Ratificarea Convenţiei nr. 190/2019 privind eliminarea violenţei şi a hărţuirii în lumea muncii (Legea nr. 69/2024)

În M. Of. nr. 285 din 2 aprilie 2024 a fost publicat Legea nr. 69/2024 pentru ratificarea Convenţiei nr. 190/2019 privind eliminarea violenţei şi a hărţuirii în lumea muncii, adoptată la cea de-a 108-a sesiune a Conferinţei Internaţionale a Muncii a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, la Geneva la 21 iunie 2019.

În continuare, vom reda o parte dintre cele mai importante dispoziții din acest act normativ.

Articol unic

Se ratifică Convenţia nr. 190/2019 privind eliminarea violenţei şi a hărţuirii în lumea muncii, adoptată la cea de-a 108-a sesiune a Conferinţei Internaţionale a Muncii a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, la Geneva la 21 iunie 2019.

Convenţia nr. 190/2019

CAPITOLUL 1: I. DEFINIŢII

Art. 1

1. În sensul prezentei convenţii:

a) expresia „violenţă şi hărţuire” în lumea muncii se referă la o serie de comportamente şi practici inacceptabile sau ameninţări ale acestora, indiferent dacă au loc în mod izolat sau repetat, care au scopul de a genera, generează sau pot genera un prejudiciu fizic, psihologic, sexual sau economic şi includ violenţa şi hărţuirea bazate pe diferenţa de gen;

b) expresia „violenţă şi hărţuire bazată pe diferenţa de gen” înseamnă violenţă şi hărţuire îndreptate împotriva persoanelor din cauza sexului sau genului acestora sau care afectează în mod disproporţionat persoanele de un anumit sex sau gen şi include hărţuirea sexuală.

2. Fără a aduce atingere alineatului (1) literele (a) şi (b) din prezentul articol, definiţiile din legile şi reglementările naţionale pot să prevadă un concept unic sau concepte separate.

CAPITOLUL 2: II. DOMENIU DE APLICARE

Art. 2

1. Prezenta convenţie protejează lucrătorii şi alte persoane din lumea muncii, inclusiv angajaţii, astfel cum sunt definiţi de legislaţia şi practica naţională, precum şi persoanele care lucrează, indiferent de statutul lor contractual, persoanele aflate în perioada de formare, inclusiv stagiarii şi ucenicii, lucrătorii cărora le-a încetat raportul de muncă, voluntarii, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi persoanele care au depus cereri pentru ocuparea unui loc de muncă, precum şi persoanele care exercită autoritatea, îndatoririle sau responsabilităţile unui angajator.

2. Prezenta convenţie se aplică tuturor sectoarelor, fie ele private sau publice, atât în economia formală, cât şi în cea informală, în zonele urbane, precum şi în zonele rurale.

Art. 3

Prezenta convenţie se aplică violenţei şi hărţuirii în lumea muncii care apar pe parcursul, în legătură cu sau care rezultă din muncă:

a) la locul de muncă, inclusiv în spaţiile publice şi private atunci când acestea constituie un loc de muncă;

b) în locurile în care lucrătorul este plătit, se odihneşte sau mănâncă sau foloseşte grupurile sanitare, instalaţiile pentru spălare şi vestiarele;

c) în timpul deplasărilor, călătoriilor, instruirii, evenimentelor sau activităţilor sociale în interes de serviciu;

d) prin intermediul comunicărilor legate de muncă, inclusiv cele efectuate prin tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor;

e) în spaţiile de cazare puse la dispoziţie de angajator; şi

f) pe durata deplasării către şi dinspre locul de muncă.

CAPITOLUL 3: III. PRINCIPII DE BAZĂ

Art. 4

1. Fiecare stat membru care ratifică prezenta convenţie va respecta, va promova şi va asigura exercitarea dreptului fiecărei persoane la o lume a muncii lipsită de violenţă şi hărţuire.

2. Fiecare stat membru va adopta, în conformitate cu legislaţia şi circumstanţele naţionale şi în consultare cu organizaţiile patronale şi sindicale reprezentative, o abordare incluzivă, integrată şi sensibilă la dimensiunea de gen pentru prevenirea şi eliminarea violenţei şi hărţuirii în lumea muncii. O astfel de abordare ar trebui să ia în considerare violenţa şi hărţuirea care implică părţi terţe, acolo unde este cazul, şi va include:

a) interzicerea prin lege a violenţei şi hărţuirii;

b) asigurarea faptului că politicile relevante abordează violenţa şi hărţuirea;

c) adoptarea unei strategii cuprinzătoare în vederea implementării măsurilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei şi hărţuirii;

d) stabilirea sau consolidarea mecanismelor de aplicare şi monitorizare;

e) asigurarea accesului la căile de atac şi a sprijinului pentru victime;

f) stabilirea de sancţiuni;

g) dezvoltarea de instrumente, îndrumări, educaţie şi formare şi creşterea nivelului de conştientizare, în forme accesibile, după caz; şi

h) asigurarea unor mijloace eficiente de inspecţie şi anchetă a cazurilor de violenţă şi hărţuire, inclusiv prin intermediul inspectoratelor de muncă sau al altor organisme competente.

3. Pe parcursul adoptării şi implementării abordării la care se face referire la punctul 2 al prezentului articol, fiecare membru va recunoaşte rolurile şi funcţiile diferite şi complementare ale guvernelor, angajatorilor şi lucrătorilor şi organizaţiilor acestora, luând în considerare natura variată şi întinderea responsabilităţilor care le revin.

Art. 5

În vederea prevenirii şi eliminării violenţei şi hărţuirii în lumea muncii, fiecare membru va respecta, va promova şi va asigura exercitarea principiilor fundamentale şi drepturilor la locul de muncă, respectiv libertatea de asociere şi recunoaştere efectivă a dreptului la negociere colectivă, eliminarea tuturor formelor de muncă forţată sau obligatorie, abolirea efectivă a muncii copiilor şi eliminarea discriminării în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, precum şi promovarea muncii decente.

Art. 6

Fiecare membru va adopta legi, reglementări şi politici care să asigure dreptul la egalitate şi nediscriminare la angajare şi ocuparea unui loc de muncă, inclusiv pentru lucrătorii femei, precum şi pentru lucrătorii şi alte persoane care aparţin unuia sau mai multor grupuri vulnerabile sau unor grupuri aflate în situaţii vulnerabile care sunt afectate în mod disproporţionat de violenţă şi hărţuire în lumea muncii.

CAPITOLUL 4: IV. PROTECŢIE ŞI PREVENŢIE

Art. 7

Fără a aduce atingere articolului 1 şi în conformitate cu acesta, fiecare membru va adopta legi şi reglementări care să definească şi să interzică violenţa şi hărţuirea în lumea muncii, inclusiv violenţa şi hărţuirea bazate pe diferenţa de gen.

Art. 8

Fiecare membru va lua măsurile corespunzătoare pentru a preveni violenţa şi hărţuirea în lumea muncii, inclusiv:

a) recunoaşterea rolului important pe care îl au autorităţile publice în cazul lucrătorilor din economia informală;

b) identificarea sectoarelor sau ocupaţiilor şi aranjamentelor de muncă în care lucrătorii şi alte persoane vizate sunt mai expuse la violenţă şi hărţuire, în consultare cu organizaţiile patronale şi sindicale vizate şi prin alte mijloace; şi

c) luarea măsurilor pentru protejarea eficientă a acestor persoane.

Art. 9

Fiecare membru va adopta legi şi reglementări prin care se solicită angajatorilor să ia măsurile adecvate proporţional cu gradul de control pe care îl exercită, pentru prevenirea violenţei şi hărţuirii în lumea muncii, inclusiv a violenţei şi hărţuirii bazate pe diferenţa de gen, şi, în special, în măsura în care aceste acţiuni pot fi puse în practică în mod rezonabil:

a) să adopte şi să implementeze, în consultare cu lucrătorii şi cu reprezentanţii acestora, o politică cu privire la violenţa şi hărţuirea la locul de muncă;

b) să ia în considerare violenţa şi hărţuirea, precum şi riscurile psihosociale asociate acestora în gestionarea siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă;

c) să identifice pericolele şi să evalueze riscurile de producere a violenţei şi hărţuirii, cu participarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, şi să ia măsuri de prevenire şi control al acestora; şi

d) să ofere informaţii şi instruire lucrătorilor şi altor persoane vizate, în formatele accesibile şi adecvate, cu privire la pericolele şi riscurile identificate de producere a violenţei şi hărţuirii şi cu privire la măsurile de prevenţie şi protecţie asociate, inclusiv cu privire la drepturile şi responsabilităţile lucrătorilor şi ale altor persoane vizate prin raportare la politica la care se face referire la litera (a) din prezentul articol.

CAPITOLUL 5: V. APLICARE ŞI CĂI DE ATAC

Art. 10

Fiecare membru va lua măsurile corespunzătoare pentru:

a) a monitoriza şi a pune în aplicare legile şi reglementările naţionale referitoare la violenţa şi hărţuirea în lumea muncii;

b) a asigura un acces facil la căi de atac şi remedii adecvate şi eficace şi la mecanisme şi proceduri de raportare şi soluţionare a litigiilor sigure, echitabile şi eficace în cazurile de violenţă şi hărţuire în lumea muncii, precum:

(i) proceduri de reclamaţie şi de anchetă, precum şi, după caz, mecanisme de soluţionare a litigiilor la locul de muncă;

(ii) mecanisme de soluţionare a litigiilor în afara locului de muncă;

(iii) tribunale şi alte jurisdicţii;

(iv) protecţia împotriva victimizării sau represaliilor împotriva reclamanţilor, victimelor, martorilor şi denunţătorilor; şi

(v) măsuri de sprijin de ordin juridic, social, medical şi administrativ pentru reclamanţi şi pentru victime;

c) a proteja intimitatea acelor persoane implicate şi confidenţialitatea, în măsura în care acest lucru este posibil, şi, după caz, pentru a asigura că cerinţele cu privire la intimitate şi confidenţialitate nu sunt utilizate abuziv;

d) a prevedea sancţiuni, acolo unde este cazul, în cazurile de violenţă şi hărţuire în lumea muncii;

e) a se asigura că victimele violenţei şi hărţuirii bazate pe diferenţa de gen în lumea muncii au acces efectiv la mecanisme de depunere a reclamaţiilor şi de soluţionare a litigiilor, sprijin, servicii şi căi de atac sensibile la dimensiunea de gen, sigure şi eficace;

f) a recunoaşte efectele violenţei în familie şi, în măsura în care aceste acţiuni pot fi puse în practică în mod rezonabil, să limiteze impactul acesteia asupra pieţei muncii;

g) a se asigura că lucrătorii au dreptul de a se retrage dintr-o situaţie de muncă în legătură cu care au temeiuri justificate să considere că prezintă un pericol iminent şi grav pentru viaţă, sănătate sau siguranţă din cauza violenţei şi hărţuirii, fără a suferi de pe urma unor represalii sau a altor consecinţe disproporţionate, şi datoria de a informa conducerea; şi

h) a se asigura că inspectoratele de muncă şi alte autorităţi competente, după caz, sunt învestite cu autoritatea de a trata problema violenţei şi hărţuirii în lumea muncii, inclusiv prin emiterea de ordine care să solicite instituirea de îndată a unor măsuri executorii, precum şi ordine de încetare a activităţii la locul de muncă în cazuri de pericol iminent la adresa vieţii, sănătăţii sau siguranţei, care să facă obiectul dreptului la apel în faţa unei autorităţi judiciare sau administrative, în conformitate cu prevederile legii.

CAPITOLUL 6: VI. ÎNDRUMARE, INSTRUIRE ŞI CREŞTEREA GRADULUI DE CONŞTIENTIZARE

Art. 11

Fiecare membru, în consultare cu organizaţiile patronale şi sindicale reprezentative, va încerca să se asigure că:

a) violenţa şi hărţuirea la locul de muncă sunt abordate prin intermediul politicilor naţionale relevante, precum cele referitoare la siguranţa şi sănătatea în lumea muncii, egalitate şi nediscriminare şi migraţie;

b) angajatorii şi lucrătorii şi organizaţiilor acestora, precum şi autorităţile relevante dispun de orientări, resurse, instruire sau alte instrumente, în formate accesibile, după caz, cu privire la violenţa şi hărţuirea în lumea muncii, inclusiv privind violenţa şi hărţuirea bazate pe diferenţa de gen; şi

c) sunt întreprinse iniţiative, inclusiv campanii de creştere a nivelului de conştientizare.

CAPITOLUL 7: VII. METODE DE PUNERE ÎN APLICARE

Art. 12

Prevederile prezentei convenţii se vor aplica prin intermediul legilor şi reglementărilor naţionale, precum şi prin intermediul acordurilor colective sau altor măsuri în concordanţă cu practica naţională, inclusiv prin extinderea sau adaptarea măsurilor actuale de securitate şi sănătate în muncă pentru a include violenţa şi hărţuirea şi prin elaborarea de măsuri specifice dacă este necesar.

CAPITOLUL 8: VIII. DISPOZIŢII FINALE

Art. 13

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare.

Art. 14

1. Prezenta convenţie va fi obligatorie doar pentru membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii a căror ratificare a fost înregistrată de către directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.

2. Aceasta va intra în vigoare după douăsprezece luni de la înregistrarea ratificărilor a două state membre de către directorul general.

3. Ulterior, prezenta convenţie va intra în vigoare pentru fiecare stat membru după douăsprezece luni de la data la care ratificarea este înregistrată.

Art. 15

1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe după expirarea unei perioade de zece ani de la data intrării iniţiale în vigoare a Convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare. Denunţarea va produce efect doar după un an de la data înregistrării ei.

2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de zece ani menţionate la alineatul precedent, nu îşi exercită dreptul de denunţare prevăzut în prezentul articol va fi obligat pentru o altă perioadă de zece ani şi, ulterior, poate denunţa prezenta convenţie în primul an al fiecărei noi perioade de zece ani, în condiţiile prevăzute în prezentul articol.

Art. 16

1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denunţărilor care îi vor fi comunicate de membrii organizaţiei.

2. Notificând membrilor organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenţia membrilor organizaţiei asupra datei la care va intra în vigoare prezenta convenţie.

Art. 17

Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în vederea înregistrării, în conformitate cu articolul 102 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, toate detaliile complete ale tuturor ratificărilor şi denunţărilor care au fost înregistrate în conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente.

Art. 18

Ori de câte ori va crede necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei generale un raport privind aplicarea prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să înscrie pe ordinea de zi a Conferinţei problema revizuirii ei totale sau parţiale.

Art. 19

1. În cazul în care Conferinţa adoptă o nouă convenţie având ca obiect revizuirea totală sau parţială a prezentei convenţii şi numai dacă noua convenţie nu prevede altfel:

a) ratificarea de către un membru a noii convenţii revizuite va implica de drept denunţarea imediată a prezentei convenţii, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 15 de mai sus, în cazul în care şi atunci când noua convenţie de revizuire va intra în vigoare;

b) de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie încetează să mai fie deschisă ratificării de către statele membre.

2. Prezenta convenţie rămâne, în orice caz, în vigoare în forma şi conţinutul său actual pentru acei membri care au ratificat-o, dar nu au ratificat convenţia revizuită.

Art. 20

Versiunile în limbile engleză şi franceză ale textului prezentei convenţii sunt autentice în egală măsură.

Textul de mai sus reprezintă textul autentic al Convenţiei, adoptat cu respectarea tuturor formalităţilor în cadrul Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii pe parcursul celei de-a o sută opta sesiune a sa, care s-a desfăşurat la Geneva şi a fost declarată închisă în ziua de douăzeci şi unu iunie 2019.