Legea aplicabilă condițiilor de fond ale promisiunii de căsătorie (logodnei)

2. 2. Logodna bisericească

Cea mai veche logodnă de care vorbesc vechile noastre scrieri este aceea de la 1504, pe care voise s-o facă Bogdan cel Orb, fiul lui Ştefan cel Mare cu Elisafta, sora regelui Poloniei, despre care cronicarul Grigore Ureche spune, că mama lui, nu l-a lăsat pentru că erau de confesiuni diferite. În vremea lui Matei Basarab, s-a stabilit că cei ce vor să se logodească trebuie să aibă, fetele 12 ani, iar băieţii 14 ani (după modelul bizantin de odinioară). În ritualul logodnei săvârşit astfel, se făcea schimb de inele, legăturile cruciş, sărutarea şi citirea de rugăciuni. În acele vremuri logodna, era socotită ca o nuntă şi nu se desfăcea decât după lege, iar logodirea cu o persoană deja logodită era socotită ca păcat (adulter), după cum putem de altfel să sesizăm şi din obligaţiile izvorâte din promisiunea de căsătorie în legislaţia franceză de secol XIX^[13].

Logodna reprezintă primul act prin care se arată în public dorinţa a două persoane de a se uni prin căsătorie, unii canonişti prezentând-o ca şi amintirea şi făgăduinţa nunţii.

Biserica binecuvântează această veche datină printr-o slujbă scurtă, de obicei premergătoare cununiei; cele două săvârşindu-se de obicei împreună, după cum se poate face şi separat înaintea cununiei, în alt loc şi la altă dată. Faptul că Biserica acceptă săvârşirea Logodnei separat de Taina Cununiei, în cazul în care tinerii doresc să-şi pecetluiască hotărârea de a trăi unul cu celălalt pentru totdeauna, printr-o binecuvântare a Bisericii^[14]. nu înseamnă că logodna le dă dreptul la o viaţă conjugală,chiar dacă mulţi consideră că logodna ţine loc de Cununie. Din acest motiv Biserica a luat decizia de a nu separa cele două servicii religioase: Logodna și Cununia religioasă.

Logodna bisericească, spre deosebire de logodna civilă, constituie pentru fiecare dintre logodnici un impediment la cununia religioasă a oricăruia dintre ei cu o altă persoană. În situația în care logodnicii decid să rupă logodna bisericească pentru a se putea căsători cu o altă persoană, trebuie ca mai întâi să solicite desfacerea logodnei bisericeşti^[15].

În cazul candidaţilor la hirotonie (preoţie), logodna bisericească odată ruptă şi urmată de căsătoria cu o altă persoană constituie impediment la hirotonie, pentru că logodna bisericească se consideră a fi ca prima căsătorie. Reglementarea o găsim în Canonul 98 al Sinodului VI Ecumenic, care stabileşte că ”cel ce ia spre însoţire de căsătorie pe femeia logodită cu altul, trăind încă logodnicul, să fie pus sub învinuire de adulter.” Observăm cât de importantă este logodna din punctul de vedere bisericesc deoarece încheindu-se în Biserică prin promisiunea reciprocă de căsătorie a celor ce se logodeau, această promisiune echivalează pentru cei doi logodnici cu consimţământul necesar încheierii căsătoriei. Balsamon în comentariu său la Canonul 98 al sinodului Trulan îi numeşte de altfel pe logodnici soţi^[16].

Potrivit literaturii de specialitate^[17], în dreptul canonic ortodox, logodna are putere religioasă ca şi „nunta deplină”, dacă s-a făcut cu respectarea următoarelor reguli: schimbul de inele şi/sau sărutarea tinerilor, daruri, ceremonia religioasă şi ospăţul. Respectarea acestor etape, prevăzute de glava 172 din Îndreptarea legii^[18], dă valoare juridică logodnei, spre deosebire de logodna făcută prin „legături de scrisori”, considerată de glava 174 din Îndreptarea legii nulă şi fără valoare. Importanţa actului social trece în faţa documentului scris, iar prezenţa martorilor devine singura modalitate de confirmare sau infirmare a unui asemenea eveniment, cu alte cuvinte, oralitatea, ceea ce pot povesti alţii prin viu grai, capătă o mai mare însemnătate decât scrisul.

1. 3. Sfera noțiunii de promisiune de căsătorie (logodnă) în dreptul internațional privat român

În studiile efectuate anterior^[19] puneam următoarea întrebare: Cum trebuie să procedeze autorităţile române cu acele legături interumane, care deşi au dobândit în străinătate statutul de căsătorii, nu conţin trăsăturile fundamentale ale căsătoriei din dreptul românesc? Răspunsul la această întrebare l-am dat în lucrările scrise.

Același răspuns îl am în vedere și pentru promisiunea de căsătorie (logodnă). Astfel întrebarea este Cum trebuie să procedeze autorităţile române cu acele legături interumane, care deşi au dobândit în străinătate statutul de promisiune de căsătorie (logodnă), nu conţin trăsăturile fundamentale ale logodnei din dreptul românesc?

Astfel, acestei probleme i s-a răspuns în literatura de specialitate prin teoria efectelor atenuante ale ordinii publice care prevede că: „Noi vom recunoaşte dreptul născut în străinătate, chiar dacă legea competentă acolo şi care s-a aplicat este contrară unui principiu fundamental de drept internaţional privat român şi chiar dacă actul s-a instrumentat altfel decât prevede legea română, ca de exemplu: o căsătorie încheiată prin consimţământ mutual sau o căsătorie încheiată prin consimţământ religios^[20]”. Aceeaşi opinie este susţinută şi de un alt autor „… pot fi unele raporturi juridice care nu ar fi putut lua naştere pe teritoriul legii locale, deoarece s-ar fi opus ordinea publică, dar care, odată născute în ţară străină, sunt recunoscute chiar pe teritoriul legii forului”. După ce explică cum o căsătorie poligamă este recunoscută într-o ţară care aplică principiul monogamiei, acelaşi specialist aduce următoarea precizare: „Efectul atenuant al invocării ordinii publice în materia drepturilor dobândite în străinătate nu se produce în toate cazurile, adică în mod automat. Instanţa judecătorească va decide pentru fiecare caz în parte dacă dreptul dobândit în străinătate va produce efecte în ţara forului, iar în situaţie afirmativă se va stabili şi în ce măsură aceste efecte se vor produce, mai precis în ce constă efectul atenuant al invocării ordinii publice^[21]. Această precizare împacă teoria efectelor atenuate ale ordinii publice de drept internaţional privat cu formularea ambiguă^[22] a art. 2567 NCC care prevede că: „Drepturile câştigate în ţară străină sunt respectate în România, afară numai dacă sunt contrare ordinii publice de drept internaţional privat român”.

Sfera noţiunii de logodna (promisiune de căsătorie) în dreptul internaţional privat este mult mai largă întrucât autorităţile româneşti au libertatea de a recunoaşte sau nu drept promisiune de căsătorie (logodnă) legăturile interumane, născute în străinătate, care nu prezintă trăsăturile fundamentale ale logodnei (promisiunii de căsătorie) consacrate de dreptul familiei românesc. Spre aceeaşi concluzie conduce şi remarca conform căreia noţiunile utilizate în conţinutul normelor conflictuale, devin prin calificare primară adaptări ale noţiunilor utilizate în dreptul intern.

4. 4. Condițiile de fond cerute pentru încheierea promisiunii de căsătorie în dreptul internațional privat român

În privința condițiilor de fond cerute pentru încheierea promisiunii de căsătorie art. 2585 alin. (1) C. civ. stipulează că „sunt determinate de legea națională a fiecăruia dintre viitorii soți la data încheierii promisiunii”.

Din dispozițiile art. 2585 alin. (1) C. civ. rezultă că putem avea următoarele situații:

– în cazul în care viitorii logodnici sunt cetățeni români cu reședința obișnuită în străinătate li se aplică promisiunii de căsătorie (logodnei) condițiile de fond stabilite de legea română;

– în cazul în care un viitor logodnic este cetățean român și celălalt viitor logodnic cetățean străin (spre exemplu cetățean francez) cu reședința obișnuită în România sau străinătate li se aplica în privința promisiunii de căsătorie următoarele legi: pentru cetățeanul român, viitor logodnic în privința condițiilor de fond ale promisiunii de căsătorie (logodna) se aplică legea română iar pentru cetățeanul străin, viitor logodnic (în cazul nostru cetățean francez) în privința condițiilor de fond ale promisiunii de căsătorie (logodna) se aplica legea lui națională (în cazul nostru legea franceză);

– ambii viitori soți cetățeni străini cu aceeași cetățenie (spanioli) și cu reședința obișnuită în România vor să încheie promisiunea de căsătorie (logodna) în România le vom aplica în privința condițiilor de fond legea lor națională (în cazul nostru legea spaniolă);

– ambii viitori soți cetățeni străini cu cetățenii diferite (unul cetățenie spaniolă și celălalt cu cetățenie franceză) și cu reședință în România vor să încheie promisiunea de căsătorie (logodna) în România le vom aplica în privința condițiilor de fond legea lor națională (în cazul nostru legea spaniolă pentru cetățeanul spaniol și legea franceză pentru cetățeanul francez).

Pentru clarificarea sensului normelor conflictuale enunțate în art. 2585 alin. (1) C. civ., este necesară efectuarea calificării primare a noțiunii de „condiții de fond”.

În dreptul românesc, prin condiții de fond înțelegem acele împrejurări care trebuie să existe la încheierea promisiunii de căsătorie (logodnei), pentru ca ea să fie valabilă.

Condițiile de fond ale încheierii promisiunii de căsătorie (logodnei) sunt acele elemente esențiale cerute pentru existenta și validarea acesteia.

5. 5. Condițiile fond necesare încheierii logodnei în dreptul românesc

Potrivit art. 266 alin. (2), pentru ca logodna să poată fi încheiată, trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de fond ca şi pentru încheierea căsătoriei, cu excepţia avizului medical şi a autorizării organului administrativ competent. Deci, pentru încheierea logodnei, este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii de fond: vârsta matrimonială, consimţământul viitorilor soţi şi diferenţierea de sex.

1. a) Diferenţierea de sex este o condiţie de fond virtuală şi dirimantă Astfel, art. 266 alin. (5) NCC dispune că „Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie”. Deci logodna se poate încheia doar între persoane de sex diferit. Dovada îndeplinirii ei rezultă din certificatele de naştere ale viitorilor soţi, care atestă şi sexul persoanei.
2. b) Vârsta matrimonială este o condiţie expresă şi dirimantă. Din interpretarea dispoziţiilor din art. 272 NCC rezultă că vârsta minimă pentru încheierea logodnei este de 18 ani. Totuşi, prin excepţie, pentru motive temeinice (de exemplu, sarcina femeii), minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate logodi în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui. De asemenea, în această situaţie este nevoie de autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze logodna, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului, iar în cazul în care unul dintre părinţi este decedat sau nu îşi poate manifesta voinţa, este suficientă încuviinţarea celuilalt părinte. Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa logodna, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti. În situaţia în care logodna se încheie între cetăţeni români aflaţi la bordul unei nave româneşti, dar în afara graniţelor ţării, dispensa de vârstă se acordă de căpitanul navei.

O limită maximă până la care se poate încheia logodna nu este stabilită, ceea ce înseamnă că aceasta se poate încheia până la o vârstă înaintată. De asemenea, legea nu stabileşte nicio diferenţă maximă de vârstă între logodnici, de unde concluzia că încheierea logodnei poate avea loc indiferent de diferenţa de vârstă care există între ei.

1. c) Consimţământul viitorilor soţi este o condiţie expresă şi dirimantă. Din interpretarea dispoziţiilor art. 271 NCC rezultă că logodna nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor logodnici.

În materie de acte juridice în general, noţiunea de consimţământ are o dublă semnificaţie, desemnând atât manifestarea de voinţă a unei persoane cu intenţia de a produce efecte juridice, cât şi întâlnirea concordantă a voinţelor, acordul voinţelor, pentru a crea între ele un raport juridic^[23]. De asemenea, existenţa consimţământului la încheierea logodnei este cerinţa fundamentală, indispensabilă logodnei, nu şi suficientă, pentru că acesta mai trebuie să fie liber, adică netulburat în manifestarea sa, precum şi actual.

Pentru a fi valabil exprimat, consimţământul trebuie să îndeplinească anumite condiţii^[24]:

– să fie neviciat;

– să fie actual;

– să fie dat personal şi simultan de viitori soţi.

Consimţământul trebuie să fie neviciat, adică să fie exprimat liber (în sensul că au fost înlăturate limitările de castă, rasiale, religioase şi juridice în ceea ce priveşte libera alegere între viitori soţi) la încheierea logodnei, iar formarea sa înseamnă lipsa viciilor de consimţământ, şi anume a erorii, dolului şi violenţei. Eroarea reprezintă o falsă reprezentare a realităţii cu privire la împrejurările esenţiale şi constituie viciu de consimţământ la încheierea logodnei numai dacă se referă la identitatea fizică a celuilalt soţ (lucru posibil numai în cazul fraţilor sau surorilor gemene care se substituie la căsătorie), nulitatea relativă fiind sancţiunea aplicabilă. Nu constituie viciu de consimţământ eroarea asupra identităţii civile a logodnicului (de exemplu, faptul că unul dintre soţi nu a ştiut că celălalt soţ este divorţat sau că este copil din afara căsătoriei ori a crezut că aparţine unei anumite familii) şi nu afectează valabilitatea logodnei. De asemenea, nu constituie viciu de consimţământ nici eroarea asupra calităţilor sau însuşirilor celuilalt soţ (spre exemplu, descoperirea ulterioară a faptului că soţul este violent).

Dolul presupune folosirea unor mijloace viclene sau a unor manopere dolosive de un soţ în scopul de a-l determina pe celălalt să încheie logodna. În practica judiciară s-a reţinut vicierea consimţământului prin dol când starea de graviditate rezultată din relaţiile intime avute înainte de căsătorie a fost ascunsă, când a fost ascunsă boala gravă, incompatibilă cu desfăşurarea normală a vieţii de familie, când s-a ascuns de femeie neputinţa maladivă de a avea copii sau de bărbat neputinţa maladivă de a realiza actul sexual. Dolul trebuie să poarte asupra unor calităţi esenţiale ale viitorului logodnic, pe care dacă le-ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat logodna. Însă aceste calităţi trebuie să fie necesare pentru încheierea logodnei (de exemplu, starea de sănătate constituie o calitate necesară încheierii logodnei, pe când starea materială nu reprezintă o asemenea calitate).

Violenţa presupune constrângerea fizică sau psihică exercitată asupra unui logodnic în scopul încheierii logodnei. S-a hotărât că, în cazul în care la încheierea logodnei consimţământul unuia dintre viitorii soţi a fost viciat prin violenţa exercitată de tatăl acestuia, logodna va fi declarată nulă dacă acţiunea a fost introdusă în termenul legal.

Consimţământul trebuie să fie actual, prin aceasta înţelegându-se necesitatea exprimării sale în momentul celebrării logodnei în public.

Consimţământul trebuie să fie dat personal şi simultan de viitori soţi. Consimţământul se exprimă personal de fiecare logodnic, fiind exclusă posibilitatea încheierii logodnei prin reprezentare. De asemenea, consimţământul se exprimă simultan, adică viitorii logodnici trebuie să fie prezenţi împreună în faţa rudelor pentru a-şi da consimţământul la încheierea logodnei.

Concluzii

În concluzie, sfera noţiunii de logodna (promisiune de căsătorie) în dreptul internaţional privat este mult mai largă. Aşadar autorităţile româneşti au libertatea de a recunoaşte sau nu drept promisiune de căsătorie (logodnă) legăturile interumane, născute în străinătate, care nu prezintă trăsăturile fundamentale ale logodnei (promisiunii de căsătorie) consacrate de dreptul familiei românesc. Spre aceeaşi concluzie conduce şi remarca conform căreia noţiunile utilizate în conţinutul normelor conflictuale, devin prin calificare primară adaptări ale noţiunilor utilizate în dreptul intern.