Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului – modificări (Legea nr. 123/2024)

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 5 alin. (1) se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 5

(1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi. Sesizarea sau constatarea că minorului nu îi este respectat unul sau mai multe drepturi obligă persoanele responsabile potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) să acţioneze conform competenţelor prevăzute de lege.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 17 alin. (3) și (4) se modifică și vor avea următorul conținut:

„(3) Nicio persoană nu poate împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

(4) În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, de existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 20 alin. (1) se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 20

(1) În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de găzduire, pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuieşte cu copilul, precum şi pentru respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului, instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, instituirea uneia sau mai multor măsuri cu caracter asigurătoriu, a unor garanţii sau aplicarea de penalităţi. Dispoziţiile tezei I se aplică în mod corespunzător şi în situaţia prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. g).”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 40 alin. (4) și (5) se modifică și vor avea următorul conținut:

„(4) Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea abuzului, neglijării, înstrăinării părinteşti, exploatării şi a oricăror forme de violenţă asupra copilului sau a separării copilului de familia sa. În acest scop, serviciul public de asistenţă socială ori, după caz, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti are obligaţia de a oferi servicii şi prestaţii destinate menţinerii copilului în familie şi de a sprijini accesul copilului şi al familiei sale la alte servicii.

(5) Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului a cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială a copilului, dacă, după acordarea serviciilor prevăzute de acest plan, se constată că menţinerea copilului alături de oricare dintre părinţii săi nu este posibilă sau contravine interesului superior al copilului.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 96 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 96

(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz, de neglijare, de înstrăinare părintească a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.

(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz, înstrăinare părintească sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se înfiinţează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoştinţa publicului.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 99 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 99

Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz, înstrăinare părintească sau neglijare a copilului, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului au drept de acces, în condiţiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, precum şi pentru prevenirea situaţiilor de înstrăinare părintească, organele de poliţie au obligaţia să sprijine reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 102 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 102

În cazul în care abuzul, neglijarea, înstrăinarea părintească, exploatarea şi orice formă de violenţă asupra copilului a fost săvârşită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 140 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 140

Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, cu excepţia celor prevăzute de art. 140¹ şi 140², sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 18, după alin. (3) se introduce un nou alineat, alin. (3^1), cu următorul cuprins:

„(3^1) Atunci când stabileşte că relaţiile personale se vor realiza prin metodele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), instanţa de judecată:

a) stabileşte dacă sarcina de a duce şi a aduce copilul la începutul şi, respectiv, la sfârşitul perioadelor programului de relaţii personale îi revine părintelui sau persoanei în favoarea căreia se stabileşte programul de relaţii personale ori părintelui sau persoanei cu care copilul locuieşte; atunci când instanţa de judecată constată existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească, sarcina revine întotdeauna părintelui care înstrăinează;

b) dispune ca programul de relaţii personale cu privire la un copil înscris la o unitate de învăţământ să se desfăşoare pentru o perioadă de până la 7 zile consecutive într-un interval de 14 zile, în toate perioadele de peste an în care copilul nu se află în vacanţele prevăzute de programa şcolară.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 140 se introduc patru noi articole, art. 140^1-140^4, cu următorul cuprins:

„Art. 140^1

(1) Instanţa de judecată poate constata existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească la cererea unuia dintre părinţi, la cererea procurorului sau la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, pe cale principală sau în orice litigiu pendinte, unde urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133.

(2) Înstrăinarea părintească creează prezumţia relativă că exercitarea autorităţii părinteşti de către părintele care înstrăinează, precum şi stabilirea locuinţei copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului.

(3) În cazul în care locuinţa copilului este stabilită la locuinţa părintelui care înstrăinează, instanţa de judecată va dispune:

a) stabilirea în favoarea părintelui înstrăinat a unui program de relaţii personale cu copilul, care va include, în mod obligatoriu, modalităţile prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. c) şi g);

b) consilierea psihologică a copilului şi a ambilor părinţi de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 140^2

(1) Atunci când instanţa de judecată este învestită cu o cerere de ordonanţă preşedinţială în care urmează a fi dispuse măsuri cu privire la copil, altele decât cele prevăzute la art. 133, termenul maxim de soluţionare este de 30 de zile de la data introducerii cererii de chemare în judecată.

(2) În cauzele prevăzute la alin. (1), citaţia părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.

Art. 140^3

(1) În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133, instanţa de judecată procedează la ascultarea minorului doar cu participarea unui psiholog din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2) Dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător audierii copilului.

(3) Dacă ascultarea minorului s-a desfăşurat cu participarea unui psiholog din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, acesta va redacta un raport de constatare, care se va depune în mod obligatoriu la dosarul cauzei. Atunci când sunt necesare identificarea unei afecţiuni psihiatrice a copilului sau a unuia dintre părinţi, constatarea în plan psihic a unor situaţii de abuz şi existenţa unei legături de cauzalitate între un eventual abuz şi urmările sale în plan psihic, se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

(4) Dispoziţiile art. 332 alin. (1) şi (3), art. 334 şi 337 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător raportului redactat de psihologul din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(5) Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătoreşti. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumţii relative.

Art. 140^4

(1) În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133, instanţa de judecată poate dispune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Prevederile art. 330-340 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(2) Termenul maxim de finalizare şi depunere la dosarul cauzei a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este de 45 de zile.”