Măsuri de neutralizare a influenței subculturii penitenciare asupra deținuților minori și tineri

În vederea neutralizării influenţei subculturii penitenciare în rândul deținuților minori, propunem următoarele măsuri:

– identificarea liderilor deținuților (potențialilor lideri ai deținuților) minori din primele zile de detenție în penitenciar, dar și pe parcursul executării pedepsei (după ținută, poziție, locul ales în dormitor – de obicei în colț, pe patul de jos, în cazul unui pat dublu –, refuzul de a participa la activități de muncă; tendința de a domina alți deținuți etc.);

– discreditarea în fața întregului contingent de deținuți a liderilor deținuților minori și persoanelor loiale acestora, care supraveghează respectarea normelor subculturii penitenciare;

– asigurarea echitabilă a drepturilor și condițiilor similare de detenție pentru toți deținuții minori, potrivit prevederilor actelor normative naționale și standardelor internaționale; și respectiv, refuzul de a oferi liderilor deținuților minori facilități și privilegii în condițiile sau regimul de detenție etc.; obligația de a respecta obligațiile deținuților; sancționarea disciplinară a acestora pentru încălcările comise;

– realizarea activităților ce i-ar determina pe liderii deținuților minori să recunoască prioritatea normelor legale față de cele ale subculturii penitenciare;

– separarea infractorilor minori recidivişti de cei primari, din momentul intrării în penitenciar și până la eliberare; plasarea deţinuţilor minori în funcţie de nivelul degradării morale;

– inadmisibilitatea contactării deținuților minori separați conform legislației în diferite categorii, pe întreaga durată a detenției, în special izolarea de ceilalți deținuți a liderilor deținuților (potențialilor lideri) minori, a deținuților loiali acestora; excluderea pentru ultimii a posibilității de comunicare, influență și exploatare a celorlați deținuți, de a-și alege colegi de celulă;

– atragerea răspunderii penale conform art. 172 Cod penal („Acțiuni cu caracter sexual neconsimțit”) a deținuților minori ce comit acte de violență sexuală;

– modificarea art. 197 alin. (2) din Codul de executare, prin excluderea următoarelor cuvinte: „sau în sectoare separate ale penitenciarelor nespecializate, cu asigurarea pentru ei a condițiilor penitenciarului pentru minori”, și, respectiv, excluderea alin. (2) a art. 252 Cod de executare (Condamnaţii care nu au împlinit vârsta de 18 ani pot executa pedeapsa şi în sectoare separate ale penitenciarelor pentru adulţi, însă în condiţiile centrului de detenţie pentru minori şi tineri), dat fiind faptul că există penitenciar specializat pentru minori – Centrul de detenție pentru minori și tineri din s. Goian, în vederea îngrădirii acestei categorii de oricare modalitate de comunicare cu infractori adulți și recidiviști – purtători ai subculturii penitenciare;

– modificarea art. 199 alin. (2) din Codul de executare, prin adăugarea după cuvântul „socioeducative” a următoarei fraze: „precum și în raportul de evaluare a gradului de influență a elementelor (sau de infectare cu elementele) subculturii penitenciare, realizat prin teste psihologice și discuții individuale în perioada de carantină, care să cuprindă următoarele aspecte: cunoașterea și respectarea normelor și tradițiilor subculturii penitenciare, impunerea altor deținuți de a le accepta/respecta (determinarea de a participa la «hazna comună», de a respecta regulile și tradițiile subculturii penitenciare, organizarea sau participarea la săvârșirea ritualului «vizare», organizarea sau aplicarea violenței fizice sau sexuale altor deținuți în calitate de pedeapsă pentru nerespectarea normelor și tradițiilor subculturii penitenciare)”; substituirea expresiei „și se va da prioritate” cu expresia „Prioritate se va da”. Raportul respectiv urmează a fi completat cu informații privind posesia tatuajelor (cu imaginea și descrierea detaliată), obținută în urma verificării de către personalul penitenciar, în condițiile pct. 25 din Statutului executării pedepsei de către condamnaţi. Ulterior, trimestrial/semestrial, urmează a fi reevaluat gradul de influență a elementelor subculturii penitenciare asupra deținutului, după aceleași criterii, inclusiv verificate tatuajele de către personalul medical, cu efectuarea completărilor respective, după caz;

– modificarea art. 201 alin. (2) din Cod, prin introducerea lit. n) cu următorul conținut: „raportul de evaluare a gradului de influență a elementelor (sau de infectare cu elementele) subculturii penitenciare asupra prevenitului/condamnatului/deținutului, care să cuprindă următoarele aspecte: cunoașterea și respectarea normelor și tradițiilor subculturii penitenciare, impunerea altor deținuți să le accepte/respecte (participarea și determinarea la participare la «hazna comună», posesia tatuajelor (cu imaginea și descrierea detaliată), folosirea argoului criminal, organizarea sau participarea la săvârșirea ritualului «vizare», organizarea sau aplicarea violenței fizice sau sexuale altor deținuți în calitate de pedeapsă pentru nerespectarea normelor și tradițiilor subculturii penitenciare)”;

– modificarea art. 205 alin. (1) din Cod, prin introducerea literei j) cu următorul conținut: „separarea condamnaților care impun altor condamnați respectarea normelor și tradițiilor subculturii penitenciare de ceilalți condamnați”;

– introducerea alin. (4) la art. 243 din Cod, cu următorul cuprins: „Deținuților care impun altor deținuți respectarea normelor și tradițiilor subculturii penitenciare, fapt stabilit în urma realizării conform prevederilor pct. 32 din SEPC, a Raportului de evaluare a gradului de influență a elementelor subculturii penitenciare asupra prevenitului/condamnatului/deținutului, nu li se aplică măsurile de stimulare conținute în alineatele (1)-(3) din acest articol”;

– modificarea pct. 32 din Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin H.G. Nr. 583 din 26-05-2006, (M. Of. Nr. 91-94 din 16-06-2006 art. 676), prin adăugarea unui nou alineat cu următorul conținut: „În decurs de 30 de zile din momentul arestului prevenitului sau plasării în carantină a condamnatului/deținutului minor, cu acordul reprezentantului legal al acestuia, psihologul și asistentul social completează o anchetă privind dezvoltarea socială a deținutului minor în vederea efectuării unei analize a factorilor juridici și biopsihosociali de comportament deviant.

Completarea anchetei se va axa asupra următoarelor aspecte: 1) pericolul infracțiunii, în conformitate cu prevederile legislației penale; 2) faptele ilegale ale minorului comise în trecut, pentru care acesta nu a fost tras la răspundere civilă, contravențională sau penală (conform deciziilor organelor competente); 3) aplicarea de către minor a violenței fizice și/sau sexuale împotriva altor persoane în trecut; 4) evaluarea factorilor psihofizici, inclusiv psihopatologici, starea emoțională; 5) informația privind calitatea de victimă a unei infracțiuni cu aplicarea violenței fizice sau sexuale (în temeiul unei decizii a autorităților competente), tentative de suicid, consumul de alcool, droguri, alte substanțe psihoactive; 6) evaluarea factorilor micro și macrosociali a minorului (mediul familial, școala, interacțiunea cu semenii), absența unor ocupații prosociale, existența rudelor, amicilor ce au trecut prin detenție; 7) evaluarea factorilor psihologici (particularitățile comportamentale, orientările valorice)”;

– introducerea la pct. 36 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, după abrevierea „etc.”, a umătoarelor cuvinte: „și raportul de evaluare a gradului de influență a elementelor subculturii penitenciare asupra deținutului”;

– modificarea pct. 25 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, prin adăugarea după abrevierea „etc.” de inclus următoarele cuvinte: „precum și a existenței tatuajelor (cu imaginea și descrierea detaliată, inclusiv a semnificației acestora, după posibilitate)”;

– introducerea la pct. 243 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, după expresia „caracterizat pozitiv” a următoarelor cuvinte: „inclusiv prin Raportul de evaluare a gradului de influență a elementelor (sau de infectare cu elementele) subculturii penitenciare asupra prevenitului/ condamnatului/deținutului”;

– lipsirea deținuților care sunt promotori ai normelor subculturii penitenciare și care impun altor deținuți respectarea acestor norme, de posibilitatea de a-i fi aplicată liberarea condiţionată înainte de termen, amnistia sau grațierea, prevăzute de art. 265, 272 și 273 Cod de executare;

– introducerea la pct. 449 (a IV-a competență a Comisiei penitenciarului), după sintagme „aplicarea actului de graţiere faţă de deţinuţi”, următoarele: „cu excepția deținuților care impun altor deținuți respectarea normelor și tradițiilor subculturii peniteciare (fapte constatate prin Raportul de evaluare a gradului de influență a elementelor subculturii penitenciare), pentru care propunerea sau cererea de aplicare a actului de graţiere va fi refuzată”;

– aplicarea diferențierii condamnaților și individualizarea pedepsei, executarea pedepsei și a măsurilor de influență psiho-corecțională în baza clasificării în funcție de particularitățile psihologice, sociale etc. și a personalității individului și a riscului pe care îl prezintă;

– la primirea în penitenciar a condamnatului, acestuia să-i fie aduse la cunoștință, prevederile art. 206 Cod de executare al Republicii Moldova privind asigurarea securităţii personale a condamnaţilor;

– calificarea drept încălcare gravă a regimului impunerea unui deținut de a trece ritualul „vizarea”, de a contribui la „hazna comună”, de a respecta alte norme ale subculturii penitenciare, încălcarea drepturilor altor deținuți ca pedeapsă pentru nerecunoașterea acestor norme, precum și refuzul de a urma un curs de formare profesională și/sau programul de școlarizare; cu stabilirea unor condiții mai severe deținuților vinovați (spre exemplu, transferul condamnatului la regim inițial de detenție, micșorarea numărului de întrevederi cu rudele etc.);

– aplicarea de metode și mijloace eficiente de supraveghere a deținuților minori în vederea asigurării securității lor, neadmiterii/diminuării manifestărilor subculturii penitenciare precum structurarea deţinuţilor minori în categorii-caste, practicarea jocurilor de noroc, tatuarea, aberaţiile sexuale, actele de violenţă şi de teroare, prin următoarele măsuri: majorarea numărului de supraveghetori; chestionarea lunară a deținuților minori de către ombudsman/alt institut de apărare a drepturilor copilului, pentru a stabili părerea lor referitoare la condițiile detenției, inclusiv actele ilegale comise de alți deținuți, de personalul penitenciar și respectiv, a clarificării necesității de transfer în alt regim – celulă individuală; instalarea camerelor video în toate zonele ascunse în care pot avea loc manifestări ale subculturii penitenciare (cantinele, spațiile de dormit, atelierele de muncă etc.); organizarea igienii personale ale deținuților (duș) pe rând, câte unul etc.;

– ridicarea eficienţei activităţii personalului penitenciar la standardele europene; absolvirea obligatorie a cusului psiho-pedagogic, ridicarea nivelului lor de cultură;

– asigurarea personalului penitenciar cu protecție specială prin lege;

– absolvirea de către personalul penitenciar a cursurilor de formatori în anumite meserii pentru asigurarea instruirii ocupaționale, de calificare într-o profesie a deținuților minori și tineri;

– extinderea sistemului de privilegii oficial pentru condamnații minori și tineri care demonstrează străduință în însușirea programului de școlarizare, de instruire profesională, respectarea normelor de ordine interioară, participarea la diverse activități și programe de resocializare, organizate în Centru de detenție pentru minori și tineri din satul Goian;

– analiza continuă a proceselor socio-psihologice prin care trec deținuții, generate de manifestările subculturii penitenciare; ridicarea eficienţei muncii social-psihologice, aplicarea de programe psiho-corecționale cu deținuții minori, formarea orientărilor valorice prosociale la aceștia;

– crearea sistematică, de către administrația penitenciarului, a condițiilor pentru încălcarea normelor subculturii penitenciare de către deținuții care le respectă și promovează (așezarea la o masă, asigurarea transmiterii unor obiecte de la condamnații minori atribuiți la casta „intangibililor” către ceilalți condamnați în cadrul unor activități cultural-educative: seminare, cercuri, jocuri interactive, sportive etc.) ca dovadă a nerecunoașterii a normelor subculturii penitenciare;

– crearea unei baze de date privind deținuții minori care posedă tatuaje criminale; realizarea de activități direcționate spre diminuarea/stoparea aplicării tatuajelor;

– aplicarea în izolatorul de urmărire penală pentru deținuți a sistemului Pensilvania – sistem celular sub formă de separaţiune, deţinuţii fiind izolaţi unul de altul, putând comunica doar cu personalul penitenciar;

– instituirea statutului de tutore/mentor al deținutului minor/tânăr (din cercul rudelor, prietenilor etc.) care ar participa la procesul de resocializare a minorului respectiv;

– propagarea în rândul deținuților minori/tineri a valorilor obiceiurilor și tradițiilor naționale, desfășurarea lecțiilor de educație religioasă, a serviciilor divine prilejuite de sărbători religioase;

– realizarea activităților menite să formeze la deținuți minori și tineri atitudine negativă faţă de obiceiurile şi tradiţiile subculturii penitenciare: expunerea incorectitudinii acestor norme pentru membrii grupurilor neformale, a exploatării membrilor grupului de către liderii acestor grupuri, încălcării normelor codului penitenciar de înșiși liderii deținuților (cum ar fi încălcarea interdicției de colaborare cu administrația penitenciarului, discriminarea în împărțirea ajutorului din „hazna comună” etc.), a trișării în jocurile de noroc și creării datoriilor artificiale; lipsa perspectivei în viață și marginalizarea pentru adepții subculturii penitenciare;

– interdicția de folosire a argoului în rândul minorilor și tinerilor deţinuţi, iniţiată în primele zile dedetenție, avertizându-i despre nepermiterea utilizării argoului şi răspunderea pentru încălcarea acestei interdicţii; realizarea activităților de ridicare a nivelului culturii lingvistice a deținuților minori și tineri, dar și a personalului penitenciar;

– antrenarea ONG-urilor şi specialiștilor voluntari (pedagogi, psihologi, asistenţi sociali, medici, jurişti, sportivi ş.a.) în activităţile de instruire, sport, educaţie, cultură, artă a condamnaților minori și tineri, cu luarea în considerare a intereselor și nevoilor ultimilor, medierea relațiilor deținutului minor/tânăr cu membrii familiei sale, medierea conflictelor dintre deținuți minori/tineri, aportul la crearea de relații pozitive cu semenii, înființarea de asociații obștești a condamnaților minori și tineri ce au pășit pe calea corijării.

Implementarea reușită a măsurilor indicate supra va contribui la instaurarea treptată a supremației normelor oficiale în mediul deținuților minori și tineri, ridicarea autorității personalului penitenciar în ochii respectivilor deținuților, micșorarea numărului de încălcări a ordinii interioare, a drepturilor altor deținuți, conflicte, acte infracționale etc.^[15]

Concluzii

Subcultura penitenciară reprezintă un fenomen periculos prin faptul că constituie un obstacol imens în realizarea scopurilor activității instituției penitenciare – de corijare și resocializare a deținuților, inclusiv a celor minori și tineri. De aceea se cer a fi elaborate și realizate în permanență măsuri eficiente de neutralizare a răspândirii și influenței acestei subculturi, ceea ce presupune perfecționarea cadrului normativ, dotarea tehnico-materială corespunzătoare pentru aplicarea întocmai a acestuia de către instituția penitenciară și asigurarea pregătirii profesionale continue a personalului penitenciar potrivit rigorilor internaționale, ajustarea activității personalului penitenciar de corijare și resocializare a deținuților minori și tineri la problemele create de aplicarea de către minori și tineri a normelor subculturale.

Bibliografie:

CoE Baseline Study into Criminal Subculture in Prisons in the Republic of Moldova, Prepared based on the contributions by: Arshak Gasparyan, Gavin Slade, Jurgen Van Poecke, Victor Zaharia, 2018, disponibil la adresa: https://irp.md/news/1013-baseline-study-into-criminal-subculture-in-prisons-in-the-republic-of-moldova.html.

CARP S., RUSU O., Conflictele interpersonale în mediul condamnaților ca factor al criminalității penitenciare, Analele științifice ale Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, Științe juridice, nr.13/2021, ISSN 1857-0976.

CRUDU A., Rolul sistemului progresiv de executare a pedepselor privative de libertate în realizarea scopului pedepsei penale, Teză de doctor în drept, Specialitatea: 554.01 – Drept penal și execuțional penal, https://academy.police.md/wp-content/uploads/2023/07/Crudu-Alexandru-teza-1.pdf.

RAPORT privind activitatea sistemului administrației penitenciare pentru anul 2023, disponibil la adresa: https://drive.google.com/file/d/1Vyn8BydVUcPz2pkvO_lWbSwzUGHAj9Vw/view

Pct. 87 din Normele Organizației Națiunilor Unite pentru protecția minorilor privați de libertate, adoptate prin Rezoluția 45/113 din 14 decembrrie 1990.

SAMOILENCO V., Subcultura criminală din mediul carceral și strategia de combatere a acesteia”, disponibil la adresa: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/55-61_31.pdf.

OANCEA I., Drept execuțional-penal, București, Editura „ALL”, 1998, ISBN: 973-9337-93-8

OSADCII C., Diferențierea și individualizarea executării pedepsei închisorii (studiu monografic), Chișinău, 2012, ISBN 978-9975-4321-5-3.

OSADCII C., RUSU O., Conceptul și conținutul principiului individualizării executării pedepsei cu închisoarea, Analele științifice ale Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, Științe juridice, nr. 3/2016, ISSN 1857-0976.

OSADCII C., Detenția separată a diferitor categorii de condamnați la închisoare: experiența țărilor străine și practica Republicii Moldova, Anale științifice ale Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI, Științe juridice, nr. 14/2021, ISSN 1857/0976.

FLOREA V., FLOREA L., Dreptul execuțional penal, Editura ARC, Chișinău, 1999, ISBN 9975-61-089-7.

Ordinul DIP/2006 de aprobare a Programului de inițiere a deținuților în domeniul științelor socio-juridice; Ordinul DIP/2006 privind implementarea Programului cu privire la reducerea violenței în mediul penitenciar; Ordinul DIP/2006 de aprobare a Programului cu privire la organizarea educației fizice și sport cu condamnații – „Prosport”; Dispoziția DIP/2006 privind implementarea Programului de reabilitare psiho-socială a persoaanelor consumatoare de droguri.

Nastas A., Cernomoreț S. Criminologie: Tratat. București: ProUniversitaria, 2024. p. 441.

Nastas A., Cernomoreț S., Cebotari O. Răspunderea penală pentru declarațiile cu rea-voință în statele aparținând sistemului de drept anglo-saxon. În: Revista științifico-practică „Relații Internaționale Plus”, nr.1 (17), Chișinău, 2020, p. 102.