Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală – modificări (O.G. nr. 5/2020)

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 25 alin. (1) lit. b) se modifică și se va prezenta sub următoarea formă:

„b) terţii popriţi, în situaţiile prevăzute la art. 236 alin. (9), (11), (13), (14), (18), (20) şi (21), în limita sumelor sustrase indisponibilizării;”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 230 alin. (5) se modifică și va avea următorul conținut:

„(5) În cazul în care documentul prevăzut la alin. (3) a fost depus ulterior luării unor măsuri de executare silită potrivit prezentului cod, suma pentru care s-a înfiinţat poprirea se actualizează, după aplicarea măsurii popririi sumelor înscrise în documentul emis de autoritatea sau instituţia publică, în limita acestor sume, cu respectarea nivelului prevăzut la art. 227 alin. (1) teza a doua.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 233 alin. (3) se modifică și va prevedea următoarele dispoziții:

„(3) Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în fiinţă, cu excepţia situaţiilor în care suspendarea executării silite a fost dispusă în condiţiile art. 235. În acest caz, suma pentru care s-a înfiinţat poprirea se actualizează în cel mult două zile de la data intervenirii suspendării.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 236 alin. (9) lit. a) se modifică și se va prezenta sub următoarea formă:

„a) să plătească, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înfiinţării popririi sau de la data la care creanţa devine exigibilă, după caz, organului fiscal suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită;”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 306 alin. (3) se modifică și se va prezenta sub următoarea formă:

„(3) Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene o evaluare anuală a eficacităţii schimbului de informaţii automat prevăzut la art. 291, 291^1, 291^3 şi 291^4, precum şi rezultatele practice obţinute, utilizând formularul şi condiţiile de transmitere adoptate de către Comisia Europeană, conform art. 23 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 164, după alin. (6) se introduc două noi alineate, alin. (7) şi (8), cu următorul cuprins:

„(7) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru documentele de plată întocmite de către terţii popriţi.

(8) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul erorilor generate de operatorii sistemului de decontare bancară. În acest caz, îndreptarea erorilor se realizează din oficiu de către organul fiscal sau, după caz, la solicitarea instituţiei de credit.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 236, după alin. (19) se introduc două noi alineate, alin. (20) şi (21), cu următorul cuprins:

„(20) În cazul popririlor înfiinţate de organul fiscal central, instituţiile de credit transmit organului fiscal central, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, informaţiile privind suma disponibilă de plată. În acest caz, instituţiile de credit nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu acceptă alte plăţi din conturile acestora până la realizarea plăţii efective. Plata sumelor prevăzute la alin. (14) poate fi realizată până la data la care instituţiile de credit transmit informaţiile privind suma disponibilă de plată.

(21) În cazul popririlor înfiinţate de organul fiscal central, instituţiile de credit efectuează plata sumelor indisponibilizate în contul special deschis la Trezoreria Operativă Centrală, cu indicarea numărului de evidentă a plăţii, în termenul stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice. În situaţia în care numărul de evidenţă a plăţii este completat eronat, suma se restituie instituţiei de credit de către Trezoreria Operativă Centrală.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 286, după lit. ş) se introduc 7 noi litere, lit. t)-y), cu următorul cuprins:

„t) aranjament transfrontalier – un aranjament care implică fie mai mult de un stat membru, fie un stat membru şi o ţară terţă, dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:

– nu toţi participanţii la aranjament sunt rezidenţi în scopuri fiscale în aceeaşi jurisdicţie;

– unul sau mai mulţi participanţi la aranjament au în acelaşi timp rezidenţa fiscală în mai mult de o jurisdicţie;

– unul sau mai mulţi participanţi la aranjament desfăşoară o activitate economică în altă jurisdicţie prin intermediul unui sediu permanent situat în jurisdicţia respectivă, iar aranjamentul constituie totalitatea sau o parte a activităţii acelui sediu permanent;

– unul sau mai mulţi participanţi la aranjament desfăşoară o activitate economică într-o altă jurisdicţie fără a avea rezidenţa fiscală sau fără a institui un sediu permanent în acea jurisdicţie;

– un astfel de aranjament are un posibil impact asupra schimbului automat de informaţii sau asupra identificării beneficiarilor reali.

În sensul lit. t)-y), al art. 291^4 şi al anexei nr. 4, un aranjament transfrontalier include de asemenea o serie de aranjamente. Un aranjament transfrontalier poate cuprinde mai multe etape sau mai multe părţi;

ţ) aranjament transfrontalier care face obiectul raportării – orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel puţin unul dintre semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4;

u) semn distinctiv- o caracteristică sau însuşire a unui aranjament transfrontalier care prezintă un indiciu al unui potenţial risc de evitare a obligaţiilor fiscale, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 4;

v) intermediar- orice persoană care proiectează, comercializează, organizează, pune la dispoziţie în vederea implementării sau gestionează implementarea unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării.

De asemenea, înseamnă orice persoană care, având în vedere faptele şi circumstanţele relevante şi pe baza informaţiilor disponibile, a cunoştinţelor de specialitate relevante şi a înţelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, ştie sau ar fi rezonabil de aşteptat să ştie că s-a angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistenţă sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziţie în vederea implementării sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării.

Orice persoană are dreptul să furnizeze A.N.A.F. dovezi că nu a ştiut şi nu ar fi fost rezonabil de aşteptat să ştie că a fost implicată într-un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. În acest scop, persoana respectivă se poate raporta la toate faptele şi circumstanţele relevante, la informaţiile disponibile, precum şi la cunoştinţele sale de specialitate relevante şi la capacitatea sa de înţelegere.

Pentru a fi un intermediar, o persoană trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii suplimentare:

– să fie rezidentă în scopuri fiscale în România;

– să aibă un sediu permanent pe teritoriul României prin intermediul căruia să fie furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;

– să fie constituită în România sau să fie reglementată de legislaţia naţională a României;

– să fie înregistrată într-o asociaţie profesională în legătură cu prestarea de servicii juridice, fiscale sau de consultanţă din România;

w) contribuabil relevant- orice persoană căreia i se pune la dispoziţie un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării în vederea implementării sau care este pregătită să implementeze un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării sau care a implementat prima etapă a unui astfel de aranjament;

x) aranjament comercializabil- un aranjament transfrontalier care este proiectat, comercializat, pregătit pentru implementare sau pus la dispoziţie în vederea implementării, fără a fi necesară o personalizare substanţială a acestuia;

y) aranjament personalizat- un aranjament transfrontalier care nu este un aranjament comercializabil.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 291^3 se introduce un nou articol, art. 291^4, cu următorul cuprins:

„Art. 291^4: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării

(1) În termen de 30 de zile, intermediarii raportează A.N.A.F. informaţii, de care au luat cunoştinţă sau care se află în posesia ori sub controlul lor, cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării.

(2) În funcţie de momentul la care survine mai întâi oricare dintre cazurile de mai jos, termenul de 30 de zile de la alin. (1) începe să curgă:

a) din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziţie în vederea implementării; sau

b) din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementare; sau

c) din momentul în care a fost făcut primul pas în demersul de implementare a aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.

(3) Prin excepţie de la alin. (1), intermediarii prevăzuţi la al doilea paragraf al art. 286 lit. v) au obligaţia de a raporta A.N.A.F. informaţiile relevante în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care au furnizat ajutor, asistenţă sau consiliere în mod direct sau prin intermediul altor persoane.

(4) În cazul aranjamentelor comercializabile, intermediarul întocmeşte la fiecare 3 luni un raport prin care furnizează A.N.A.F. informaţiile noi sau actualizate care fac obiectul raportării, prevăzute la alin. (19) lit. a), d), g) şi h), devenite disponibile de la depunerea ultimului raport.

(5) În cazul în care intermediarul are obligaţia de raportare a informaţiilor cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, atunci aceste informaţii vor fi raportate numai la autorităţile competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a) statul membru în care intermediarul îşi are rezidenţa fiscală;

b) statul membru în care intermediarul are un sediu permanent prin intermediul căruia sunt furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;

c) statul membru în care intermediarul este constituit sau de a cărui legislaţie este reglementat;

d) statul membru în care intermediarul este înregistrat într-o asociaţie profesională în legătură cu servicii de natură juridică, fiscală sau de consultanţă.

(6) În cazul în care, potrivit alin. (5), există o obligaţie de raportare multiplă, intermediarul este exonerat de la îndeplinirea acesteia în România dacă deţine şi prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care reiese că aceleaşi informaţii au fost raportate autorităţii competente într-un alt stat membru.

(7) În cazul intermediarilor care, potrivit legii, fac obiectul unei obligaţii de păstrare a secretului profesional, aceştia raportează aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării doar cu acordul scris al contribuabilului relevant.

(8) În lipsa acordului prevăzut la alin. (7):

a) intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, oricărui alt intermediar obligaţia de raportare a informaţiilor prevăzute la alin. (19);

b) intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, contribuabilului relevant obligaţia de raportare a informaţiilor prevăzute la alin. (19), în cazul în care nu există un alt intermediar.

(9) În cazul în care nu există niciun intermediar, obligaţia de raportare a informaţiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine contribuabilului relevant.

(10) Contribuabilul relevant căruia îi revine obligaţia de raportare raportează informaţiile prevăzute la alin. (19) către A.N.A.F. în termen de 30 de zile. Termenul de 30 de zile începe să curgă din ziua următoare datei în care survine mai întâi oricare dintre momentele următoare:

a) aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziţia respectivului contribuabil relevant în vederea implementării;

b) aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementarea de către contribuabilul relevant;

c) momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare în legătură cu contribuabilul relevant.

(11) În cazul în care contribuabilul relevant are obligaţia de raportare a informaţiilor privind aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, aceste informaţii sunt raportate numai autorităţilor competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a) statul membru în care contribuabilul relevant îşi are rezidenţa fiscală;

b) statul membru în care contribuabilul relevant are un sediu permanent care beneficiază de aranjamentul în cauză;

c) statul membru în care contribuabilul relevant obţine venituri sau generează profituri, deşi nu îşi are rezidenţa fiscală şi nici nu are un sediu permanent într-un stat membru;

d) statul membru în care contribuabilul relevant desfăşoară o activitate, deşi nu îşi are rezidenţa fiscală şi nici nu are un sediu permanent într-un stat membru.

(12) În cazul în care, potrivit alin. (11), există o obligaţie de raportare în mai multe state membre, contribuabilul relevant este exonerat de obligaţia de a raporta dacă prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care să rezulte că obligaţia de raportare a fost îndeplinită prin raportarea informaţiile prevăzute la alin. (19) autorităţii competente dintr-un alt stat membru.

(13) În cazul în care există mai mulţi intermediari, obligaţia de raportare a informaţiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine tuturor intermediarilor implicaţi în acelaşi aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. Oricare dintre intermediarii implicaţi în acelaşi aranjament transfrontalier care face obiectul raportării poate fi exonerat de la obligaţia de raportare a informaţiilor prevăzute la alin. (19) către A.N.A.F., dacă deţine dovezi concludente din care să rezulte că informaţiile prevăzute la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A.F. de un alt intermediar.

(14) În cazul în care obligaţia de raportare revine contribuabilului relevant, dar există mai mulţi contribuabili relevanţi, contribuabilul relevant care raportează informaţiile potrivit alin. (8) şi (9) este cel care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a) contribuabilul relevant care a convenit cu intermediarul cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;

b) contribuabilul relevant care gestionează implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.

(15) Sunt exoneraţi de la îndeplinirea obligaţiei de raportare contribuabilii relevanţi care deţin dovezi concludente din care rezultă că informaţiile prevăzute la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A.F. de un alt contribuabil relevant.

(16) Contribuabilul relevant raportează A.N.A.F. informaţiile cu privire la utilizarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării în fiecare an în care acesta a fost utilizat.

(17) Prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. se aprobă formularul utilizat de intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, în vederea raportării informaţiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării, potrivit alin. (1)-(16).

(18) Ulterior raportării informaţiilor de către intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, potrivit alin. (1)-(16), A.N.A.F. comunică autorităţilor competente din celelalte state membre, prin intermediul schimbului automat, informaţiile prevăzute la alin. (19), utilizând formularele-tip şi procedurile specifice în conformitate cu art. 303 şi 304.

(19) Informaţiile comunicate de A.N.A.F. în temeiul alin. (18) includ, după caz, următoarele:

a) identificarea intermediarilor şi a contribuabililor relevanţi, inclusiv numele, data şi locul naşterii, în cazul unei persoane fizice, rezidenţa fiscală, NIF al acestora şi, dacă este cazul, identificarea persoanelor care sunt întreprinderi asociate cu contribuabilul relevant;

b) detalii privind semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4 care au fost utilizate pentru a determina caracterul raportabil al aranjamentului transfrontalier;

c) un rezumat al conţinutului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscut de regulă, dacă aceasta există, şi o descriere generală a aranjamentelor sau a activităţilor economice relevante, fără a conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial sau a informaţiilor a căror dezvăluire ar fi contrară politicii publice;

d) data la care prima etapă pentru implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării a fost efectuată sau urmează a fi efectuată;

e) detalii privind dispoziţiile din legislaţia naţională relevantă care constituie baza aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;

f) valoarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;

g) identificarea statului membru al contribuabilului relevant şi a oricăror alte state membre care este probabil să fie vizate de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;

h) identificarea oricărei alte persoane dintr-un stat membru care este probabil să fie afectată de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării, indicând care sunt statele membre de care este legată o astfel de persoană.

(20) Lipsa de reacţie a A.N.A.F. cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării nu implică acceptarea validităţii sau tratamentul fiscal al respectivului aranjament.

(21) Schimbul automat de informaţii are loc în termen de o lună de la sfârşitul trimestrului în care au fost raportate informaţiile prevăzute la alin. (19). A.N.A.F. comunică, prin intermediul schimbului automat, primele informaţii până la data de 31 octombrie 2020.

(22) A.N.A.F. emite şi publică pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliază aspectele referitoare la modul de aplicare a prevederilor anexei nr. 4.”