Opozabilitatea contractelor electronice în domeniul agricol

Domeniul agricol este unul din sectoarele strategice pentru economia națională a Republicii Moldova, cu o pondere de peste 21% din PIB, 42% din totalul exporturilor, dar și un coeficient important – de peste 35% din populația antrenată în câmpul muncii^[1]. Transformarea digitală este imperativă pentru a îmbunătăți sustenabilitatea și productivitatea sistemelor agroalimentare, ceea ce implică cu desăvârșire o colaborare activă dintre guvern și sectorul agricol. Una din istoriile de succes remarcabile este Marea Britanie care este un pioner în domeniul tehnologiilor digitale, al agriculturii sustenabile și științelor agricole, cu peste 70% din terenurile utilizate pentru agricultură și o industrie agroalimentară evaluată la 100 miliarde de lire sterline pe an^[2]. Analiza influenței tehnologizării agriculturii poate să fie efectuată prin două aspecte pe de o parte tehnologizarea proceselor agricole de plantare, cultivarea, îngrijire și colectare a producției agricole pe de altă parte prin tehnologizarea raporturilor juridice la care părțile acced în vederea executării proceselor agricole enunțate.

În acest articol ne propunem să cercetăm principiul relativității și efectele contractelor electronice în domeniul agricol, accesibilitatea la tehnologiile moderne ce permit părților care nu sunt simultan prezente să încheie acte juridice în formă electronică precum și să le execute cu livrarea produselor și/sau serviciile agricole agreate. Indicele digitalizării în agricultura Republicii Moldova este unul dintre cei mai scăzuți față de statele Uniunii Europene (66.8 puncte din 100), principalele bariere fiind costurile tehnologiilor, abilitățile reduse de utilizare a acestora, dar și infrastructura subdezvoltată de transmisiune a datelor^[3].

Conform studiului Națiunilor Unite până în anul 2050^[4], cererea de alimente va crește cu 70%, corespunzător cu creșterea rapidă a populației, mai ales luând în considerare schimbările de mediu care sunt greu de anticipat; este astfel un lucru iminent de a aplica noile tehnologii în domeniul agricol. Printre noile tehnologii utilizate în agricultură care schimbă modul în care fermierii cresc, transportă, depozitează și gestionează produsele se regăsesc: a) tehnologia de vectorizare a albinelor, ce ajută la protejarea albinelor și pentru a maximiza capacitățile lor de polenizare; b) agricultura de precizie, strategie de management al resurselor agricole care colectează, procesează și evaluează date și oferă perspective pentru a ajuta fermierii să optimizeze și să crească calitatea și productivitatea solului; această inovație ajută la luarea deciziilor de management, în particular să controleze variabilele randamentului culturilor cum ar fi umiditatea solului, starea solului și microclimatele, pentru a maximiza producția, se bazează pe sistemele de teledicție, drone, robotică și automatizare pentru a îmbunătăți sănătatea culturilor și a optimiza resursele agricole, ceea ce are drept rezultat creșterea productivității; c) agricultura verticală de interior, tehnologie de creștere a produselor agricole stivuite deasupra altuia într-un mediu închis și controlat (de exemplu în cazul creșterii orezului), astfel fiind utilizate rafturi de creștere montate vertical pentru a crește randamentul culturilor în spații limitate^[5]; d) tehnologia creșterii animalelor, automatizarea proceselor de îngrijire al animalelor, tratamentul acestora; de exemplu compania Faromatics^[6] utilizează robotica, inteligența artificială și big data pentru a crește bunăstarea animalelor și productivitatea fermei, fiind reduse costurile pentru utilizarea consumului de apă, energie și costuri reduse cu forța de muncă; e) tehnologia cinematică în timp real (RTK) a fost promovată de un fermier de teren arabil din Marea Britanie, cercetătorul Robert Salmon care a analizat că constrângerea utilajelor agricole la o bandă permanentă reduce semnificativ daunele aduse solului; tehnologia RTK oferă precizie la nivel de centimetru ce le permite fermierilor să-și cartografieze cu precizie câmpurile și să constrângă circulația vehiculele în permanență pe aceeași bandă^[7]. Tehnologiile moderne sunt iminent necesare în cadrul proceselor utilizate la plantare, îngrijire, recoltare, depozitare, livrare a produselor ș.a. și la raporturile juridice stabilite între părți pentru a eficientiza utilizarea resurselor, timpului, costurilor.

Creșterea Tehnologia Informație și Comunicațiilor (TIC) în ultimul deceniu a oferit multe oportunități de a depăși unele dintre provocările cu care se confruntă agricultură precum schimbările climatice, lipsa resurselor umane, costuri ș.a. Evoluții recente se atestă în domeniul agriculturii și domeniile conexe, cum ar fi creșterea utilizării dispozitivelor mobile de acces în bandă largă, Internetul lucrurilor (IoT), dronele, capacitatea de analiză a datelor mari și inteligența artificială, acestea oferind părților interesate din agricultură instrumente și tehnologii cheie pentru a îmbunătăți procesele de producție și comercializare a acesteia.

În vederea analizării mai detaliate a raporturilor juridice ale părților ce utilizează tehnologiile și mediul online pentru a încheia contracte, a executării contractelor și respectiv a efectelor încetării contractelor, vom cerceta în continuare tehnologiile aplicate în agricultură ce implică realizarea raporturilor juridice ale părților în mediul online. În continuare vom pune în discuție sistemele tehnologice moderne menționate în domeniul agricol care au început a fi utilizate pe scară largă, după cum urmează:

Big data ^[8]ce constă din aplicarea tehnicilor analitice avansate pentru seturi de date mari și care pot fi utilizate pentru identificarea tipului potrivit de produse pentru clienții din anumite regiuni sau care aparțin anumitor grupuri demografice, ceea ce simplifică utilizarea rațională al produselor și identificarea clienților. Este un sistem necesar pentru identificarea cantității de produse necesare și tipul produselor necesare clienților, mai ales este stringent în cadrul unui eventual export de producție ce poate ușura analiza datelor cererii și ofertei piețelor atât în țară cât și peste hotare. În acest sistem sunt utilizate și contractele electronice, contractele la distanță și contractele încheiate prin mijloace electronice. Dar cel mai eficient în acest sistem ar fi contractul inteligent (smart contract) care facilitează utilizarea eficientă a datelor colectate și respectiv executarea contractului doar la îndeplinirea condițiilor stabilite, spre exemplu achitarea prețului la livrarea mărfii.

Blockchain constă dintr-un lanț legat care stochează date auditabile în unități numite blocuri. Blockchain este asimilat cu o foaie de calcul Google la care mai mulți autori pot contribui datorită mecanismului de blocare. Algoritmul de consens formează unul dintre mecanismele cheie în creșterea de noi blocuri și adăugarea lor la blockchain. Blockchain folosește un model de consens Proof of Work (dovada muncii), în care un nod primește dreptul de a publica următorul bloc prin rezolvarea unui puzzle intensiv de calcul. Rezultatul calculului este ușor de verificat și astfel ajută alte noduri să valideze și să actualizeze cu ușurință blockchain-ul. Nodul care rezolvă puzzle-ul de calcul câștigă „recompensa” și acest proces se numește „minerit”. Pentru că acest lucru necesită mult timp și energie, alte metode alternative de verificare a unui bloc, precum proof of stake (dovada mizei), au fost dezvoltate și implementate. Proof of stake elimină energia și cheltuielile de calcul și le înlocuiește cu o miză. Șansele ca un nod să fie creatorul următorului bloc depind de miza pe care nodul este dispus să o blocheze pentru o anumită perioadă de timp. Cu toate acestea, dezavantajul modelului proof of stake este că nodurile „bogate” pot pune cu ușurință mai multe active digitale în joc, câștigându-se astfel dreptul de a crea următorul nod și câștigând mai multe active, cu alte cuvinte pot fi realizate mai multe condiții.

Delegated PoS (dovada de miză delegată DPoS), construită de modelul PoS, adoptă o abordare ușor diferită, prin aceea că nodurile votează pentru a alege delegații care să facă validarea în numele lor. Fiecare algoritm are propriile sale caracteristici în ceea ce privește stimulentul/recompensă, cerințe precum și costul energiei. Sunt trei tipuri de blockchain: consorțiu ce se formează dintr-un grup de membri ce controlează acest tip de blockchain, verificarea și adăugarea înregistrărilor la blockchain se bazează pe un mecanism de consens de către un set preselectat de noduri, este utilizat în luarea deciziilor de reglementare; privat este controlat de o entitate centralizată, doar persoanele înregistrate în această rețea pot participa la verificarea și adăugarea înregistrărilor blockchain, participanții se cunosc și au încredere reciprocă, denumit și registru autorizat, spre exemplu un registru autorizat între bancă pentru a deconta transferurile interbancare de fonduri și lanțul de aprovizionare cu roluri bine definite pentru toți actorii; și public este descentralizat și fără permisiuni, totodată este vizibil pentru public, oricine se poate alătura sau părăsi blockchain și oricine poate adăuga tranzacții în blockchain, poate fi utilizat în marcarea temporală, comerțul cu energia regenerabilă.

Tehnologia blockchain poate fi folosită în serviciile din domeniul agricol prin utilizarea contractelor-inteligente (smart contract) în care se pot vedea în regim real și transparent toate condițiile asigurării în domeniul agricol și informația privind achitarea despăgubirilor. Aceste contracte pot fi utilizate nu doar la nivel local, dar și în cazul raporturilor contractuale transfrontaliere oferind un grad sporit de siguranță pentru părțile contractante^[9]. Două companii mari de asigurări Allianz Risk Transfer și Nephils au implementat cu succes tehnologia blockchain pentru schimbul de catastrofe între asigurători. Conform datelor publicate de compania Allianz, procesarea tranzacțională și decontarea dintre asigurători și investitori ar putea fi accelerate și simplificată semnificativ prin contracte bazate pe blockchain. Blockchain oferă tranzacțiilor încheiate securizare, transparență, descentralizare și reduce costurile acestora. Pentru utilizarea practică al acestui contract bazat pe sistem blockchain în primul rând trebuie identificat cazul de utilizare, apoi dezvoltate principiile cheie de guvernare (cerințele de reglementare, subiecții implicați, cadrul legal, interoperabilitatea ș.a.), și doar ulterior să fie determinat ce tehnologie sau arhitectură ar ajuta la abordarea provocărilor cazului respectiv.

În domeniul agriculturii, contractele inteligente cu autoexecuție împreună cu plățile automate ar putea schimba vectorul de utilizare practică al acestuia, în special în domeniul asigurărilor în domeniul agricol. Asigurarea agricolă are o structură complexă: este construită pe un blockchain în care este transmisă informația cu incidentele meteo cheie care pot avea loc și sunt introduse plățile aferente acestor incidente, sunt inserate drept condiții ale unui contract inteligent cazul apariției incidentului, a unei secete sau inundații pe câmp, odată îndeplinită sarcina (condiția) datele fiind transmise prin legătură cu portofelele mobile cu date meteo furnizate în mod regulat de senzori din teren și corelate cu datele de la stațiile meteo de proximitate ce ar facilita plata imediată către asigurații din domeniul agricol. Ținem să atenționăm că efectele contractului inteligent bazat pe sistemul blockchain față de părți are o securitate și transparență mai mare decât contractele clasice. În continuare vom reveni la unele exemple ale unor state care au implementat sistemele blockchain, Filipine, China, Republica Coreea, Australia și Noua Zeelandă.

Internetul lucrurilor (IoT) generatorii de date activate de IoT sunt disponibili în mai multe forme și cu numeroase scenarii de aplicare și ar trebui să fie considerați ca fiind componente ale unui sistem agroalimentar integrat și digitalizat^[10]. Utilizarea dronelor este un instrument revoluționar pentru agricultura din Republica Moldova, fiind folosite pentru stimularea randamentului culturilor. Dronele sunt denumite și „doctorii agricoli”, pot ajuta producătorii în agricultura de precizie, spre exemplu prin pulverizarea și protecția plantelor, fiind utilizate și pentru a mapa (cartografia) terenurile. Camerele incorporate cu senzori pot monitoriza bine starea culturilor, irigarea și starea îngrășămintelor în timp real. În Republica Moldova dronele sunt oferite de companii din domeniu: spre exemplu, Bosal solutions^[11] și Agrodron SRL, care au inițiat afacerile în timpul pandemiei COVID-19, oferă posibilitatea agriculturilor de a-și ușura munca și eficientizează randamentul culturilor. În acest domeniu a fost efectuat un studiu Recomandări de politici, Agricultura de precizie care oferă mai multe detalii privind utilizarea și eficiența dronelor în agricultură^[12].

Telematica este o tehnologie transversală (aplicație) care permite controlul lucrărilor de teren pe baza datelor telematice, aceasta unește sferele tehnologice ale managementului, telecomunicațiilor și informaticii, aduce un aport considerabil la dezvoltarea afacerilor constituind în sine baza transformării digitale, oferă angajaților și administratorilor întreprinderilor agricole date transparente despre câmpuri, rotația culturilor și operațiunile de teren^[13]. Aceste tehnologii au funcție de analiză a planificării și îmbunătățirii proceselor agroindustriale.

Machine learning (învățare automată) se adaptează rapid la date noi fără a fi nevoie de reprogramare^[14] prin aplicarea învățării automate în agricultură (în cele trei domenii ale agriculturii: pre-recoltare, recoltare și post-recoltare); astfel, datele sunt procesate cu o eficiență și precizie înaltă ceea ce implică mai puțină forță de muncă umană și producție de înaltă calitate.