O problemă controversată: contestaţia împotriva raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă

Argumentele pentru inadmisibilitatea contestaţiei la raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă ar fi următoarele:

a. raportul prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2014 este diferit de raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, având conţinut, finalitate şi regim juridic distincte;

b. raportul prevăzut de art. 58 alin. (1) lit. b) şi art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu poate fi contestat de către creditori în condiţiile art. 59 din Legea nr. 85/2014, întrucât art. 59 reglementează contestaţia împotriva măsurilor luate de administratorului judiciar, iar raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, nu cuprinde nicio măsură a practicianului în insolvenţă;

c. raportul prevăzut de art. 58 alin. (1) lit. b) şi art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu evidenţiază modul de îndeplinire a atribuţiilor administratorului judiciar/lichidatorului şi nu cuprinde nici o justificare a cheltuielilor efectuate în procedură, ci evidenţiază cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, şi, eventual, persoanele cărora le-ar fi imputabilă;

d. raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă reprezintă punctul de vedere profesional al practicianului în insolvenţă care l-a întocmit și căruia nu i se poate impune includerea în raport a unor aspecte, puncte de vedere sau opinii pe care nu şi le însuşeşte;

e. conţinutul celor două rapoarte este diferit:

– art. 59 din Legea nr. 85/2014 vizează rapoartele lunare întocmite de administratorul judiciar în exercitarea atribuţiilor sale, prin care acesta aduce la cunoştinţa participanţilor la procedura insolvenţei şi judecătorului-sindic activitatea sa şi măsurile luate în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege în sarcina sa;

– raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014 trebuie să cuprindă:

1. arătarea cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă;

2. existenţa premiselor angajării răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă;

3. posibilitatea reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori motivele care nu permit reorganizarea;

f. raportul prevăzut de art. 59 din lege se depune lunar, pe când raportul prevăzut de art. 97 este unic, iar întocmirea lui şi supunerea aprobării judecătorului-sindic se va face în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar într-un termen care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

g. art. 59 din Legea nr. 85/2014 vizează rapoartele lunare întocmite de administratorul judiciar în exercitarea atribuţiilor sale, care cuprind activitatea sa şi măsurile luate în perioada de după deschiderea procedurii insolvenţei. Art. 97 din Legea nr. 85/2014 vizează cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, deci analiza se referă la perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenţei;

h. În privinţa modalităţii de informare cu privire la cele două rapoarte sunt instituite reglementări diferite: în timp ce raportul lunar prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2014 se depune la dosarul cauzei şi un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă, raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă se depune la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul, şi se comunică debitorului, creditorii putând consulta pe cheltuiala lor raportul şi la sediul administratorului judiciar;

i. Conform art. 59 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 85/2014 măsurile luate de administratorul judiciar pot fi contestate de debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată, iar contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 7 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă, pe când art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu prevede posibilitatea contestării raportului şi un termen în care s-ar putea contesta;

j. nereglementarea unei căi de atac cu privire la raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă nu înseamnă că este permisă contestaţia la raport, neaplicându-se prin analogie normele prevăzute de art. 59 din Legea nr. 85/2006;

k. dacă ar fi permisă contestaţia la acest raport ar trebui să fie prevăzute în mod expres persoanele care ar putea formula contestaţie, termenul în care ar putea fi introdusă, precum şi procedura de judecată a acesteia.

În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu opinia că raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, prevăzut de art. 59 alin. (1) lit. b) şi art. 97 din Legea nr. 85/2014, nu poate fi contestat de către creditori în condiţiile art. 59 din Legea nr. 85/2014, pentru argumentele arătate mai sus.

Aceasta nu înseamnă însă că raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă nu este supus controlului judiciar din partea judecătorului-sindic.

Dată fiind importanţa acestui raport, legiuitorul a prevăzut efectuarea unor formalităţi de publicitate şi comunicare ale acestuia, tocmai pentru ca orice persoană interesată să poată să ia cunoştinţă despre conţinutul lui şi, în cazul în care există obiecţii, acestea să poată fi formulate până la momentul aprobării acestuia de judecătorul-sindic.

Astfel, art. 97 din Legea nr. 85/2014 în alin. (6), prevede că „administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul în care este înregistrat debitorul şi va fi comunicată debitorului”.

Dispoziţiile art. 59 alin. (1) lit. b) şi art. 97 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevăd obligativitatea din partea administratorului judiciar de a întocmi şi a supune judecătorului-sindic raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, aceasta însemnând că judecătorul-sindic trebuie să se pronunţe asupra acestuia sub aspectul legalităţii.

Aceste prevederi legale se coroborează cu prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei”.

Aceasta înseamnă că judecătorul-sindic nu are, aşa cum din păcate se întâmplă deseori în practică, doar un rol pasiv, de a constata că raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă a fost întocmit şi depus la dosarul cauzei, ci dimpotrivă un rol activ, de a verifica dacă acest raport conţine toate elementele prevăzute de lege şi este întocmit în conformitate cu prevederile legale.

În consecinţă, judecătorul-sindic, în exercitarea controlului judiciar asupra activităţii administratorului judiciar, are obligaţia de a pune în discuţia părţilor interesate raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă şi, în cazul în care din punct de vedere al legalităţii, acesta nu este întocmit corespunzător sau este incomplet, va dispune refacerea sau completarea acestuia.