Legea nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturii electronice și pentru modificarea C. proc. civilă și a altor acte normative

Actul publicat în Monitorul Oficial

Sumar

Legea nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale şi prestarea serviciilor de încredere bazate pe acestea (M. Of. nr. 647 din 8 iulie 2024)

Se creează cadrul juridic intern de aplicare directă a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 910/2014, şi de reglementare în ordinea juridică internă a măsurilor lăsate la latitudinea statelor membre. Se stabilesc condiţiile utilizării semnăturii electronice, sigiliului electronic, mărcii temporale electronice şi documentelor electronice cărora li s-a aplicat o semnătură electronică, o marcă temporală electronică sau un sigiliu electronic şi stabileşte condiţiile prestării serviciilor de încredere şi atribuţiile autorităţilor şi instituţiilor publice în domeniul prestării serviciilor de încredere.

 

În M. Of. nr. 647 din data de 8 iulie 2024 s-a publicat Legea nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale şi prestarea serviciilor de încredere bazate pe acestea.

Redăm, în cele ce urmează, principalele prevederi ale actului normativ și modificările impuse de acesta:

Structură

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

CAPITOLUL II: Regimul juridic al semnăturilor electronice

CAPITOLUL III: Marca temporală

CAPITOLUL IV: Prestarea serviciilor de încredere de către prestatorii de servicii înregistraţi în România

CAPITOLUL V: Certificate pentru semnături electronice

CAPITOLUL VI: Autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu

CAPITOLUL VIII: Răspundere şi sancţiuni

CAPITOLUL IX: Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 2

Definiţii

(1) Definiţiile din prezentul articol completează definiţiile prevăzute la art. 3 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014.

(2) În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) înscrisul în formă electronică – conţinut creat şi utilizat în formă electronică, asimilat documentului electronic;

b) semnătura electronică simplă – o semnătură electronică ale cărei elemente nu îndeplinesc cel puţin una dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o semnătură electronică avansată conform art. 26 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014;

c) sistem electronic închis – o platformă electronică utilizată de un set definit de participanţi, din cadrul aceleiaşi entităţi sau stabiliţi de către aceasta, ale cărei procese nu au niciun efect direct asupra terţilor şi cu care nu se poate interacţiona în mod direct din afara entităţii în care sistemul este implementat, utilizată pentru procedurile interne ale entităţii, pentru serviciile prestate de entitate clienţilor săi sau în orice alte scopuri similare.

Art. 3

Efecte juridice generale

(1) Toate tipurile de semnătură electronică prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 sau în prezenta lege produc efecte juridice şi pot fi utilizate ca mijloace de probă în faţa instanţelor de judecată.

(2) Actul juridic în format electronic, semnat cu tipul de semnătură electronică prevăzut de lege sau cu semnătura electronică calificată, produce aceleaşi efecte juridice ca acelaşi act juridic în format letric.

(3) Valabilitatea semnăturii electronice se verifică în raport cu condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească la momentul semnării documentului electronic, iar expirarea valabilităţii certificatului în baza căruia a fost aplicată semnătura nu afectează valabilitatea sau efectele documentului semnat. Prevederile prezentului alineat sunt valabile şi în cazul semnăturilor electronice avansate care nu se bazează pe un certificat pentru semnătură electronică, ci folosesc alte tehnologii.

(4) Perioada maximă de valabilitate a certificatului pentru semnătura electronică avansată se stabileşte de emitentul certificatului pentru o perioadă de maximum 2 ani. Autoritatea de supraveghere şi reglementare în domeniu este responsabilă pentru stabilirea perioadelor de valabilitate în cazul semnăturilor electronice avansate care nu se bazează pe un certificat pentru semnătură electronică, ci folosesc alte tehnologii.

(5) Prin excepţie de la alin. (4), certificatul pentru semnătură electronică avansată emis conform legii de către Ministerul Afacerilor Interne şi înscris pe cartea electronică de identitate este valabil pentru o perioadă de maximum 5 ani.

(6) Înscrisurile în formă electronică, reglementate potrivit art. 267 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt asimilate documentelor electronice, astfel cum acestea sunt definite de Regulamentul (UE) nr. 910/2014.

Art. 4

Efecte juridice în funcţie de tipul de semnătură electronică

(1) Documentul electronic semnat cu o semnătură electronică calificată este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, în condiţiile art. 25 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 910/2014. Semnătura electronică calificată produce aceleaşi efecte juridice ca semnătura olografă.

(2) Documentul electronic emis de către o autoritate sau o instituţie publică sau de către o persoană în exercitarea şi în limitele atribuţiilor sale de putere publică, semnat cu o semnătură electronică calificată sau care are aplicat un sigiliu electronic calificat este asimilat unui înscris autentic.

(3) În cazul în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de validitate a unui act juridic, documentul electronic îndeplineşte această cerinţă dacă a fost semnat cu o semnătură electronică calificată sau cu o semnătură electronică avansată care, în condiţiile prezentei legi, produce aceleaşi efecte precum semnătura olografă.

(4) În cazul în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă a unui act juridic, documentul electronic îndeplineşte această cerinţă dacă a fost semnat cu o semnătură electronică calificată, o semnătură electronică avansată sau cu o semnătură electronică simplă în condiţiile alin. (9).

(5) Documentul electronic semnat cu o semnătură electronică avansată produce aceleaşi efecte juridice ca un înscris semnat cu o semnătură olografă, în oricare dintre următoarele cazuri:

a) actul juridic a fost semnat cu o semnătură electronică avansată creată cu un certificat pentru semnătură electronică emis de o autoritate sau o instituţie publică din România sau de un prestator de servicii de încredere calificat;

b) documentul electronic este recunoscut de cel căruia îi este opus, recunoaşterea putând să rezulte şi din faptul neechivoc al executării în tot sau în parte, de către cel care contestă semnătura electronică avansată, a obligaţiilor care s-au născut din documentul electronic;

c) părţile au agreat în mod expres, printr-un înscris distinct, semnat cu semnătură olografă sau cu semnătură electronică calificată, faptul că vor conferi semnăturii electronice avansate efectele juridice ale semnăturii olografe. Părţile confirmă prin acelaşi act faptul că au înţeles riscurile şi sarcina probei privind semnătura electronică avansată. În cazul raporturilor juridice în care ambele părţi sunt profesionişti în sensul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înscrisul distinct se poate semna şi cu semnătură electronică avansată.

(6) Documentul electronic semnat cu o semnătură electronică avansată, emis de o persoană juridică de drept privat, şi utilizată într-un sistem închis produce în acel sistem închis aceleaşi efecte juridice ca şi un înscris semnat cu o semnătură olografă.

(7) În interacţiunea dintre utilizatorii unui sistem electronic închis, membrii sistemului pot agrea valoarea şi efectele juridice pentru orice tip de semnătură electronică.

(8) Prevederile alin. (7) sunt aplicabile pentru orice sistem electronic în care toţi participanţii sunt identificaţi cu un nivel de asigurare ridicat sau substanţial, în conformitate cu punctele 2.1.2 şi 2.1.3 din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1.502 al Comisiei din 8 septembrie 2015 de stabilire a unor specificaţii şi proceduri tehnice minime pentru nivelurile de asigurare a încrederii ale mijloacelor de identificare electronică în temeiul art. 8 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă. Aceste sisteme electronice sunt supuse unui proces de auditare, care va trebui repetat cel puţin o dată la doi ani şi care vizează cel puţin securitatea datelor şi garantarea trasabilităţii tuturor acţiunilor utilizatorilor din sistem ce vizează autentificarea şi semnarea electronică. Prin ordinul prevăzut la art. 10 alin. (4) se vor stabili obiectivele concrete ale procesului de auditare şi procedura prin care autoritatea de supraveghere şi control în domeniu menţine evidenţa acestor audituri.

(9) Documentul electronic semnat cu semnătură electronică simplă produce aceleaşi efecte juridice ca un înscris semnat cu o semnătură olografă, în oricare dintre următoarele cazuri:

a) în cazul actelor patrimoniale evaluabile în bani, cu o valoare mai mică de jumătate din salariul minim brut pe economie la data semnării actului;

b) înscrisul semnat cu o semnătură electronică simplă este recunoscut de cel căruia îi este opus, recunoaşterea putând să rezulte şi din faptul neechivoc al executării în tot sau în parte, de către cel care contestă semnătura electronică simplă, a obligaţiilor care s-au născut din înscrisul în formă electronică;

c) în cazul în care ambele părţi sunt profesionişti în sensul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acestea au agreat în mod expres, printr-un înscris semnat cu semnătură olografă sau cu semnătură electronică calificată, că vor conferi semnăturii electronice simple efectele juridice ale semnăturii olografe. Părţile confirmă prin acelaşi act că au înţeles riscurile şi sarcina probei privind semnătura electronică simplă.

(10) În sensul art. 309 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, actele juridice în care una dintre părţi este profesionist pot fi probate şi fără a exista un înscris în formă electronică semnat. În cazul în care se încheie un înscris în formă electronică, proba acestuia poate fi făcută prin orice tip de semnătură electronică aplicată pe acesta.

(11) Dacă legea impune încheierea unui act juridic prin înscris autentic, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este necesară autentificarea potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, dispoziţiile prezentei legi nefiind aplicabile în acest caz.

(…)

Art. 11

Prestarea serviciilor de încredere

(1) Prestatorii de servicii de încredere asigură accesul utilizatorilor la toate informaţiile necesare utilizării corecte şi în condiţii de siguranţă a serviciilor oferite, inclusiv prin publicarea pe propria pagină de internet a ofertei de servicii, a tipurilor de servicii de încredere pe care le furnizează, a tipurilor de semnătură electronică pe care le oferă şi a efectelor juridice ale fiecăreia dintre acestea, precum şi a modului şi restricţiilor de utilizare.

(2) Prestatorul de servicii de încredere va aduce la cunoştinţa oricărui terţ, care doreşte să verifice o semnătură electronică creată cu un certificat emis de prestator ori un sigiliu electronic, modalitatea prin care terţul poate verifica semnătura electronică şi certificatul utilizat pentru crearea ei ori, după caz, sigiliul electronic. La cererea terţului, prestatorul de servicii este obligat să verifice autenticitatea semnăturii electronice efectuate în baza serviciilor prestate de el şi să comunice terţului în termen de 30 de zile gradul de încredere al mijloacelor de identificare electronică utilizate pentru emiterea semnăturii, dacă este cazul.

(3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) conţin cel puţin următoarele elemente în cazul prestatorilor de servicii de încredere care emit certificate:

a) procedura ce trebuie urmată în scopul creării şi verificării semnăturii electronice;

b) tarifele percepute, după caz;

c) modalităţile, condiţiile şi limitele utilizării certificatelor;

d) obligaţiile legale ale titularului certificatului şi ale prestatorului de servicii de încredere;

e) condiţiile contractuale de eliberare a certificatului, cu menţionarea expresă a eventualelor limitări ale răspunderii prestatorului de servicii de încredere;

f) condiţiile şi cazurile în care valabilitatea certificatului poate fi revocată;

g) căile de soluţionare a litigiilor;

h) orice alte informaţii stabilite de autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu.

(4) În urma încheierii contractului cu beneficiarul serviciului de încredere, prestatorul de servicii de încredere care emite certificate transmite titularului certificatul, prin canale adecvate din punctul de vedere al securităţii datelor în tranzit. În urma acceptării certificatului de către titular, prestatorul înscrie certificatul în propriul registru electronic de evidenţă a certificatelor, potrivit art. 14.

(5) Prestatorii de servicii de încredere sunt obligaţi să păstreze secretul informaţiilor încredinţate în cadrul activităţii lor profesionale, cu excepţia celor în legătură cu care titularul certificatului acceptă să fie publicate sau comunicate terţilor şi a celor solicitate de autorităţile competente, potrivit legii. Prestatorii de servicii de încredere răspund pentru îndeplinirea acestei obligaţii de către personalul angajat sau de către terţii cu care colaborează pentru prestarea serviciilor de încredere.

(6) Prestatorii de servicii de încredere colectează date cu caracter personal de la persoana care solicită un certificat şi prelucrează aceste date cu respectarea principiilor prevăzute la art. 5 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor).

Art. 23

Semnăturile electronice create cu certificate emise de autorităţi şi instituţii publice

(1) Autorităţile şi instituţiile publice care emit certificate pentru semnături electronice vor respecta normele privind identificarea şi autentificarea, emise de autoritatea de supraveghere şi reglementare în domeniu şi de către Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

(2) În cazul în care autorităţile şi instituţiile publice care furnizează certificate digitale nu au posibilitatea onorării unei solicitări în vederea furnizării acestora, autorităţile sau instituţiile publice solicitante pot achiziţiona servicii de încredere furnizate de prestatori de servicii de încredere de drept privat, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile achiziţiilor publice.

(3) Autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu va prelua şi va păstra arhivele şi Registrul electronic de evidenţă a certificatelor eliberate de prestatorul de servicii de încredere a cărui activitate nu a fost preluată de către un alt prestator de servicii de încredere.

(…)

Art. 28

Contravenţii în legătură cu prestarea serviciilor de încredere

(1) Constituie contravenţie, dacă potrivit legii nu constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 15.000 lei la 75.000 lei fapta prestatorului de servicii de încredere care:

a) omite să informeze ADR asupra procedurilor de securitate şi de eliberare a certificatelor utilizate sau a intenţiei de încetare a activităţilor, în condiţiile şi cu respectarea termenelor prevăzute la art. 10 alin. (2), prin nefurnizarea informaţiilor sau prin furnizarea lor inexactă;

b) nu îşi îndeplineşte obligaţia de a facilita exercitarea atribuţiilor de control de către personalul autorităţii de reglementare şi supraveghere specializate în domeniu, anume împuternicit în acest sens;

c) realizează transferul activităţilor legate de certificarea semnăturilor electronice cu nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (3);

d) încalcă una dintre obligaţiile privitoare la păstrarea secretului informaţiilor încredinţate în cadrul activităţii profesionale sau la prelucrarea datelor cu caracter personal prevăzute la art. 11 alin. (5) şi (6).

(2) Constituie contravenţie, dacă potrivit legii nu constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei fapta prestatorului de servicii de încredere care:

a) nu respectă prevederile art. 11 alin. (1), prin nefurnizarea informaţiilor utilizatorilor de semnături electronice sau prin furnizarea lor inexactă;

b) nu respectă prevederile art. 11 alin. (2), prin nefurnizarea informaţiilor terţilor îndreptăţiţi sau prin furnizarea lor inexactă;

c) nu respectă întru totul dispoziţiile art. 24 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 şi alte norme din legislaţia europeană sau naţională care privesc recunoaşterea, aprobarea sau acceptarea procedurii de identificare a persoanei la distanţă utilizând mijloace video;

d) emite certificate prezentate titularilor ca fiind calificate, care nu conţin menţiunile prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 910/2014 sau care conţin informaţii inexacte ori informaţii care sunt contrare legii, bunelor moravuri sau ordinii publice;

e) emite certificate pentru semnătură electronică calificată, respectiv certificate pentru semnătură electronică avansată, fără a verifica identitatea solicitantului în condiţiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 910/2014 şi de prezenta lege;

f) emite certificate pentru semnătura electronică cu încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 15 alin. (1) sau ale art. 16;

g) emite certificate pentru semnătura electronică avansată care nu conţin menţiunile obligatorii prevăzute la art. 15 alin. (2) sau care conţin informaţii inexacte ori informaţii care sunt contrare legii, bunelor moravuri sau ordinii publice;

h) nu efectuează înregistrările în Registrul electronic de evidenţă a certificatelor eliberate, prevăzute la art. 14 alin. (2), nu face ori nu menţine public registrul, potrivit prevederilor art. 14 alin. (3), sau încalcă obligaţia prevăzută la art. 17 alin. (4);

i) nu ia măsuri pentru asigurarea confidenţialităţii în cursul procesului de generare a datelor pentru crearea semnăturilor electronice, în situaţia în care sunt generate astfel de date;

j) stochează, reproduce sau dezvăluie terţilor datele de creare a semnăturilor electronice, fără consimţământul expres al semnatarului;

k) emite certificate digitale pe dispozitive de creare a semnăturilor electronice care nu respectă cerinţele prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 910/2014, dacă în certificat se specifică faptul că este emis pe un astfel de dispozitiv;

l) nu suspendă sau nu revocă certificatele eliberate în termenul legal, dacă suspendarea sau revocarea este obligatorie, sau le suspendă ori le revocă fără respectarea termenelor legale ori a condiţiilor prevăzute la art. 17;

m) nu respectă obligaţia de păstrare a documentaţiei cu privire la un certificat pentru semnătură electronică calificată, respectiv un certificat pentru semnătură electronică avansată pe o perioadă de minimum 10 ani de la data încetării valabilităţii certificatului, potrivit art. 12 alin. (2) lit. i) şi art. 16 alin. (2);

n) stochează certificatele într-o formă care nu respectă condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. k);

o) aflându-se în unul dintre cazurile prevăzute la art. 13 alin. (1) sau (2), omite să ia măsurile necesare pentru asigurarea conservării arhivei proprii, cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679, sau nu revocă certificatele potrivit art. 13 alin. (4) sau art. 22 alin. (3);

p) continuă să desfăşoare activităţi legate de emiterea certificatelor pentru semnăturile electronice în situaţia în care ADR a dispus suspendarea sau încetarea activităţii prestatorului de servicii de încredere ori nu efectuează la timp notificarea prevăzută la art. 13 alin. (1) sau (2);

q) desfăşoară activităţi legate de eliberarea certificatelor pentru semnăturile electronice folosindu-se, fără a avea dreptul, de calitatea de prestator de servicii de încredere calificat;

r) împiedică exercitarea atribuţiilor de control de către organismul de supraveghere;

s) încalcă una dintre obligaţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau art. 16;

t) divulgă identitatea reală a titularului certificatului, cu încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (5);

u) nu încheie o asigurare de răspundere profesională în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (6);

v) nu respectă obligaţia prevăzută la art. 12 alin. (8) de a se integra cu Platforma naţională de interoperabilitate reglementată de Legea nr. 242/2022 sau cu altă bază de date ce are ca obiect evidenţa populaţiei pentru a valida actele de identitate prezentate de cetăţenii români care solicită certificate calificate;

w) nu respectă obligaţiile ce îi revin potrivit art. 24 alin. (2)-(4) din Regulamentul (UE) nr. 910/2014.

Art. 34

Dispoziţii tranzitorii

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, procedura de acordare, suspendare şi retragere a statutului de prestator de servicii de încredere calificat în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 910/2014 se aprobă, la propunerea ADR, prin ordin al ministrului cercetării, inovării şi digitalizării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) La data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la alin. (2) se abrogă Ordinul ministrului comunicaţiilor şi societăţii informaţionale nr. 449/2017 privind procedura de acordare, suspendare şi retragere a statutului de prestator de servicii de încredere calificat, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 910/2014.

(4) În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, ADR stabileşte sursele de timp precise, legate de ora universală coordonată şi elaborează normele tehnice şi metodologice de aplicare a legii, care se aprobă prin decizie a preşedintelui ADR.

(5) Dispoziţiile legale în vigoare care cuprind sintagma „semnătură electronică extinsă” sunt interpretate în sensul utilizării semnăturii electronice avansate. Dispoziţiile legale în vigoare care cuprind sintagma „semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat” sunt interpretate în sensul utilizării semnăturii electronice calificate.

(6) Prevederile legale din alte acte normative referitoare la semnarea unui document electronic de către personalul din administraţia publică cu o semnătură electronică calificată sunt considerate a fi îndeplinite şi dacă semnarea se face cu o semnătură electronică avansată creată cu un certificat pentru semnătură electronică emis de către o autoritate sau instituţie publică din România.

(7) Orice referire din legislaţia în vigoare la sintagma „furnizor de servicii de certificare” este considerată ca făcând referire la sintagma „prestator de servicii de încredere”.

(8) Prestatorii de servicii de încredere care au dobândit acest statut înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi îşi menţin acest statut.

(9) Certificatele pentru semnături electronice emise potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează statutul conferit de legea respectivă până la expirarea sau revocarea acestora. Mărcile temporale emise potrivit prevederilor Legii nr. 451/2004 privind marca temporală sunt considerate mărci temporale electronice în sensul Regulamentului (UE) nr. 910/2014 şi al prezentei legi.

(10) În cazul în care acte normative naţionale de tipul ordin, instrucţiune, regulament, circulară, precizare, normă, normă metodologică, normă tehnică, îndrumare metodologică, decizie, reglementări, reguli sau orice act normativ cu forţă juridică inferioară Ordonanţei Guvernului conţin dispoziţii contrare prezentei legi, în special în ceea ce priveşte utilizarea semnăturii electronice potrivit art. 4, emitenţii acestor acte le modifică pentru aliniere cu prezenta lege în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a acesteia. Până la data intrării în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea prezentei legi, se aplică prevederile actelor normative în vigoare, în măsura în care nu contravin acesteia.

(11) În cazul în care ordinele cu caracter normativ şi alte acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate conţin dispoziţii contrare prezentei legi, emitenţii acestor acte le modifică şi/sau completează în acord cu dispoziţiile prezentei legi, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acesteia.

 

Actul modificat	Actul modificator	Sumar
Legea societăţilor nr. 31/1990 (rep. M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modif. și compl. ult.) Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 (rep. M. Of. nr. 576 din 13 august 2010, cu modif. și compl. ult.) O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii (M. Of. nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu modif. și compl. ult.) Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic (rep. M. Of. nr. 959 din 29 noiembrie 2006, cu modif. și compl. ult.) O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (rep. M. Of. nr. 670 din 3 august 2006, cu modif. și compl. ult.) Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România (M. Of. nr. 500 din 3 iunie 2004, cu modif. și compl. ult.) Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice (M. Of. nr. 1101 din 25 noiembrie 2004, cu modif. și compl. ult.) Legea nr. 589/2004 privind regimul juridic al activităţii electronice notariale (M. Of. nr. 1227 din 20 decembrie 2004, cu modif. și compl. ult.) Legea nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică (rep. M. Of. nr. 138 din 25 februarie 2014, cu modif. și compl. ult.) Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (rep. M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modif. și compl. ult.) O.U.G. nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice (M. Of. nr. 925 din 27 decembrie 2011, cu modif. și compl. ult.) O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale (M. Of. nr. 299 din 24 mai 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 35/2016) Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modif. și compl. ult.) Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente (M. Of. nr. 553 din 24 iulie 2015, cu modif. și compl. ult.) Legea nr. 159/2016 privind regimul infrastructurii fizice a reţelelor de comunicaţii electronice, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru reducerea costului instalării reţelelor de comunicaţii electronice (M. Of. nr. 559 din 25 iulie 2016, cu modif. și compl. ult.) Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă (rep. M. Of. nr. 559 din 772 din 10 august 2021, cu modif. și compl. ult.) O.U.G. nr. 62/2020 pentru adoptarea unor măsuri în domeniul societăţilor, în vederea desfăşurării reuniunilor organelor statutare (M. Of. nr. 372 din 8 mai 2020) Legea nr. 146/2021 privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare şi execuţional penale (M. Of. nr. 515 din 18 mai 2021, cu modif. și compl. ult.) O.U.G. nr. 44/2022 privind stabilirea unor măsuri în cadrul sistemului de sănătate, precum şi pentru interpretarea, modificarea şi completarea unor acte normative (M. Of. nr. 373 din 14 aprilie 2022, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 378/2023) O.U.G. nr. 140/2022 privind licenţa industrială unică (M. Of. nr. 1023 din 20 octombrie 2022, aprobată cu modificări prin Legea nr. 98/2023) Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară (M. Of. nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, cu modif. și compl. ult.)	Legea nr. 214/2024 (M. Of. nr. 647 din 8 iulie 2024)	Legea nr. 31/1990 – modifică: art. 117 alin. (4), art. 185 alin. (1). Legea nr. 21/1991 – modifică: art. 34^1 alin. (2). O.G. nr. 26/2000 – modifică: art. 21 alin. (5), art. 24 alin. (3), art. 29 alin. (3). Legea nr. 365/2002 – modifică: art. 10 alin. (1) lit. b). O.U.G. nr. 195/2002 – modifică: art. 109 alin. (3^1). Legea nr. 200/2004 – modifică: art. 37^3 alin. (7). Legea nr. 506/2004 – modifică: art. 12^1 alin. (3). Legea nr. 589/2004 – modifică: art. 2 alin. (1) lit. b), art. 7 alin. (2) lit. e), art. 16, art. 17 alin. (1), art. 18 lit. f)-h), art. 21. Legea nr. 135/2007 – modifică: art. 7 lit. (a). Codul de procedură civilă – modifică: art. 154 alin. (6), art. 154^1 alin. (1). O.U.G. nr. 111/2011 – modifică: art. 50 alin. (3) lit. (b). O.U.G. nr. 46/2013 – modifică: art. 28. Legea nr. 85/2014 – modifică: art. 48 alin. (4). Legea nr. 208/2015 – modifică: art. 28 alin. (1). Legea nr. 159/2016 – modifică: art. 12 alin. (6). Legea nr. 24/2017 – modifică: art. 74 alin. (2). O.U.G. nr. 62/2020 – modifică: art. 1 alin. (2), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (4), art. 6. Legea nr. 146/2021 – modifică: art. 36 alin. (2). O.U.G. nr. 44/2022 – modifică: art. VII alin. (4) partea introductivă. O.U.G. nr. 140/2022 – modifică: art. 22 alin. (7). Legea nr. 304/2022 – modifică: art. 18 alin. (3).

 

Redăm, în continuare, principalele modificări aduse de către Legea nr. 214/2o24.

Codul de procedură civilă

Art. 154 alin. (6)

Vechea reglementare

„(6) Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. În vederea confirmării, instanţa, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace”.

Art. 154^1 alin. (1)

Vechea reglementare

„(1) Comunicarea hotărârilor judecătoreşti se va face, din oficiu, prin poştă electronică dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop direct sau la solicitarea expresă a instanţei în timpul procesului. Comunicarea va fi însoţită de semnătura electronică extinsă a instanţei, care va înlocui ştampila instanţei şi semnătura grefierului de şedinţă”.

Legea nr. 304/2022

Art. 18 alin. (3)

Vechea reglementare

„(3) Hotărârile judecătoreşti pot fi semnate şi cu semnătură electronică calificată”.

 

DOWNLOAD FULL ARTICLE