Inteligența artificială și contribuțiile ei în domeniul criminalisticii: Sinergia care revoluționează eficientizarea investigațiilor și aplicarea legii

Inteligența artificială (IA) nu este un subiect nou de discuție, ci mai degrabă un subiect care a cunoscut o amploare deosebită în ultimul timp datorită implicațiilor larg răspândite ale căror consecințe pozitive și negative încep să fie evaluate consistent. În fiecare domeniu în care inteligența artificială a fost implicată, experții ce studiază acest fenomen au reușit să constate aspecte indubitabile care desemnează atât avantaje, cât și dezavantaje ale unor astfel de practici.

Considerând totuși dinamica evoluțiilor tehnologice, este imperativ de înțeles faptul că teama de posibile consecințe negative nu trebuie să conducă la respingerea inteligenței artificiale din domenii vaste, dar să atenționeze specialiștii cu privire la importanța predictibilității oricăror posibile provocări și maximizării potențialului care descrie munca umană.

Inteligența artificială – un nou aliat al forțelor de ordine

Cu trimitere la domeniul juridic, inteligența artificială poartă deja recognoscibilitate din varii perspective fiind implicată în activități precum:

• analiza predictivă a criminalității,

• recunoașterea facială,

• analiza probelor,

• clasificarea documentelor,

• transcrierea automată,

• detectarea fraudelor,

• evaluarea riscului recidivei,

• chatbot-urile juridice,

• traducerea automată,

• reabilitarea prin monitorizare.

Desigur, tuturor acestora  li se adaugă multe altele în funcție de activitățile precise pentru care inteligența artificială manifestă integrarea unor elemente de suport. Spre exemplu, în domeniul criminalisticii, știință complexă ale cărei atribute pozitive sunt incontestabile în definitivarea investigațiilor care permit înfăptuirea justiției, inteligența artificială accelerează procesele de lucru prin activități precum: automatizarea analizei datelor, trierea probelor, analiza de text, asistența în investigații sau detectarea anomaliilor. În acest sens, procesarea volumelor mari de date se realizează cu un timp de lucru mai scurt, ceea ce permite o analiză minuțioasă a altor probe criminalistice care implică în mod obligatoriu expertiza umană prin elemente pe care inteligența artificială nu le-ar putea reproduce.

Învățarea prin precedent și performanța repetitivității

Pentru o înțelegere mai clară a acestui aspect, așa cum experiența șlefuiește cunoașterea umană și conduce la o capacitate mai bună de predictibilitate viitoare și la o pricepere accentuată în contextul lucrului repetitiv, așa inteligența artificială învață pe baza precedentului îmbunătățind prin algoritmi care o definesc în mod permanent toate elementele pe care știe să le îndeplinească. Cu toate acestea, aspectele care țin de intuiție, creativitate, spontaneitate și flexibilitate în gândire sunt încă atribute pur umane. Acest fapt conduce la concluzia semnificativă că inteligența artificială și activitatea umană trebuie să se afle într-o relație de codependență, completându-se una pe cealaltă, și nu înlocuind cu integralitate capacitățile dobândite.

Contribuții practice: minimizarea timpului de lucru și maximizarea potențialului uman

Alte elemente care accentuează implicarea pozitivă a inteligenței artificiale în investigațiile criminale și deci, în rezultatele sistemului de drept presupun următoarele:

• analiza probelor digitale care identifică conexiuni relevante și procesează rapid date,

• recunoașterea tiparelor biometrice,

• reconstituirea spațială presupunând inclusiv modelarea scenariilor de infracțiuni folosind date 3D ce permit simularea evenimentelor,

• detecția falsurilor și a documentelor prin identificarea falsificării semnăturilor,

• analiza ADN-ului și amprentelor care permit procesarea datelor biologice prin algoritmi de potrivire.

Toate aceste lucruri conduc la maximizarea potențialului profesional al experților, al căror timp de lucru poate fi extins considerabil în contextul implicării inteligenței artificiale în sarcinile de care aceasta se poate ocupa cu relevanță. Mai mult, calitatea rezultatelor și potențialul credibilității și validității muncii investigaționale este cu mult sporită, astfel încât personalul laboratoarelor și echipelor de specialiști reduc contextele de suprasolicitare în care munca devine copleșitoare sub spectrul presiunii timpului și volumului mare de lucru.

Acuratețea inteligenței artificiale: între realitate și probabilitate

Acuratețea lipsită de probabilitatea incertitudinii sau eșecului oricăror instrumente digitale este nerealistă, motiv pentru care recunoașterea dezavantajelor și riscurilor pe care inteligența artificială le poate răsfrânge asupra criminalisticii și sistemelor de drept este indispensabilă.

Printre principalele aspecte negative ce pot fi punctate cu privire la implicațiile inteligenței artificiale pot fi menționate următoarele:

• erorile de identificare, care pot conduce la aplicarea unor măsuri de coerciție eronate;

• bias-ul algoritmic, care presupune faptul că modelele de inteligență artificială pot amplifica prejudecăți din date inițiale, ceea ce poate afecta imparțialitatea investigațiilor și rezultatelor obținute;

• pierderea expertizei umane, care poate fi conturată de dependența excesivă de inteligență artificială care descurajează implicarea abilităților reale ale criminaliștilor și descrește acuratețea analizei umane;

• securitatea și confidențialitatea datelor, care pot fi vulnerabile în situațiile în care breșe de securitate sunt recunoscute;

• manipularea probelor prin exploatarea vulnerabilității algoritmilor prin înșelarea sistemelor și bazelor de date.

Încrederea în IA: capcana garanțiilor de acuratețe speculativă

Unul dintre riscurile majore pe care oamenii trebuie să le ia în considere în procesele de implementare a inteligenței artificiale în integralitatea contextelor de muncă face trimitere la investirea necontrolată a încrederii în inteligența artificială. Acest fapt descurajează transparența proceselor de justiție din cauza lipsei implicațiilor umane și a elementelor de expertiză care implică atribute ce nu pot fi replicate prin prisma cunoștințelor dezvoltate pe baza precedentului. Fără de tăgadă, chiar și creativitatea și spiritul intuitiv uman sunt conturate de precedent. Astfel, experiențele anterioare fac mintea umană să activeze amintiri trecute care pot identifica potențiale riscuri sau recunoaște elemente de asemănare, însă inteligenței artificiale nu-i pot fi recunoscute aceleași capacități.  Nefiind un organism viu, inteligența artificială învață din precedentul a numeroase experiențe umane și studii care o fac să performeze, însă se limitează la incapacitatea dezvoltării bazate pe experiențe proprii, individuale.

Concluzii

Inteligență artificială este parte a evoluțiilor tehnologice care demonstrează posibilitatea parteneriatului dintre sistemele algoritmice de lucru și om. Astfel este imperativ ca sistemele de drept și agențiile de aplicare a forțelor de ordine să își încline atenția cu permanență asupra nevoilor de adaptabilitate care se nasc din dezvoltarea avansărilor digitale și care nu suplinesc, ci completează și potențează capacitatea umană. Oamenii trebuie să folosească în beneficiul muncii lor inteligența artificială, nu să concureze cu aceasta sau să o folosească sub forma unui înlocuitor integral al capacității umane.

Prin urmare, capcanele minimizării eforturilor de lucru trebuie eliminate, iar dinamica evoluției zilnice a tehnologiilor să avantajeze potențialul de descreștere al criminalității prin maximizarea volumelor de lucru și reducerea timpilor de așteptare. Astfel, omului i se va atribui în mod acaparator ceea ce definește atributele intuitive și creative, iar inteligenței artificiale îi vor reveni activitățile și sarcinile care pot fi îndeplinite prin profitarea repetitivității și experienței precedente. Cu cât această conștientizare va fi mai bine implementată la nivelul societăților, cu atât criminalistica,  științele și practicile implicate în activitățile investigaționale vor avea ocazia să conlucreze spre reducerea cifrelor negre ale criminalității și să dezvolte sisteme de prevenire a fenomenului infracțional aflat în continuă schimbare și adaptare.