Neconstituționalitate: art. 112^1 alin. (2) lit. a) („Confiscarea specialăˮ) din Noul Cod penal şi alte excepţii importante

Conform comunicatului de presă din data de 15.01.2015, Plenul Curţii Constituţionale s-a reunit pentru a soluţiona excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 112¹ alin. (2) lit. a) din Codul penal (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M. Of. nr. 510 din 24.07.2009), dar și alte excepții importante.

1. Noul Cod penal

Conținutul art. 112¹ alin. 2) lit. a)

Art. 112¹ alin. 2) privitor la condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se dispune confiscarea extinsă, prevede la lit. a): „valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;”.

Excepţie de neconstituţionalitate admisă

Ca urmare a deliberărilor, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 112¹ alin. (2) lit. a) NCP suntconstituţionale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

2. Alte excepţii

Curtea s-a mai pronunțat și cu privire la următoarele excepții:

O.U.G. nr. 34/2006

O altă excepţia asupra căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat a fost excepția de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271¹-271² din O.U.G. nr. 34/2006 (publicată în M. Of. nr. 418 din 15.06.2006) privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Conținutul art. 271¹-271²

Art. 271¹ are următorul conținut:

„(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.

(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).

(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.

(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:

a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);

b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.

(5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă.

(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 271² alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281ˮ.

Art. 271² dispune următoarele:

„(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere.

(3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 256³ alin. (1).

(4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.

(5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractanteˮ.

Excepţie de neconstituţionalitate admisă

Ca urmare a deliberărilor, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 271² alin.(1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006 sunt neconstituționale.

Legea nr. 198/2004

De asemenea, Curtea s-a pronunțat și asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 (publicată în M. Of. nr. 487 din 31.05.2004, abrogată) privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes naţional, județean și local, raportate la cele ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Conținutul art. 9 teza a doua

Art. 9 teza a doua dispunea faptul că acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 (republicată în M. Of. nr. 472 din 5.07.2011) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.

Excepţie de neconstituţionalitate admisă

În urma deliberărilor Curtea, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt neconstituţionale.

O.U.G. nr. 34/2013

O altă excepție, cu privire la care, Curtea s-a pronunțat este excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 pct. 2 din O.U.G. nr. 34/2013 (publicată în M. Of. nr. 267 din 13.05.2013) privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea (prin care au fost introduse alin. (1¹)-(1³) în art. 78 din Legea fondului funciar nr. 18/1991) Legii fondului funciar nr. 18/1991 (publicată în M. Of. nr. 1 din 5.01.1998) și ale art. 3 lit. e), art. 4 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din aceeași ordonanță de urgență.

Conținutul art. 78 alin. (1¹)-(1³)

La art. 20 pct. 2 se dispune faptul că la art. 78 se introduc trei noi alineate, alin. (1¹)-(1³), cu următorul cuprins:

„(1¹) Schimbarea categoriei de folosinţă în alte categorii de folosinţă a pajiştilor, înregistrate ca atare la data de 1 ianuarie 2007, aşa cum este prevăzut în primul paragraf al alin. (2) al art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 30 din 31 ianuarie 2009, în Registrul agricol, este interzisă.

(1²) Fac excepţie de la prevederile alin. (1¹) terenurile ocupate de pajişti care, prin degradare sau poluare, şi-au pierdut total ori parţial capacitatea de producţie, terenuri pe care se vor executa lucrări de ameliorare şi amenajare, potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum şi terenurile care sunt exceptate sau pentru care nu se aplică prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

(1³) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1¹) sunt lovite de nulitate absolută”.

Excepţie de neconstituţionalitate admisă

Curtea, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 78 alin. (1¹) şi (1³) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituţionale în măsura în care schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor în Registrul agricol se realizează de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2013.

Conținutul art. 3 lit. e), art 4 alin (1) și art. 12 alin. (3)

În ceea ce privește art. 3 lit. e), art 4 alin (1) și art. 12 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2013, acestea prevăd următoarele:

Potrivit art. 3 lit. e), sunt supuse regimului de organizare, administrare şi exploatare pajiştile proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice.

Art. 4 alin (1) prevede faptul că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin intermediul registrului agricol va centraliza anual suprafeţele din categoria de folosinţă pajişti permanente pentru verificarea, controlul şi menţinerea suprafeţei totale ocupate cu pajişti în România la data de 1 ianuarie 2007, aşa cum este prevăzut în art. 6 alin. (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003.

Art. 12 alin. (3) dispune faptul că beneficiarii constituirii şi reconstituirii dreptului de proprietate potrivit legilor proprietăţii au obligaţia de a menţine categoria de folosinţă pajişti.

Excepţie de neconstituţionalitate admisă

Curtea, cu unanimitate de voturi. a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2013 sunt constituţionale în măsura în care obligaţia de menţinere în categoria de folosinţă a pajiştilor incumbă deţinătorilor de pajişti înregistrate ca atare în Registrul agricol la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2013.

Deciziile sunt definitive şi general obligatorii şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţelor care au sesizat Curtea Constituţională.

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial.
 

DOWNLOAD FULL CHAPTER