O nouă propunere de directivă UE și o nouă provocare în vederea armonizării normelor de drept în materia insolvenței. Crearea unui regim special de insolvență pentru IMM-uri – element „cheie” pe agenda UE și UNCITRAL

2. INDICATORI MACROECONOMICI AI INSOLVENȚEI IMM-URILOR. REALITĂȚI ȘI SOLUȚII DE REDRESARE PRIN FILTRUL OCDE

Potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică^[11] (în continuare OCDE), creșterea globală a încetinit în 2022 la 3,2%, cu peste 1 punct procentual mai slab decât se aștepta la sfârșitul anului 2021, estimându-se că va rămâne sub tendință în 2023 și 2024, sub pesiunea războiul Rusiei în Ucraina și a crizei asociate costului vieții din multe țări.^[12]

Dezvoltarea unor strategii concrete de redresare financiară și relansare economică a devenit poate cel mai revendicat obiect de cercetare și analiză din ultimii 3 ani. Conform statisticilor, cele mai afectate companii în perioada pandemiei au fost cele de dimensiuni mici și micro (IMM-uri), care o perioadă s-au bazat doar pe împrumuturi guvernamentale, subvenții și scheme pentru a rezista până la reintroducerea circumstanțelor normale. Discuțiile și dezbaterile la nivel internațional, dar și regional, au evidențiat necesitatea unui instrument iminent care să ajute IMM-urile să facă față noilor blocaje.

De altfel, în ultimii ani a crescut gradul de conștientizare a necesității de a răspunde mai bine nevoilor de insolvență ale IMM-urilor (Banca Mondială, 2017; Banca Mondială, 2018). La data de 2 aprilie 2021, Banca Mondială a lansat o ediție revizuită a Principiilor sale pentru regimuri eficiente de insolvență^[13], principii care acoperă chestiuni diverse, precum rolul instanțelor și formarea judiciară, grupurile de întreprinderi, protocoale eficiente de insolvență transfrontalieră, dar vizează, totodată, un domeniu considerat special, și anume necesitatea legilor flexibile și eficiente de salvare și restructurare pentru IMM-uri.

Această ultimă zonă a devenit într-adevăr un punct de focalizare puternic pe agenda organismelor internaționale precum OCDE, INSOL International, UNCITRAL și Asociația Internațională a Autorităților de Reglementare a Insolvenței, evidențiindu-se faptul că procedurile formale de insolvență care prevalează sunt concepute în primul rând pentru companiile mai mari. Conform estimărilor Băncii Mondiale, IMM-urile reprezintă peste 95% din întreprinderi și reprezintă mai mult de 60% din ocuparea forței de muncă la nivel mondial, iar amploarea acestor efecte adverse este, prin urmare, deosebit de profundă. Actualizarea anterioară a Principiilor s-a concentrat pe lecțiile învățate din criza financiară mondială din 2008, însă în prezent actualizarea vine într-un moment în care lumea se confruntă cu provocări unice, IMM-urile cunoscând niveluri semnificative de dificultate financiară. Noile Principii recomandă eliminarea birocrației dar și dezvoltarea sistemelor de restructurare extrajudiciare, care implică costuri reduse pentru IMM-uri.

La data de 22 decembrie 2022, OCDE a publicat un studiu^[14] privind indicatorul-cadru de insolvență ce rezumă principalele caracteristici ale sistemelor de insolvență din 45 de țări membre OCDE, printre care și membre UE. Indicatorul de insolvență al OCDE este un indicator compozit, construit inițial ca parte a unui proiect OCDE realizat în anul 2016^[15], care viza politicile de ieșire din insolvență și de creștere a productivității, bazându-se pe răspunsurile și completarea unui chestionar de către experți din fiecare țară. Această primă analiză realizată în anul 2016 a identificat 13 caracteristici „cheie” pe baza celor mai bune practici internaționale și a cercetărilor existente, care includeau: 1) două caracteristici care ridică costurile personale pentru antreprenorii faliți – timpul necesar descărcării și mai puține excepții; 2) absența a trei mecanisme care contribuie la prevenire și simplificare – mecanisme de avertizare timpurie, regimuri de pre-insolvență și proceduri speciale de insolvență pentru IMM-uri; 3) cinci caracteristici care ar putea impune bariere în calea restructurării – incapacitatea creditorilor de a iniția restructurări, suspendarea pe termen nelimitat a valorificării activelor, lipsa de prioritate acordată noilor finanțări, neimpunerea involuntară a unor planuri de restructurare creditorilor care nu sunt de acord cu acestea și „concedierea conducerii” în exercițiu în timpul procedurilor; 4) alți trei factori – un grad ridicat de implicare a instanței, lipsa unei distincții între falimentul onest și fraudulos și restricțiile privind concedierile individuale și colective în timpul procedurilor.

Cu toate că indicatorii au fost concepuți pentru a aborda legătura dintre insolvență și productivitate, aceștia au fost relevanți pentru înțelegerea altor fenomene economice, inclusiv propagarea șocurilor macroeconomice, comportamentul sectorului financiar și o serie de alte consecințe pe piața forței de muncă.

Indicatorul din 2016 a acoperit 39 de țări, inclusiv toți membrii actuali ai OCDE, cu excepția Columbiei și a Islandei, precum și China, Malaezia și Rusia. Indicatorul din 2022 acoperă toate țările OCDE, în plus, Bulgaria, Croația, Cipru, India, Malta, România și Africa de Sud.

Ultima analiză efectuată de OCDE în decembrie 2022, cercetare ce are la baza aceiași 13 indicatori macroeconomici și același mecanism de colectare a datelor, respectiv prin intermediul unui chestionar de la care s-a pornit în 2016, evidențiază faptul că procedurile de pre-insolvență sunt deosebit de relevante în urma COVID-19, însă pe fondul crizelor interconectate recent, diferențierea între firmele viabile și cele neviabile a devenit și mai dificil de realizat. Cadrele de insolvență s-au îmbunătățit în perioada cuprinsă între 2016 și 2022 în majoritatea țărilor vizate de sondaj, progresul fiind deosebit de puternic în mai multe țări din Europa Centrală și de Est și în Grecia, dar și în Canada și unele țări din Europa de Nord.

Șaisprezece țări OCDE au adăugat sisteme de avertizare timpurie din 2016 și nouă au adăugat regimuri de pre-insolvență. Cu toate acestea, 13 țări membre OCDE și cinci țări non-OCDE încă nu dispun de sisteme de avertizare timpurie. Pornind de la lucrările anterioare privind deficitele de lichidități ale întreprinderilor în timpul pandemiei, OCDE a evaluat prin acest studiu un element cheie de risc major pe termen mediu și lung, și anume punerea în aplicare a unor proceduri formale simplificate pentru IMM-uri. Progresele în simplificarea cadrelor de insolvență pentru IMM-uri par însă mai limitate. În timp ce șase țări OCDE au introdus astfel de cadre din 2016, acestea încă lipsesc în 21 de țări OCDE și în șase non-membre, încurajator fiind faptul că multe țări raportează totuși planuri de reformă în acest domeniu.

Actualizarea indicatorului OCDE de insolvență sugerează că țările sunt mai bine pregătite decât acum câțiva ani pentru a aborda potențialele provocări. Cu toate acestea, există loc de reforme, care sunt cu atât mai importante cu cât redresarea, relansarea pare să piardă avânt din cauza incertitudinii economice sporite. Potrivit specialiștilor OCDE^[16], țările ar trebui să-și concentreze acțiunile în special pe cinci domenii cheie pentru a facilita restructurarea corporativă și realocarea resurselor:

• Proceduri simplificate pentru IMM-uri, procedurile specifice pentru aceste întreprinderi fiind disponibile în prezent în puțin peste jumătate din țările OCDE.

• Proces de lichidare eficient și posibilitatea unui nou început – „fresh start”, având în vedere că în timp ce costurile pentru antreprenorii ce au eșuat într-o afacere a fost redus în multe țări, timpul până la descărcarea datoriilor rămâne unul de lungă durată în majoritatea țărilor.

• Stimulente pentru investitori pentru a oferi noi finanțări debitorilor aflați în dificultate financiară.

• Proceduri extrajudiciare specifice, întrucât în ciuda progreselor înregistrate, rezultatele analizei sugerează posibilitatea de a explora în continuare perspectivele pentru o gamă mai largă de metode.

Răspunsurile la chestionarul OCDE privind insolvența au fost colectate în trimestrul al II-lea al anului 2022, fiind vizate și perspectivele asupra tendințelor viitoare în reforma insolvenței. Treizeci de țări au raportat reforme planificate sau în curs de desfășurare a insolvenței, în special către facilitarea restructurării IMM-urilor, consolidarea restructurării preventive a datoriilor și oferirea celei de-a doua șanse debitorilor onești. Acest lucru se datorează în primul rând Directivei UE privind cadrele de restructurare preventivă, cu toate că există mai multe țări din afara UE care plănuiesc reforme în această direcție.