostriței: recte faptele prevăzute și sancționate ca infracțiuni de O.U.G. nr. 23/2008 se vor afla în concurs ideal cu fapta prevăzută și sancționată de art. 52 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 57/2007, pe de altă parte, în materia răspunderii civile, care la momentul de față, în practica judiciară, este subsidiară răspunderii penale sau contravenționale considerăm că se impune stabilirea valorii de despăgubire în cazul unor fapte ilicite pentru speciile la care pescuitul este interzis printr-un act normativ cu putere de lege, precedentul fiind oferit de Anexa nr. 2 a Legii vânătorii și protecției fondului cinegetic nr. 407/2006.

În considerația obiectivelor Planului național de acțiune pentru conservarea lostriței – Hucho hucho – și al tratamentului similar conferit în mod tradițional de legislația halieutică lostriței și sturionilor am considerat necesară revenirea la această abordare a problematicii și, în considerația valorii sociale apărate, am propus ca și lostrița să constituie obiect material al infracțiunii prevăzută și sancționată de art. 65 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 23/2008, sens în care am avansat și propunerea noastră de lege ferenda.

^[23] Legea asupra pescuitului (promulgată prin Înaltul decret regal nr. 3.904 din 7 octombrie 1896 și publicată în M. Of. nr. 153 din 10 octombrie 1896) și Regulamentul ei (promulgat prin Înaltul decret regal nr. 2668 din 14 iulie 1897 și publicat în M. Of. nr. 109 din 15 august 1897 și cu rectificările din M. Of. nr. 110 din 17 august 1897) instituiau interdicția pescuitului lostriței de la 1 martie și până la 1 iunie, o dimensiune minimă a capturii de 40 cm., speciei profitându-i și unele măsuri de protecție generale instituite în favoarea tuturor speciilor de pești și viețuitoare acvatice, cum ar obligativitatea eliberării exemplarelor sub dimensiunea legală sau interdicția capturării puietului.

Aceste măsuri constituie fundamentul protecție a speciei, fiind reluate, cu variațiuni (e.g. dimensiunea minimă a capturilor va crește, începând cu anul 1938, la 60 cm., pentru ca, începând cu anul 1974, să fie stabilită la 65 cm.) în actele normative ulterioare. În timp, noi măsuri de protecție și conservare a speciei vor fi legiferate. În ceea ce ne privește considerăm că, de departe, cele mai importante inovații legislative o constituie interzicerea pescuitului fără autorizație specială emisă de ministerul de resort și înființarea de stațiuni pentru producerea puietului de lostriță. Pentru amănunte se pot consulta: Legea privitoare la pescuitul în apele de munte (M. Of. nr. 218 din 20 septembrie 1938), Decretul Marii Adunări Naționale nr. 76/1953 cu privire la economia vânatului și pescuitului în apele de munte (B. Of. nr. 7 din 23 februarie 1953), Instrucțiunile privind regulile de pescuit aprobate prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 525 din 16 aprilie 1954 (publicată în Colecția de Hotărâri ale Consiliului de Miniștri nr. 22 din 21 aprilie 1954), Legea nr. 12/1974 privind piscicultura și pescuitul (B. Of. nr. 106 din 30 iulie 1974) și Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura (M. Of. nr. 200 din 20 aprilie 2001).
DOWNLOAD FULL ARTICLE