Legea nr. 51/2025 privind cooperarea poliţienească internaţională şi pentru modificarea unor acte normative în domeniu

Actul publicat în Monitorul Oficial	Sumar
Legea nr. 51/2025 privind cooperarea poliţienească internaţională şi pentru modificarea unor acte normative în domeniu (M. Of. nr. 384 din 30 aprilie 2025)	Se creează cadrul legislativ şi instituţional privind cooperarea poliţienească internaţională în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracţiunilor.

 

În M. Of. nr. 384 din data de 30 aprilie 2025 s-a publicat Legea nr. 51/2025 privind cooperarea poliţienească internaţională şi pentru modificarea unor acte normative în domeniu.

Redăm, în continuare, principalele prevederi ale legii.

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

CAPITOLUL II: Desemnare, atribuţii şi capacităţi ale punctului unic de contact

CAPITOLUL III: Schimbul de informaţii

CAPITOLUL IV: Securitatea Sistemului electronic unic de gestionare a cazurilor şi protecţia datelor

CAPITOLUL V: Informarea Europol şi utilizarea SIENA

CAPITOLUL VI: Cooperarea desfăşurată prin ataşaţi de afaceri interne şi ofiţeri de legătură

CAPITOLUL VII: Alte forme de cooperare poliţienească operativă

SECŢIUNEA 1: Urmărirea transfrontalieră

SECŢIUNEA 2: Alte forme de cooperare

SUBSECŢIUNEA 1: 1. Asistenţă reciprocă în alte cazuri

SUBSECŢIUNEA 2: 2. Cooperarea poliţienească în zona de frontieră de stat

SUBSECŢIUNEA 3: 3. Cooperarea poliţienească în cazul evenimentelor majore cu dimensiune transfrontalieră

SUBSECŢIUNEA 4: 4. Cooperarea poliţienească în cazul unor reuniuni de masă, dezastre şi accidente grave

SUBSECŢIUNEA 5: 5. Cooperarea poliţienească în cadrul unor patrule şi operaţiuni comune

SUBSECŢIUNEA 6: 6. Cooperarea poliţienească cu unităţile speciale de intervenţie ale statelor membre în situaţii de criză

SUBSECŢIUNEA 7: 7. Cooperarea poliţienească în cadrul unor unităţi de investigare a criminalităţii

SECŢIUNEA 3: Reguli comune privind portul uniformei şi folosirea armamentului de către agenţii străini, statutul juridic şi răspunderea agenţilor străini

CAPITOLUL VIII: Dispoziţii privind modificarea unor acte normative

CAPITOLUL IX: Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 1

Obiect şi domeniu de aplicare

(1) Prezenta lege are ca scop crearea cadrului legislativ şi instituţional privind cooperarea poliţienească internaţională în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracţiunilor, potrivit legislaţiei naţionale sau tratatelor la care România este parte şi instrumentelor juridice ale Uniunii Europene relevante.

(2) Prezenta lege stabileşte norme privind:

a) cererile de informaţii transmise în cadrul cooperării poliţieneşti internaţionale, în special cu privire la conţinutul acestor cereri, furnizarea de informaţii în temeiul unor astfel de cereri, limbile de lucru, termenele obligatorii pentru furnizarea informaţiilor solicitate şi motivele refuzului de a da curs unei cereri de informaţii;

b) furnizarea, din proprie iniţiativă, a unor informaţii relevante punctelor unice de contact sau autorităţilor competente de aplicare a legii străine;

c) canalul de comunicare utilizat pentru toate schimburile de informaţii, informaţiile care trebuie furnizate punctului unic de contact, precum şi informaţiile care trebuie furnizate punctelor unice de contact în legătură cu efectuarea de schimburi de informaţii direct între autorităţile competente de aplicare a legii;

d) desemnarea punctului unic de contact naţional, organizarea, atribuţiile, componenţa şi capacităţile acestuia;

e) implementarea şi utilizarea unui sistem electronic unic de gestionare a cazurilor pentru îndeplinirea sarcinilor autorităţilor competente în temeiul prezentei legi;

f) alte forme de cooperare poliţienească derivate din obligaţiile asumate de România prin instrumente juridice internaţionale, europene, regionale şi bilaterale.

(3) Prezenta lege nu se aplică schimburilor de informaţii dintre autorităţile competente de aplicare a legii, care au scopul de a preveni, de a depista sau de a investiga infracţiunile reglementate în mod specific prin alte acte normative naţionale sau europene.

(4) Fără a aduce atingere prevederilor prezentei legi sau instrumentelor juridice ale Uniunii Europene, schimbul de informaţii dintre autorităţile competente din România şi autorităţile competente din alte state membre în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracţiunilor se poate realiza pe baza tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate în acest sens ori în condiţii stabilite prin legi speciale care să faciliteze acest schimb.

(5) Autorităţile competente prevăzute la art. 16 alin. (1) încheie documente de cooperare internaţională care nu sunt guvernate de dreptul internaţional cu autorităţi similare din state membre sau state terţe, respectiv organisme sau organizaţii internaţionale, în domeniile de responsabilitate, cu respectarea legislaţiei interne şi a obligaţiilor relevante asumate la nivel internaţional, în scopul desfăşurării unor activităţi operative specifice ariei proprii de competenţe sau aferente schimbului punctual de informaţii, stabilite la nivelul acestora. Procedura de încheiere a documentelor şi categoriile de activităţi se stabilesc prin dispoziţie/ordin a/al conducătorilor autorităţilor competente prevăzute la art. 16 alin. (1).

(6) Prezenta lege nu impune autorităţilor competente din România obligaţia:

a) de a obţine informaţii prin intermediul unor măsuri coercitive;

b) de a stoca informaţii exclusiv în scopul furnizării acestora autorităţilor competente de aplicare a legii din alte state membre ale Uniunii Europene;

c) de a furniza informaţii autorităţilor competente de aplicare a legii ale altor state membre ale Uniunii Europene pentru a fi utilizate ca mijloace de probă în procedurile judiciare.

(7) Prezenta lege nu aduce atingere dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi normelor de drept internaţional şi european, relevante în domeniul cooperării judiciare.

(8) Prevederile care reglementează cooperarea poliţienească prin intermediul cererilor de informaţii şi furnizarea de informaţii din proprie iniţiativă se aplică în egală măsură şi cooperării prin intermediul solicitărilor de asistenţă, cu excepţia prevederilor art. 14 alin. (1)-(3) şi ale art. 29-32.

(…)

Art. 8

Comitetul privind cooperarea poliţienească internaţională

(1) Pentru creşterea eficacităţii activităţii de cooperare poliţienească internaţională, printr-o abordare integrată ce presupune participarea structurilor Ministerului Afacerilor Interne cu competenţe în domeniu, la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române – CCPI se înfiinţează Comitetul privind cooperarea poliţienească internaţională, denumit în continuare Comitet, ca organism fără personalitate juridică.

(2) Comitetul are următoarele atribuţii:

a) stabileşte obiectivele şi priorităţile în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale, inclusiv prin raportare la riscurile generate de criminalitatea transnaţională;

b) colaborează cu alte entităţi publice şi private, naţionale şi internaţionale, pentru atingerea obiectivelor şi priorităţilor în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale;

c) eficientizează procesul de coordonare şi luare a deciziilor în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale;

d) contribuie la dezvoltarea capacităţii de colectare, sistematizare, analiză a datelor şi monitorizare a riscurilor referitoare la criminalitatea românească transfrontalieră;

e) decide, prin dispoziţie a preşedintelui, asupra candidaturilor reprezentanţilor României pentru coordonatorul naţional EMPACT, pentru consiliile de administraţie ale organismelor europene poliţieneşti şi pentru consiliile de administraţie sau forurile de conducere ale organizaţiilor poliţieneşti internaţionale la care România este membră, cu excepţia Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă – Frontex, a Comitetului pentru siguranţă şi securitate la evenimente sportive aferent Convenţiei Consiliului Europei referitoare la abordarea integrată a siguranţei, securităţii şi serviciilor la partidele de fotbal şi la alte evenimente sportive (T-S4) şi a Grupului de lucru paneuropean al experţilor în domeniul asigurării ordinii publice cu ocazia desfăşurării partidelor de fotbal şi al structurilor de tip PNIF, şi le propune spre susţinere în conformitate cu prevederile reglementărilor aplicabile;

f) stabileşte strategia pentru susţinerea candidaturilor României, cu privire la care decide potrivit lit. e), şi întreprinde demersuri pentru susţinerea acestora;

g) face propuneri cu privire la elementele de mandat specifice cooperării poliţieneşti internaţionale ale ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de legătură acreditaţi la reprezentanţele diplomatice ale României, organismele Uniunii Europene şi organizaţiile la care România este membră;

h) decide constituirea unor grupuri de acţiune în domenii de interes care vizează cooperarea poliţienească internaţională.

(3) Preşedintele Comitetului este inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.

(4) Comitetul se întruneşte anual sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui.

(5) Comitetul prezintă conducerii Ministerului Afacerilor Interne rezultatele reuniunilor desfăşurate, precum şi obiectivele şi priorităţile stabilite în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale.

(6) Comitetul este compus din reprezentanţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne desemnaţi în condiţiile dispoziţiilor alin. (7) ca membri permanenţi, la activităţile acestuia putând fi invitaţi, după caz, reprezentanţi din cadrul entităţilor publice şi private, naţionale şi internaţionale, în funcţie de subiectele de pe agenda acestuia.

(7) În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului afacerilor interne se stabilesc componenţa, organizarea şi funcţionarea Comitetului.

(…)

Art. 30

Dispoziţii specifice privind cooperarea prin ataşaţi de afaceri interne şi ofiţeri de legătură în state terţe

(1) Ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români care îşi desfăşoară activitatea într-un stat terţ sau în cadrul unei organizaţii internaţionale transmit CCPI informaţiile obţinute în activitatea desfăşurată, referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva altui stat membru care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură în statul terţ ori în cadrul organizaţiei internaţionale respective, precum şi cu privire la aspectele prevăzute la art. 3 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2019/1.240 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019.

(2) CCPI transmite statului membru interesat informaţiile prevăzute la alin. (1) numai cu avizul autorităţilor competente române să decidă cu privire la oportunitatea transmiterii acestora.

(3) În situaţia în care statul membru este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori în cadrul unei organizaţii internaţionale în care este reprezentată şi România, ataşatul de afaceri interne sau ofiţerul de legătură român comunică direct ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură informaţii referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva statului membru respectiv.

(4) CCPI poate primi cereri de informaţii de la un stat membru care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori într-o organizaţie internaţională în care România este reprezentată prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură. CCPI verifică dacă solicitarea nu contravine legislaţiei române, comunică în cel mai scurt timp posibil statului membru solicitant dacă cererea acestuia poate fi îndeplinită şi, dacă este cazul, o transmite ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură român.

(5) Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în relaţia cu Europol.

Art. 31

Prelucrarea de informaţii prin intermediul ataşaţilor de afaceri interne

(1) Ataşaţii de afaceri interne au acces direct la următoarele baze de date: Evidenţa informatică a persoanelor date în urmărire şi a persoanelor dispărute; Evidenţa informatică a furturilor de autovehicule săvârşite în România şi a celor săvârşite în alte state sesizate oficial Poliţiei Române; Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate; Registrul naţional de evidenţă a persoanelor; Registrul naţional de evidenţă a paşapoartelor simple.

(2) Ataşaţii de afaceri interne consultă bazele de date prevăzute la alin. (1) şi pot disemina informaţiile obţinute către autorităţile competente din statele de acreditare membre, după caz, cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2018. În ceea ce priveşte ataşaţii de afaceri interne acreditaţi în state terţe, diseminarea către autorităţile de aplicare a legii din statul terţ respectiv se poate realiza doar în condiţiile stabilite de art. 43-47 din Legea nr. 363/2018.

(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, DGAESRI încheie protocoale de cooperare cu administratorii bazelor de date prevăzute la alin. (1).

(4) Condiţiile privind prelucrarea datelor cu caracter personal se stabilesc prin protocoalele de cooperare prevăzute la alin. (3), iar în cuprinsul acestora se vor regăsi în mod obligatoriu destinaţia, precum şi măsurile de protecţie şi securitate a datelor cu caracter personal prevăzute de lege.

Art. 32

Reprezentarea multiplă

Prin tratate bilaterale sau multilaterale se poate stabili ca ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români dintr-un stat terţ ori din cadrul unei organizaţii internaţionale să asigure şi reprezentarea unuia sau mai multor state membre în statul terţ ori în organizaţia internaţională respectivă.

Art. 33

Urmărirea transfrontalieră

(1) Urmărirea transfrontalieră constă în ansamblul de măsuri operative întreprinse pe teritoriul unuia sau mai multor state Schengen în scopul prinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii sau participării la una dintre infracţiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.

(2) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de agenţii autorităţii competente a unui stat Schengen pe teritoriul statului român, dacă autorităţile competente române au fost informate prin mijloace de comunicaţie directe despre pătrunderea pe teritoriul statului român.

(3) Autorităţile competente române prevăzute la alin. (2) sunt Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră Română.

(4) La solicitarea autorităţii competente române, urmărirea transfrontalieră încetează imediat.

Art. 34

Urmărirea transfrontalieră pe teritoriul statului român

(1) Autorităţile competente ale unui stat Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 33 alin. (1), pot continua urmărirea pe teritoriul statului român, fără informarea prealabilă a autorităţilor competente române, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) din cauza urgenţei deosebite a situaţiei, autorităţile competente române nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicaţie directe, despre pătrunderea pe teritoriul statului român sau când autorităţile competente române nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acţiunea de urmărire;

b) urmărirea transfrontalieră se efectuează pentru cel puţin una dintre infracţiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră au obligaţia ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat să informeze despre aceasta structura Poliţiei de Frontieră Române sau a Poliţiei Române competentă teritorial, care poate solicita încetarea de îndată a urmăririi.

Art. 35

Urmărirea transfrontalieră pe teritoriul statelor Schengen

Autorităţile competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) pot, conform competenţelor proprii, continua urmărirea pe teritoriul statului membru vecin în condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) şi art. 40, precum şi în conformitate cu prevederile acquis-ului Schengen în domeniu şi, dacă este cazul, ale acordurilor încheiate cu statele Schengen.

Art. 36

Persoana urmărită

(1) La cererea agenţilor care efectuează urmărirea, autorităţile competente române iau măsurile necesare în vederea stabilirii identităţii persoanei urmărite sau pentru a se dispune reţinerea ori arestarea preventivă a acesteia, în condiţiile prevăzute de lege.

(2) În cazul persoanei reţinute în condiţiile prevăzute la alin. (1), măsura reţinerii nu poate depăşi 6 ore, cu excepţia cazului în care autorităţile competente române au primit în prealabil o cerere pentru arestarea preventivă a persoanei respective în scopul predării sale, indiferent de modalitatea acesteia. Termenul de 6 ore se calculează fără a include intervalul 0:00-9:00.

Art. 37

Condiţii generale aplicabile agenţilor străini

(1) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de către agenţii străini pe teritoriul statului român, cu respectarea următoarelor condiţii generale:

a) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să respecte legislaţia statului membru din care provin şi legislaţia română şi să se conformeze instrucţiunilor autorităţilor competente române;

b) urmărirea se efectuează peste frontierele terestre, maritime şi aeriene;

c) pătrunderea agenţilor în domiciliul şi reşedinţa unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

d) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să fie uşor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei inscripţii la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul. Este interzisă folosirea de haine civile, combinată cu utilizarea vehiculelor fără însemne distinctive, fără mijloacele de identificare precizate. Agenţii trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;

e) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot purta armamentul şi muniţia din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare sau pentru apărarea altor persoane, în conformitate cu legislaţia internă română;

f) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră se supun regulilor de circulaţie pe drumurile publice prevăzute de legislaţia română şi beneficiază, în condiţiile legii, de regim de circulaţie prioritară;

g) în conformitate cu legislaţia naţională, agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră utilizează sistemele GPS din dotare pentru ca autorităţile competente din celălalt stat membru să urmărească vehiculele acestor agenţi;

h) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră pot utiliza mijloacele securizate de comunicare în timp real la nivel transfrontalier;

i) după fiecare activitate prevăzută la art. 33 şi 34, agenţii care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorităţii competente române un raport cu privire la misiunea lor. La cererea autorităţii competente române, agenţii sunt obligaţi să rămână la dispoziţia acesteia până când împrejurările în care s-a desfăşurat acţiunea au fost suficient lămurite, chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reţinerea sau arestarea preventivă a persoanei urmărite;

j) autoritatea statului căruia îi aparţin agenţii care au efectuat urmărirea, la cererea autorităţii competente române, poate asista la ancheta ce urmează operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare.

(2) Dacă prin acorduri bilaterale încheiate în scopul punerii în aplicare a prevederilor art. 33 alin. (1) se stabileşte faptul că agenţii străini care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită pe teritoriul statului român, pentru conducerea acesteia la autorităţile competente române, aceasta poate fi supusă controlului corporal, iar în timpul transferării se pot folosi cătuşele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmărite cu ocazia controlului corporal pot fi indisponibilizate, în condiţiile legii.

(…)

Art. 56

Modificarea Legii nr. 56/2018

Legea nr. 56/2018 privind cooperarea autorităţilor publice române cu Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 martie 2018, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins:

„b) ofiţeri de legătură la Europol – poliţiştii numiţi să reprezinte în cadrul Europol interesele autorităţilor competente române şi care constituie Biroul român de legătură la Europol”.

2. La articolul 7 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:

„b) asigură disponibilitatea neîntreruptă a canalului de comunicare cu Europol şi colaborează cu autorităţile competente române în condiţiile legislaţiei din domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale”.

3. La articolul 7, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Inspectoratul General al Poliţiei Române şi autorităţile competente române asigură resursele necesare pentru menţinerea disponibilităţii neîntrerupte a canalului de comunicare cu Europol”.

4. La articolul 8, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Ofiţerii de legătură la Europol reprezintă interesele autorităţilor competente române în cadrul Europol, în conformitate cu legislaţia română şi cu dispoziţiile aplicabile Europol”.

5. La articolul 13, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 13

(1) Unitatea Naţională Europol şi autorităţile competente române care furnizează date şi informaţii Europol stabilesc, la momentul furnizării, scopul sau scopurile în care acestea pot să fie prelucrate, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 18 alin. (2) şi art. 18a din Regulamentul Europol”.

6. Articolul 36 va avea următorul cuprins:

„Art. 36

(1) Cheltuielile efectuate de către Inspectoratul General al Poliţiei Române în cadrul procesului de comunicare cu Europol şi, respectiv, de către celelalte autorităţi competente române, în condiţiile legislaţiei din domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale, se suportă de la bugetul de stat, cu încadrare în prevederile bugetare anuale, respectiv din alte surse legal constituite.

(2) Inspectoratul General al Poliţiei Române solicită Europol rambursarea cheltuielilor de conectare”.