Reflecții asupra infracțiunii de abandon de familie, comisă prin două dintre modalitățile normative

4. Infracţiunea începe sub imperiul legii vechi dar se consumă şi se epuizează după intrarea în vigoare a noului Cod penal.

În speţă, infracţiunea continuă omisivă de abandon de familie începe sub legea veche, dar se consumă şi se epuizează sub legea nouă.

Ca atare, nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, fiind incident principiul activităţii legii penale, respectiv legea în vigoare din momentul  epuizării inacţiunii (omisiunii).

Este de observat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au ajuns la concluzia că în mod global noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, motiv pentru care s-a  dispus schimbarea încadrării juridice, acceptată și de Curtea de Apel Oradea. Rațiunea celor două instanțe a constat în faptul că s-a comparat legea veche cu noul Cod penal, invocându-se și Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, care privește aplicarea legii penale mai favorabile , în ansamblul ei.^[11]

Or, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 lit. c) C. pen. în infracțiunea de abandon de familie prev.  de art. 378 alin. 1 lit. c) din noul C. pen. are la bază principiul activității legii penale, a legii în vigoare din momentul epuizării infracțiunii și nu aplicarea legii penale mai favorabile.

De altfel, doctrina penală^[12] şi practica judiciară în materie sunt unanime în a aprecia că este aplicabilă legea penală activă din momentul producerii ultimului rezultat, respectiv al epuizării infracţiunii.

În materia infracţiunilor continue şi a celor continuate s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar numai cu privire la ipoteza comiterii faptei sub imperiul legii vechi, care nu o incrimina, şi se prelungeşte sub legea nouă, care o incriminează.

În aceste condiţii, fapta se va sancţiona numai dacă prelungirea acţiunii necesară existenţei infracţiunii a avut loc sub legea nouă, ţinându-se seama numai de actele comise după incriminare, nu şi de cele anterioare^[13].

5. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Infracţiunea de abandon de familie se urmăreşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aşa cum rezultă din prevederile art. 378 alin. 3 C. pen.

Acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu, în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

Împăcarea părţilor nu este posibilă, nefiind reglementată la această infracţiune. În schimb, dacă lipseşte plângerea prealabilă sau aceasta este retrasă, există o cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale sau de continuare a acesteia prev. de art. 16 lit. e) şi g)  din C.pr.pen., după caz.

6. Infracţiune de rezultat sau de pericol

Infracţiunea de abandon de familie, în variantele analizate, este infracţiune de rezultat şi nu de pericol, deoarece persoanele vătămate au fost prejudiciate prin neîndeplinirea obligaţiei legale de întreţinere sau prin neplata pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească.

În prima modalitate normativă, infracţiunea se consumă în momentul neîndeplinirii obligaţiei legale de întreţinere şi se epuizează în momentul îndeplinirii acestei obligaţii sau odată cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, chiar nedefinitivă.

A doua modalitate se consumă în momentul în care nu s-a respectat termenul de plată, respectiv la împlinirea celor trei luni de neplată a pensiei de întreţinere şi se epuizează în momentul plăţii efective a pensiei de întreţinere prin voinţa autorului, intervenţia autorităţii ori a altei persoane sau prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, chiar nedefinitivă.

Considerăm că aceste explicaţii se impun, deoarece mai există și opinii potrivit cărora această infracțiune nu are ca obiect juridic vătămarea unor persoane ci afectarea relațiilor de familie. Ca atare, în mod eronat se susține că în cauză nu ar exista prejudiciu.^[14]

Confuzia dintre obiectul juridic al infracțiunii și urmarea socialmente periculoasă – ca parte componentă a laturii obiective, este evidentă, motiv pentru care comentariile sunt de prisos. Desigur, sunt afectate valorile sociale referitoare la raporturile ce presupun obligația de întreținere între membrii familiei, care au drept consecință prejudicierea creditorului întreținerii  prin neplata pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească.

Or, astfel cum a fost definită în literatura juridică^[15], urmarea socialmente periculoasă constă în schimbarea produsă în realitatea înconjurătoare sau în pericolul producerii unei asemenea schimbări datorită acţiunii sau inacţiunii prevăzute de legea penală.

Această urmare se concretizează fie într-un rezultat material, fie într-o stare de pericol. În speță, nu suntem în prezența unei infracțiuni de pericol, ci a unei infracțiuni de rezultat, constând în producerea unui prejudiciu persoanelor vătămate – minorii îndrituiți la întreținere. În acest sens s-a pronunţat constant doctrina şi practica judiciară.

7. Tentativa la infracţiunea omisivă

Infracţiunea de abandon de familie, săvârşită în aceste modalităţi alternative, nu este susceptibilă de tentativă. Acesta este motivul pentru care tentativa nu este incriminată şi nici pedepsită de lege.

În aceste două ipoteze, fiind în prezența unor infracțiuni omisive proprii, nu este posibilă tentativa, deoarece acestea se consumă în momentul neefectuării conduitei impuse de lege sau de hotărârea judecătorească, după caz.

Totuși, în cazul infracțiunii continue comisive tentativa întreruptă este posibilă, în condițiile în care se stabilește intenția de prelungire a acțiunii în timp. Numai că la infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. a) C. pen., care  este o faptă continuă prin comisiune, tentativa, deși posibilă, nu este incriminată, iar pe cale de consecință nu este pedepsită de lege.

În literatura juridică^[16] s-a susținut și contrariul, în sensul că infracțiunea continuă nu are tentativă pentru că se consumă în momentul comiterii acțiunii, iar prelungirea acesteia în timp până la epuizare nu prezintă importanță, deoarece se realizează după consumarea infracțiunii.

8. Principalele concluzii desprinse din lucrare

1. a. Infracţiunea de abandon de familie comisă în modalităţile prevăzute de art. 378 alin.1 lit. b şi c C.pen., este o infracţiune continuă omisivă (neîndeplinirea obligaţiei legale de întreţinere sau neplata pensiei de întreţinere o perioadă de 3 luni, după caz);
2. b. În modalitățile normative analizate în lucrare, există concurs formal de infracţiuni în ipoteza în care există persoane vătămate diferite;
3. c. Dacă infracțiunea începe sub legea veche, dar se consumă și se epuizează după intrarea în vigoare a noului Cod penal, nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, fiind incident principiul activităţii legii penale, respectiv legea în vigoare din momentul epuizării inacţiunii (omisiunii);
4. d. Infracţiunea de abandon de familie, în variantele analizate, este infracţiune de rezultat şi nu de pericol, deoarece persoanele vătămate au fost prejudiciate prin neîndeplinirea obligaţiei legale de întreţinere sau prin neplata pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească;
5. e. Infracţiunea de abandon de familie, săvârşită în aceste modalităţi normative, nu este susceptibilă de tentativă. Acesta este motivul pentru care tentativa nu este incriminată şi nici pedepsită de lege.
6. f. Infracţiunea de abandon de familie se urmăreşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aşa cum rezultă din prevederile art. 378 alin. 3 C.pen. Împăcarea părţilor nu este posibilă, nefiind reglementată la această infracţiune.