O nouă propunere de directivă UE și o nouă provocare în vederea armonizării normelor de drept în materia insolvenței. Crearea unui regim special de insolvență pentru IMM-uri – element „cheie” pe agenda UE și UNCITRAL

Nu în ultimul rând, UNCITRAL subliniază în cuprinsul Ghidului şi faptul că debitorii eligibili, care nu au suficiente resurse pentru a finanța o procedură de insolvenţă, ar trebui totuşi să poată accede la o procedură pentru a rezolva dificultățile financiare și pentru a obține descărcarea de gestiune. În acest sens, ar trebui să existe mecanisme alternative pentru a face față cheltuielilor de administrare a procedurii simplificate de insolvență atunci când debitorul IMM nu le poate îndeplini, inclusiv utilizarea fondurilor publice sau înființarea unui fond din care pot fi suportate costurile procedurii de insolvență. De exemplu, permiterea plății cheltuielilor administrative în rate, inclusiv din veniturile viitoare, prin implementarea planului de rambursare sau reorganizare a datoriei, permițându-se debitorului IMM să împartă cel puțin parțial costurile procedurii.

Fiindcă există în mod evident o necesitate de a echilibra drepturile creditorilor cu nevoia de rapiditate în gestionarea insolvențelor IMM-urilor, textul în sine prevede că o notificare privind deschiderea unei proceduri de reorganizare judiciară trebuie să se adreseze tuturor creditorilor afectați de plan, cu o perioadă de timp suficientă în care să obiecteze sau să se opună. Cu toate acestea, un proces de vot îndelungat al planului de redresare/reorganizare ar provoca o întârziere potențial excesivă, timp în care IMM-urile ar putea cădea într-un eșec financiar complet, incapabil să supraviețuiască în acea perioadă, epuizând și ultimele rezerve disponibile.

Un mesaj clar din partea experților Grupului de lucru V a fost că regimul de insolvență simplificat se adresează întreprinderilor mici, dintre care multe, aflate în dificultăți financiare severe, necesită ajutor rapid. În orice caz, în fața unui instrument soft law, statele pot „jongla” cu mecanismele și recomandările propuse, în sensul „modelării” acestora la momentul implementării naționale, raportat la cultura și jurisdicția lor.

Furnizarea de instrumente multiple, susținute de perspective politice diferite, deschide de fapt, „aleea” implementării cu succes a cel puțin unui mecanism/principiu specific unui regim juridic de insolvență simplificat pentru IMM-uri, care într-adevăr, va trebui să pășească pe „tărâmul mișcător” al realității culturii juridice naționale, a politicilor sociale și economice specifice fiecărui stat.

Importanța acordată acestui sector al economiei reprezentat de IMM-uri, rezultă inclusiv din constituirea unui grup specializat la nivelul UNCITRAL, dedicat în mod exclusiv analizei și fundamentării de recomandări acestor întreprinderi. Astfel, Working Group I: Micro, Small and Medium-sized Enterprises a reușit la cea de-a 39-a sesiune, organizată la New York în perioada 13-17 februarie 2023, să finalizeze revizuirea celei mai recente versiuni a Ghidului privind accesul la credit pentru micro, mici și întreprinderi mijlocii^[24], insistând asupra faptului că IMM-urile reprezintă majoritatea tipurilor de afaceri din toate părțile lumii, contribuind cel mai mult la crearea de locuri de muncă și dezvoltarea lanțului de aprovizionare, antreprenoriat, inovare, economie și bunăstare socială. De altfel, Banca Mondială estimează că vor fi necesare aproximativ 600 de milioane de locuri de muncă pentru a absorbi tineri care intră pe piața muncii în următorii 15 ani, motiv pentru care susținerea IMM-urilor devine crucială și necesită prioritate pentru finanțare.

Specialiștii UNCITRAL subliniază faptul că accesul la finanțare este esențial pentru IMM-uri de-a lungul întregului ciclu de viață, întrucât le permite antreprenorilor să inoveze, să îmbunătățească eficiența și productivitatea și, în cele din urmă, să își extindă afacerile, lipsa sau accesul limitat la finanțare reprezentând al doilea cel mai mare obstacol cu ​​care se confruntă IMM-urile pe piețele emergente. Mai mult, progresele rapide ale tehnologiei digitale din ultimul deceniu au condus la cristalizarea de noi servicii și produse financiare, precum și noi modele de afaceri care pot facilita accesul IMM-urilor la credit într-un mod mai rapid, mai convenabil și, uneori, mai ieftin decât metodele tradiționale.

Ca o concluzie care să închidă cercul acestei secțiuni abordată dintr-o perspectivă globală, putem constata cu entuziasm și optimism faptul că instrumentele oferite de organizațiile internaționale în sprijinirea IMM-urilor sunt multiple, complexe și flexibile, putând fi adaptate la realitățile legislative și socio-economice din cadrul fiecărui stat.

4. „PROPUNERE DE DIRECTIVĂ UE PRIVIND ARMONIZAREA ANUMITOR ASPECTE ALE NORMELOR DE DREPT ÎN MATERIE DE INSOLVENȚĂ” – INSTRUMENT JURIDIC EUROPEAN DE TIPUL HARD LAW DESTINAT ÎMBUNĂTĂȚIRII MEDIULUI DE AFACERI PENTRU IMM-URI

Nu doar pe scena globală vorbim de o (r)evoluție a dreptului insolvenței, ci și la nivel regional, instituțiile UE dezvoltând o reală „paletă” de soluții în zona de restructurare. Suntem astfel martorii unei „efervescențe” legislative, prin care se conturează o nouă fațetă a insolvenței, pe care se clădește încet, dar sigur, o „cultură a salvării”.

Chiar și la nivel național ne-am bucurat de curând de transpunerea Directivei (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile, precum și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea și insolvența)^[25], prin intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi a altor acte normative^[26], asigurându-se astfel un suport modern pentru practica insolvenței.

Prin această lege s-a asigurat o aliniere importantă pentru România la cerințele Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât Directiva nr. 2019/1023 reprezintă un instrument juridic european de tipul hard law care vizează două paliere esențiale, și anume: armonizarea/uniformizarea legislativă la nivelul UE în domeniul insolvenței și dezvoltarea unei culturi a salvării, care se poate realiza, pe de-o parte, prin proceduri solide de prevenire a insolvenței, iar pe de altă parte, prin promovarea și accesarea procedurii de reorganizare judiciară în faza de insolvență.

Pentru că această Directivă s-a bucurat de un real succes în armonizarea legislației în materie de insolvență la nivelul Uniunii Europene, activitatea Comisiei Europene s-a intensificat, mizându-se în continuare pe instrumente juridice de tipul hard law, instrumente care asigură într-un procent mult mai mare atingerea obiectivului propus, prin obligativitatea implementării la nivel național.

Astfel, la data de 7 decembrie 2022, Comisia Europeană a propus o nouă Directivă^[27] cu privire la introducerea în dreptul european a unor noi mecanisme menite să simplifice procedurile de insolvență pentru IMM-uri, în România lansându-se deja un amplu proces de consultare a principalilor actori pe această temă, sub coordonarea Ministerului Justiției.

Ne întrebăm însă cât de tare va impacta această nouă Directivă legislația națională, și mai ales mediul antreprenorial, având în vedere că precedenta Directivă, transpusă în România prin Legea nr. 216 din 2022, nu „își face încă simțită prezența” în plan practic, ci doar teoretic. Astfel, conform unei statistici a ONRC^[28], în perioada iulie 2022-februarie 2023 au fost deschise doar 17 proceduri de concordat, din care una deja a intrat în insolvență, ceea ce reafirmă faptul că ne confruntăm cu o lipsă acută a unei culturi de negociere dar și a unei culturi a salvării, procedurile de prevenire a insolvenței fiind încă un subiect stigmatizat la nivelul țării noastre și nu numai.

Înainte de a sintetiza provocările noii Directive, trebuie să punctăm faptul că și Directiva UE anterioară (nr. 1023/2019) a dezvăluit oarecum din intențiile de perspectivă imediat următoare ale instituțiilor UE, precizând în conținutul acesteia faptul că este nevoie de susținerea IMM-urilor în vederea asigurării unor restructurări cu costuri reduse. În acest sens, Comisia Europeană a recomandat încă de atunci necesitatea elaborării unor modele de planuri de restructurare adaptate la nevoile și specificitatea IMM-urilor, care să fie puse la dispoziție în format electronic, precum și insistarea pe instrumentele de avertizare timpurie care să fie puse în aplicare efectiv pentru a avertiza debitorii cu privire la urgența de a acționa, ținând cont de resursele limitate ale IMM-urilor pentru angajarea de experți.

Dacă Directiva nr. 1023/2019 „a gravitat” în principal în jurul unor elemente ce au corespondent în zona de prevenție, în zona procedurilor de prevenire a insolvenței, propunerea de Directiva din decembrie 2022 „pedalează” pe zona procedurii de reorganizare judiciară a debitorului, aspect imperios necesar pentru o armonizare uniformă a instituției insolvenței.