Răspunderea minorului în diferite ţări europene

Pe de altă parte, dacă, în timpul executării măsurii, o persoană de 18 ani este pedepsită conform codului penal şi simultan executarea pedepsei şi a măsurii nu sunt posibile, se va acorda prioritate pedepsei; executarea pedepsei va absorbi măsurile dispuse, cu excepţia măsurilor de internare şi încarcerare; în acest caz, dacă judecătorul pentru minori dispune executarea măsurii, aceasta va fi executată în penitenciar şi va fi însoţită de sentinţa executării încarcerării (art. 47.7).

Două tipuri de proceduri penale sunt reglementate prin Legea nr. 5/2000: procedurile declarative şi procedurile executive. Procedura declarativă este divizată în două faze: urmărirea penală (instrumentarea) şi faza judecăţii (audierea). Urmărirea penală şi punerea în executare a hotărârii sunt astfel, separate şi ambele au o fază intermediară: prezentarea în faţa judecătorului. În scopul de a garanta principiul independenţei judiciare, urmărirea penală este efectuată de procuror. Acesta este abilitat să înceapă urmărirea penală (art. 16) şi să dispună trimiterea în judecată (art. 30.1). Mai mult, procurorul efectuează urmărirea penală, supraveghează acţiunile poliţiei judiciare şi dispune asupra oportunităţii unor măsuri procesuale solicitate de apărătorul minorului ori de partea vătămată. Procurorul trebuie să asigure apărătorului minorului (şi celorlalţi participanţi la proces) acces liber la materialul de urmărire penală, la solicitarea acestuia (art. 23.2), cu excepţia cazului în care judecătorul declară secretă urmărirea penală; în acest caz apărătorul minorului va consulta dosarul la final pentru a-şi pregăti apărarea. Părţile vătămate au de asemenea dreptul să aibă acces la dosar (art. 25). Oricum, în această fază procesuală, ca şi în oricare alta, numai judecătorul, are dreptul să dispună, motivat (art. 23.3 şi art. 26.3), restrângerea drepturilor fundamentale ale minorului. De îndată ce faza urmăririi penale este încheiată, dosarul este trimis judecătorului pentru minori. După ascultarea apărătorului minorului (şi a persoanei responsabile civilmente), şi dacă nu există nici un impediment pentru părţi (art. 32), judecătorul decide deschiderea fazei de judecată sau nu (art. 33).

Conform legii privind răspunderea penală a minorilor, măsurile care pot fi aplicate oricărui minor care a comis o faptă penală sunt:

– Internarea în regim închis – persoanele supuse acestei măsuri vor fi internate   într-un centru unde vor desfășura activităţi educative, de formare profesională, de petrecere a timpului liber, lucrative.

– Internarea în regim semideschis – minorii supuşi acestei măsuri vor internate într-un centru dar vor desfășura activităţi educative, lucrative și de petrecere a timpului liber în afara acestuia.

– Internarea în regim deschis – persoanele supuse acestei măsuri vor finaliza toate activităţile cuprinse în proiectul educaţional și vor beneficia de toate serviciile cuprinse în mediul centrului, fiind internaţi obișnuiţi ai acestuia, în concordanţă cu programa și regulamentul intern al centrului.

– Internare terapeutică – în centrele de acest tip se va acorda o educaţie specială și individualizată minorilor delincvenţi care suferă de anomalii sau schimbări psihice ori prezintă un stadiu de dependenţă de băuturi alcoolice, droguri sau substanţe psihotrope ori modificări la nivelul percepţiei realităţilor. Această măsură se poate aplica singură sau în completarea altei măsuri prevăzute în articolul legii. În situaţia în care minorul refuză o astfel de măsură, judecătorul de minori îi va aplica acestuia o altă măsură adecvată circumstanţelor sale.

– Tratament ambulatoriu – persoanele contra cărora s-a dispus această măsură vor trebui să meargă în centrul desemnat la intervalele de timp stabilite pentru a primi tratamentul adecvat anomaliei sau alteraţiei psihice de care suferă, tratament adecvat pentru dependenţa de băuturi alcoolice sau substanţe psihotrope.

Această măsură se poate aplica singură sau în completare cu altă măsură prevăzută în articolul legii. Dacă cel care a primit o astfel de măsură o respinge, judecătorul de minori va trebui să aplice o altă măsură adecvată circumstanţelor minorului.

– Asistenţă într-un centru de zi – minorii supuşi unei astfel de măsuri vor locui la domiciliul lor și vor merge într-un centru complet integrat în comunitate, unde vor desfășura activităţi de sprijin, activităţi educative, lucrative și de petrecere a timpului liber.

– Prezenţă la sfârșit de săptămână – minorii împotriva cărora s-a dispus o astfel de măsură vor rămâne în centru de vineri seara până duminică noaptea pe perioada unui număr de maxim 36 de ore, cu excepţia orelor, desemnate de judecător, pe care trebuie să le dedice temelor.

– Libertatea supravegheată – prin această măsură se urmăreşte activitatea minorului delincvent precum și asistenţa acestuia la scoală, la centrul de formare profesională sau la locul de muncă, potrivit situaţiei, oferindu-se ajutor pentru eliminarea factorilor care au dus la comiterea infracţiunii. Această măsură obligă, de asemenea, minorul să urmeze modelele socio-educative stabilite de entitatea publică responsabilă sau de profesionistul desemnat cu supravegherea minorului infractor, în acord cu cele aprobate de judecătorul pentru minori. Persoana supusă acestei măsuri va fi, de asemenea, obligată să se prezinte la întâlnirile și interviurile stabilite de profesioniști precum și să respecte regulile de conduită impuse de judecător, care pot fi una sau mai multe din următoarele:

a. Obligaţia de a asista cu regularitate în centrul de învăţământ corespunzător, dacă cel obligat se află în perioada de școlarizare obligatorie și de a explica în faţa judecătorului eventualele absenţe, aducând o motivaţie și spunând de câte ori s-a recurs la acestea.

b. Obligaţia de a se supune unor programe de formare culturală, educativă, profesională, lucrativă, de educaţie sexuală, de educaţie vitală sau altele.

c. Interdicţia de a frecventa anumite locuri, unităţi sau spectacole.

d. Interdicţia de a lipsi de la domiciliu fără o autorizaţie judiciară.

e. Obligaţia de a locui într-un loc determinat.

f. Obligaţia de a se prezenta personal în faţa judecătorului de minori sau a profesionistului desemnat de acesta, pentru a aduce informaţii despre activităţile desfășurate și pentru a le justifica.

g. Orice alte obligaţii pe care judecătorul cazului sau instanţa Ministerului Fiscal o va considera necesară pentru reinserţia socială a celui acuzat, atât timp cât aceste obligaţii nu vor atenta la demnitatea acestuia ca persoană.

– Convieţuirea cu altă persoană, cu familia sau un grup educativ – minorul care a primit această măsură trebuie să convieţuiască, pe durata de timp stabilită de judecător, cu altă persoană, cu o altă familie diferită de a sa sau cu un grup educativ, atent selecţionat pentru a orienta minorul în procesul său de socializare.

– Prestaţii în beneficiul comunităţii – minorul care a fost supus unei astfel de măsuri nu o va îndeplini dacă nu-si va da acordul pentru a desfășura activităţi neremunerate cerute în interesul societăţii sau al persoanelor sărace. Se vor realiza doar prestaţiile care vor trebui să acopere prejudiciul adus prin comiterea infracţiunii.

– Realizarea de teme socio-educative – persoana supusă acestei măsuri va trebui să realizeze, fără internare sau libertate supravegheată, activităţi specifice cu conţinut educativ, destinate facilitării dezvoltării competenţelor sale sociale.

– Admonestarea – această măsură va consta în represiunea minorului realizată de către judecător cu scopul de a-l face să înţeleagă gravitatea faptelor comise și a consecinţelor acestora sau a celor pe care le-ar fi putut avea, îndemnând minorul ca pe viitor să nu mai comită astfel de fapte.

– Deposedarea de permisul de conducere al ciclomotoarelor sau a vehiculelor sau de dreptul de a-l obţine ori de licenţele administrative pentru vânătoare sau pentru folosirea oricărei arme – această măsură se va impune când delictul a fost comis folosind un ciclomotor, un vehicul, o armă.

– Descalificare absolută – în conformitate cu dispoziţiile adiţionale ale legii, măsura descalificării absolute produce privarea definitivă de toate onorurile, slujbele și sarcinile publice la care a recurs, deși erau elective; precum și incapacitatea pentru a obţine pe viitor astfel de onoruri, sarcini sau slujbe publice sau de a fi ales pentru o sarcină publică pe timpul măsurii. Măsurile de internare se vor desfășura în două etape: într-o primă fază vor fi executate în centrul corespondent, iar în a doua etapă se vor desfășura în regim de libertate supravegheată în funcţie de perioada și modalitatea aleasă de judecător. Durata fiecărei etape va fi menţionată de către judecător în sentinţă.

Minorii în regim deschis sau semi-deschis pot beneficia în mod obişnuit de permisii începând de la 30 de zile (regim deschis) până la 20 de zile (regim semi-deschis) în fiecare semestru (fiecare permisie neputând depăşi 15 zile). Chiar şi minorii din regimul închis vor putea beneficia de aceste permisii după ce au ispăşit o treime din durata internării, conform evoluţiei personale şi procesului social de reintegrare; în acest caz, fiecare permisie nu va depăşi 4 zile, durata totală pe an fiind fixată la 12 zile, iar judecătorul pentru minori competent trebuie să îşi dea acordul (art. 25 din Decretul regal nr. 1774/2004). Pe de-altă parte, minorii în regim deschis pot părăsi stabilimentul în mod obişnuit în fiecare week-end de vineri de la ora 4 p.m. până duminică la ora 8 p.m. (cu adăugarea a 24 de ore, dacă vineri şi luni sunt zile de sărbătoare). Minorii în regim semi-deschis beneficiază de un weekend de permisie în fiecare lună, şi după ce au ispăşit o treime din durata internării, 2 permisii pe lună; în aceleaşi condiţii minorii în regim închis pot fi autorizaţi cu o permisie de un week-end pe lună (art. 46). În mod extraordinar (până la 4 zile) şi permisiile planificate sunt posibile, pentru maxim 48 de ore (art. 47-48, la fel ca şi convorbirile telefonice şi scrisorile; ca şi vizitele conjugale (cel puţin una pe lună, minim o oră este rezervată acelora care nu pot beneficia de permisii pe durata unei perioade mai mare de o lună; şi primirea de pachete (,,parcels”) este aprobată de asemenea (art. 40-44).