Legea aplicabilă regimului matrimonial: două reglementări paralele
Călina Jugastru - decembrie 1, 2018În ce privește Regulamentul (UE) 2016/1103, acesta nu procedează la o astfel de calificare. Probabil s-a plecat de la premisa că noțiunea de „reședință obișnuită” a devenit un „loc comun” în regulamentele europene, iar conotațiile acesteia au fost dezvăluite cu prilejul multiplelor interpretări oferite de către Curtea de la Luxemburg[9]. Este lesne de observat preferința legiuitorului european pentru elementul de legătură reprezentat de reședința obișnuită. În contextul regulamentelor europene, noțiunile se bucură, de obicei, de calificări autonome, utilizabile în cadrul respectivelor acte normative. În literatura de specialitate s-a subliniat[10] că, regulamentele europene, în general, adoptă punctul de legătură al reședinței obișnuit, întrucât favorizează integrarea persoanelor în statul membru de destinație și consolidează libera circulație în spațiul unional.
Ceea ce trebuie precizat, în contextul regimurilor matrimoniale, este distincția necesară între „locuința familiei” și „reședința obișnuită”. Prima noțiune dă expresie ocupării de facto a unei locuințe, în condițiile legii. Dreptul român conține calificarea noțiunii de „locuința familiei”, ca locuință comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii (art. 321 C. civ.). Relevanța locuinței familiei (din perspectiva legii aplicabile) apare, îndeosebi, atunci când legiuitorul o supune unei lex causae diferite de legea aplicabilă altor componente ale statutului patrimonial al soților. Dreptul internațional privat român desprinde locuința familiei de regimul primar imperativ și îi oferă o soluție diferită (lex rei sitae). Ceea ce caracterizează noțiunea de „reședință obișnuită” este nota de constanță, întrucât reședința obișnuită a persoanei fizice este locuința principală, ce implică legături durabile cu un anumit stat sau intenția de a stabili astfel de legături. În contextul regimurilor matrimoniale cu element străin, reședința obișnuită este principalul punct de legătură al normelor conflictuale care reglementează lex causae (atât în Regulamentul (UE) 2016/1003, cât și în Codul civil).
3.1.2. Modificarea legii aplicabile
Modificarea legii aplicabile regimului matrimonial este prevăzută de ambele acte normative. Reglementarea mutabilității legii aplicabile regimului matrimonial este logică, în condițiile în care stabilirea lex causae este, în principal, opera acordului de voință al soților sau al viitorilor soți.
În principiu, legea desemnată prin schimbarea legii inițial alese, produce efecte pentru viitor. Prin excepție, dacă soții convin în acest sens, efectele vor retroactiva, cu condiția să nu prejudicieze drepturile terților.
3.1.3. Convenția de alegere a legii aplicabile[11]
Modalitatea stabilirii de către părți, a legii regimului matrimonial este convenția de alegere a legii aplicabile. Vehiculul voinței părților este reprezentat de o convenție specifică raporturilor juridice cu element extraneu. Convenția de alegere a legii aplicabile este un veritabil contract, supus cerințelor de fond și de formă prevăzute expres, atunci când voința părților este punct de legătură la stabilirea legii aplicabile. Alături de convenția de alegere a legii aplicabile, dreptul internațional privat național și dreptul european reglementează legea aplicabilă fondului și formei convenției matrimoniale. Suntem în prezența a două convenții (convenția matrimonială[12] și convenția de alegere a legii aplicabile) care au obiect distinct – ultima dintre aceste convenții neregăsindu-se în dreptul substanțial (adică în normele juridice substanțiale de drept civil al familiei).
Regulamentul (UE) 2016/1103 reglementează acordul de alegere a legii aplicabile [„Soții sau viitorii soți pot conveni să desemneze sau să schimbe legea aplicabilă regimului lor matrimonial”, art. 22 alin. (1) ; „Acordul menționat la art. 22 se încheie în scris, se datează și se semnează de ambii soți”, art. 23 alin. (1)].
Codul civil menționează expres: „Convenţia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial se poate încheia fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul încheierii căsătoriei, fie în timpul căsătoriei”, iar art. 2591 poartă denumirea marginală „Convenția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial”.
În ceea ce privește acordul de alegere a legii aplicabile, acesta are câteva caracteristici, comune ambelor reglementări. Momentul încheierii acordului este fie înaintea căsătoriei, fie la momentul celebrării acesteia sau în timpul căsătoriei. Regulamentul (UE) 2016/1103 enunță: „Soții sau viitorii soți pot conveni să desemneze sau să schimbe legea aplicabilă regimului lor matrimonial, cu condiția ca legea respectivă să fie una dintre următoarele (…)”. Formularea „viitorii soți” indică, în mod clar, că acordul de alegere a lex causae se poate situa și înainte de data încheierii căsătoriei. În acest caz, efectele convenției de alegere a legii regimului matrimonial se vor produce de la încheierea căsătoriei (regimul matrimonial este accesoriu căsătoriei). Codul civil stipulează: „Convenţia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial se poate încheia fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul încheierii căsătoriei, fie în timpul căsătoriei”.
Condițiile de fond ale convenției de alegere a legii regimului matrimonial sunt reglementate prin trimitere la legea regimului matrimonial, aleasă de către părți [Regulament, art. 24 alin. (1)]. Potrivit Codului civil, condițiile de validitate ale acestei convenții (mai puțin capacitatea părților) intră în aria de aplicare a legii regimului matrimonial (determinată subiectiv sau determinată obiectiv) – art. 2593 alin. (1) lit. a).
3.2. Determinarea obiectivă
Determinarea obiectivă este modalitatea subsidiară destinată identificării legii regimului matrimonial, atunci când stabilirea acesteia prin voința părților a „eșuat”. Determinarea obiectivă presupune utilizarea elementelor de legătură prevăzute expres. Ambele acte normative oferă elemente de legătură (care se suprapun, în parte) pentru ipoteza în care legea regimului matrimonial nu a fost determinată, prin alegere, de către părți.
Codul civil. În viziunea legiuitorului român, punctele de legătură sunt cele din materia efectelor generale ale căsătoriei (art. 2592 raportat la art. 2589 C. civ.). Pentru legiuitorul european sunt mai multe variante disponibile: un set de opțiuni exprimă regula [art. 26 alin. (1) și (2)], iar excepția reunește condiții cumulative și este aplicabilă la solicitarea reclamantului [art. 26 alin. (3)]. Enumerarea elementelor de legătură, în Cod și în Regulament, este limitativă, părțile neavând prerogativa de a le suplimenta și este, totodată, obligatorie, cât privește ordinea legală. Cronologia este în cascadă, nu permite alternanța.
Astfel, potrivit prevederilor Codului civil, în absența alegerii, legea regimului matrimonial este:
a. legea reşedinţei obişnuite comune a soţilor;
b. în lipsă de reședință obișnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor;
c. în lipsa cetăţeniei comune, se aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.
Regulamentul (UE) 2016/1103. Dispozițiile regulamentare stabilesc următoarea cronologie obligatorie (regula):
a. legea statului în care soții își au prima reședința obișnuită comună după încheierea căsătoriei;
b. legea statului a cărui cetățenie comună este deținută de soți în momentul încheierii căsătoriei;
c. legea statului cu care soții au împreună legătura cea mai strânsă în momentul încheierii căsătoriei, ținându-se cont de toate circumstanțele.
Determinarea obiectivă a legii regimului matrimonial este reglementată, în Codul civil român și în Regulamentul (UE) 2016/1103, ca variantă subsidiară de stabilire a lex causae. Atunci când părțile nu au ales legea aplicabilă ori alegerea nu este validă, textul legal prevede care sunt elementele ce conduc la legea aplicabilă.
Punctele de legătură care servesc determinării legii sunt în număr de trei (în ambele acte normative), iar două dintre acestea sunt reședința obișnuită și cetățenia (Regulamentul adaugă cele mai strânse legături cu un anumit stat – art. 26 alin. (1) lit. a)-c), iar Codul civil preferă legea locului celebrării căsătoriei – art. 2592 coroborat cu art. 2589). Ordinea legală indică, mai întâi reședința obișnuită și, în secundar cetățenia.
Prin excepție și „la solicitarea oricăruia dintre soți, autoritatea judiciară competentă să se pronunțe în materia regimului matrimonial poate decide că legea unui alt stat decât statul a cărui lege este aplicabilă în temeiul alin. (1) litera a reglementează regimul matrimonial, dacă reclamantul demonstrează că:
a) soții au avut ultima lor reședință obișnuită comună în celălalt stat o perioadă semnificativ mai lungă decât în statul desemnat în temeiul alin. (1) lit. a); și
b) ambii soți s-au bazat pe legea respectivului alt stat la stabilirea sau planificarea raporturilor lor patrimoniale” [art. 26 alin. (3)].
Așadar, regula în materia localizării obiective este cea indicată la art. 26 alin. (1) (cascadă, reședință obișnuită comună-cetățenie comună-legătura cea mai strânsă cu legea unui anumit stat). Prin excepție, se permite, cu îndeplinirea cerințelor cumulative (la solicitarea oricăruia dintre soți; reclamantul demonstrează împrejurările menționate la lit. a) și b) ale art. 26 alin. (3), aplicarea unei alte legi. Legea respectivului alt stat nu se aplică dacă unul dintre soți nu este de acord.
3.3. Domeniul legii regimului matrimonial
Legea aplicabilă regimului matrimonial guvernează aspectele indicate expres și exemplificativ. Conform dreptului internațional privat român, legea aplicabilă regimurilor matrimoniale nu guvernează formarea loturilor, precum şi atribuirea loturilor. Aceste aspecte vor fi supuse legii statului pe teritoriul căruia sunt situate bunurile la data partajului [art. 2593 alin. (2) C. civ.]. Dreptul european[13] prevede că încetarea regimului matrimonial, împărțirea, distribuirea sau lichidarea bunurilor intră sub incidența legii aplicabile regimului matrimonial (nu se distinge după cum legea a fost aleasă de părți ori determinată obiectiv) – art. 27 din Regulament.
Potrivit Codului civil [art. 2593 alin. (1) lit. b)] admisibilitatea și condițiile de validitate ale convenției matrimoniale sunt, de asemenea, supuse legii aplicabile regimului matrimonial. Nu intră în domeniul de aplicare al acestei legi cerința capacității, care va rămâne supusă legii naționale, conform art. 2572 C. civ. Regulamentul menționează, de asemenea, capacitatea juridică a soților, în rândul excluderilor [art. 1 alin. (2) lit. g)].
Măsurile de publicitate și opozabilitatea regimului matrimonial față de terți (art. 2595 C. civ.) intră în domeniul legii regimului matrimonial. Prin excepție, atunci când la data naşterii raportului juridic dintre un soţ şi un terţ aceştia aveau reşedinţa obişnuită pe teritoriul aceluiaşi stat, este aplicabilă legea acestui stat (mai puțin în situațiile menționate expres: au fost îndeplinite condiţiile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial; terţul cunoştea, la data naşterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a ignorat cu imprudenţă din partea sa; au fost respectate regulile de publicitate imobiliară prevăzute de legea statului pe teritoriul căruia este situat imobilul).
Regulamentul dezvoltă opozabilitatea față de terți, din perspectiva legii aplicabile (art. 28). Într-un enunț de principiu, domeniul legii aplicabile regimului matrimonial include efectele regimului matrimonial asupra raportului juridic dintre un soț și terți [art. 27 lit. g)]. Totuși, imperativul protecției terților de bună-credință dictează necesitatea ca, legea aplicabilă regimului matrimonial dintre soți să nu poate fi invocată de un soț împotriva unui terț, într-un litigiu între un terț și unul dintre soți sau ambii soți, „cu excepția cazului în care terțul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască, acționând cu toată diligența necesară, existența respectivei legi”[14]. În acest caz, opozabilitatea regimului matrimonial față de terț este reglementată de legea statului a cărui lege este aplicabilă tranzacției dintre un soț și terț sau, în situațiile în care sunt implicate bunuri imobile sau bunuri ori drepturi înregistrate, de legea statului în care sunt situate bunurile sau în care sunt înregistrate bunurile ori drepturile[15].
4. Principiul unității legii aplicabile[16]
Regulamentul privind regimurile matrimoniale este mai inspirat, deoarece promovează principiul unității legii aplicabile. Mai simplu de identificat (legea care guvernează regimul matrimonial), mai facil de gestionat (drepturile/bunurile alcătuiesc o singură masă), reglementarea europeană este preferabilă, pentru că se fundamentează pe o lege unică, fără a face deosebire după locul situării bunurilor.
În schimb, Codul civil român supune unor legi diferite componentele statutului patrimonial al soților. Regimul matrimonial are propria reglementare a legii care i se aplică (art. 2590-2595); regimul primar imperativ nu lasă loc alegerii legii de către părți [art. 2589 alin. (2)], iar locuința familiei face excepție de la legea aplicabilă regimului imperativ [art. 2589 alin. (3) – în ce privește drepturile soților asupra acesteia și regimul unor acte juridice, supunându-le lex rei sitae].
5. Concluzii
Este o realitate faptul că viața de familie transfrontalieră este abundentă, generatoare de dileme care au fundamente normative diferite. Armonizarea, la nivel regional, este un deziderat și, în același timp, un proces de durată.
La momentul actual, țările care nu au agreat cooperarea consolidată rămân simpli spectatori la operațiunile de recunoaștere și executare a hotărârilor în materia regimurilor matrimoniale europene. Pe măsură ce cooperarea judiciară europeană va atrage noi state, materia regimurilor matrimoniale va pierde teren în dreptul internațional privat național. Acceptarea acestei forme de cooperare va antrena „renunțarea” la dispozițiile dreptului internațional privat național, pe zona regimului matrimonial, în raporturile cu statele europene care au intrat în cooperarea consolidată. Este o „cedare” de prerogative cu care legiuitorul național se confruntă, în contextul particularităților integrării europene.
[9] Pentru vaste trimiteri la jurisprudență, a se vedea, D.A. Popescu, Persoana fizică, în M. Uliescu (coord.), Noul Cod civil. Studii și comentarii. Sinteza propunerilor de modificare și completare a noului Cod civil, Volumul IV, Cartea a VI-a, Prescripția extinctivă, Cartea a VII-a, Dispoziții de drept internațional privat (art. 2500-2664), Ed. Universul Juridic, București, 2016, pp. 197-206.
[10] S. Marino, Strengthening the European Civil Judicial Cooperation. The Patrimonial Effects of Family Relationships, în Cuadernos de Derecho Transnacional, vol. 9, nr. 1/2017, p. 269.
[11] A se vedea, cu privire la convenția de alegere a legii aplicabile, în dreptul român, D.-Al. Sitaru, Drept internațional privat. Partea generală. Partea specială – Normele conflictuale în diferite ramuri și instituții ale dreptului privat, Ed. C.H. Beck, București, 2013, pp. 196-197.
[12] Convenția matrimonială este definită ca act juridic prin care „părțile își reglementează raporturile patrimoniale esențiale, care se vor desfășura între ele în cursul căsătoriei” (P. Vasilescu, Regimuri matrimoniale, ediția a 2-a, revizuită, Ed. Universul Juridic, București, 2009, p. 203). Convenția matrimonială este posibilă, așa cum s-a subliniat, doar în sistemele de drept flexibile, care prevăd regimuri matrimoniale alternative regimului legal. În acest sens, A.-R. Motica, Delimitarea convenției matrimoniale de alte instituții, în Analele Universității de Vest din Timișoara, Seria Drept, 2006, p. 65.
[13] Dreptul european exclude din domeniul său de aplicare capacitatea juridică a soților; existența, valabilitatea sau recunoașterea unei căsătorii; obligațiile de întreținere; succesiunea la patrimoniul unui soț decedat; securitatea socială; dreptul la transferul sau ajustarea între soți, în cazul divorțului, al separării de drept sau al anulării căsătoriei, a drepturilor la pensia pentru limita de vârstă sau la pensia de invaliditate care au fost acumulate în timpul căsătoriei și care nu au dat naștere unui venit provenit din pensie în timpul căsătoriei; natura drepturilor reale asupra unui bun; orice înscriere într-un registru al drepturilor de proprietate asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerințele legale pentru o astfel de înscriere, precum și efectele înregistrării sau ale lipsei înregistrării unor astfel de drepturi într-un registru.
Unele aspecte nu au fost incluse în câmpul de aplicare al Regulamentului (UE) 2016/1103, întrucât dispun de propriul act normativ european care le reglementează – de exemplu, obligația legală de întreținere, care face obiectul Regulamentului (CE) 4/2009 și al Protocolului de la Haga din anul 2007 (pentru detalierea problematicii obligației legale de întreținere, a se vedea, A.-L. Chelaru, Obligația de întreținere în dreptul internațional privat, în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2018, pp. 81-104).
[14] Cu privire la textele Codului civil român, a se vedea, I. Macovei, Tratat de drept internațional privat, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 331.
Potrivit art. 28 alin. (2) lit. a) din Regulament, se consideră că terțul cunoaște legea aplicabilă regimului matrimonial, în ipotezele ce urmează: legea respectivă este una dintre legile expres menționate (legea statului a cărui lege este aplicabilă tranzacției dintre un soț și terț; legea statului pe teritoriul căruia soțul contractant și terțul își au reședința obișnuită; în situațiile în care sunt implicate bunuri imobile, legea statului unde se situează bunul) sau oricare dintre soți a îndeplinit cerințele aplicabile privind publicitatea sau înregistrarea regimului matrimonial prevăzute de una dintre legile arătate (legea statului a cărui lege este aplicabilă tranzacției dintre un soț și terț; legea statului pe teritoriul căruia soțul contractant și terțul își au reședința obișnuită; în situațiile în care sunt implicate bunuri imobile, legea statului unde se situează bunul).
[15] A se vedea, pentru consecințele autonomiei de voință cu privire la regimurile matrimoniale, C. Jugastru, Aplicații ale autonomiei de voință în dreptul internațional privat al familiei, în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2018, pp. 196-236.
[16] În acest sens, C. Dariescu, op. cit., pp. 36 și 37.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.