Instrumentele juridice de vânzare a businessului în procedura de rezoluție bancară

Vehiculul de administrare a activelor gestionează activele care îi sunt transferate, în scopul de a maximiza valoarea acestora prin intermediul unei eventuale vânzări sau prin lichidarea lor ordonată. Un vehicul de administrare a activelor este o persoană juridică ce îndeplineşte cumulativ urmă­toarele cerinţe:

• capitalul social este deţinut în totalitate sau parţial de una sau mai multe autorităţi publice şi vehiculul de admi­nistrare a activelor este controlat de Banca Naţională a Moldovei. Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al „Fondului Unic de Rezoluţie”, poate fi acţionar al vehiculului de admi­nistrare a activelor;

• a fost creată în scopul de a primi, parţial sau integral, activele, drepturile şi obligaţiile uneia sau ale mai multor bănci supuse rezoluţiei, sau ale unei bănci-punte.

Funcţionarea unui vehicul de administrare a activelor respectă următoarele prevederi:

• conţinutul documentelor privind constituirea vehiculului de administrare a activelor este aprobat de către Banca Naţională a Moldovei;

• în funcţie de structura acţionariatului vehiculului de administrare a activelor, Banca Naţională a Moldovei numeşte sau aprobă organul de conducere a vehiculului de administrare a activelor;

• Banca Naţională a Moldovei aprobă remuneraţiile mem­brilor organului de conducere şi le stabileşte res­pon­sabilităţile;

• Banca Naţională a Moldovei aprobă strategia şi profilul de risc al vehiculului de administrare a activelor^[9].

La aplicarea acestui instrument, Banca Naţională a Moldovei stabileşte contraprestaţia în schimbul căreia sunt transferate activele, drepturile şi obligaţiile către vehiculul de administrare a activelor, iar orice contraprestaţie aferentă acti­velor, drepturilor sau obligaţiilor dobândite în mod direct de la banca supusă rezoluţiei, se plăteşte de vehiculul de admi­nistrare a activelor în favoarea băncii supuse rezoluţiei. Con­traprestaţia poate fi plătită prin instrumente de datorie, emise de vehiculul de administrare a activelor.

Banca Naţională a Moldovei poate transfera active, drepturi sau obligaţii de la banca supusă rezoluţiei la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor, în mai multe rânduri şi poate transfera înapoi active, drepturi sau obligaţii de la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor la banca supusă rezoluţiei, numai dacă sunt îndeplinite urmă­toarele condiţii:

1. în situaţia în care posibilitatea ca respectivele drepturi, active sau obligaţii să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul deciziei de aplicare a instru­mentului de separare a activelor, în baza căreia s-a efec­tuat transferul;

2. în situaţia în care respectivele drepturi, active sau obli­gaţii nu îndeplinesc condiţiile de transfer sau nu se încadrează în categoria drepturilor, activelor sau obli­gaţiilor specificate în cadrul deciziei prevăzute la lit. a).

Obiectivele vehiculului de administrare a activelor nu implică nici o obligaţie sau responsabilitate a acestuia faţă de acţionarii sau creditorii băncii supuse rezoluţiei, iar organul de conducere nu răspunde faţă de acţionarii sau creditorii res­pectivi pentru actele săvârşite şi omisiunile înregistrate în îndeplinirea atribuţiilor lor, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică intenţie sau neglijenţă gravă, potrivit legii, care afectează în mod direct drepturile acţiona­rilor sau creditorilor.

În sens conceptual, recapitalizarea presupune trans­formarea din nou a valorii în capital. Recapitalizarea internă este instrumentul prin care autoritatea de rezoluţie îşi exercită competenţa de rezoluție prin^[10]:

• recapitalizarea unei bănci, atunci când sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a se conforma condiţiilor de licenţiere şi de a continua să-şi desfăşoare activităţile pentru care este licenţiată, şi pentru a menţine un nivel suficient de încredere a pieţei în banca respectivă;

• conversia în titluri de capital sau reducerea valorii prin­cipalului creanţelor sau al instrumentelor de datorie care sunt transferate către o bancă-punte, în vederea realizării unui aport de capital la respectiva bancă-punte sau în cadrul instrumentului de vânzare a afacerii sau a instru­mentului de separare a activelor.

Aplicarea unei măsuri de recapitalizare internă va fi întotdeauna precedată de absorbirea pierderilor de către acțio­nari și deținătorii de alte instrumente de capital. Reca­pitaliza-rea internă are aplicabilitate în toate țările Uniunii Europene și reprezintă elementul principal al reformei sis­temului de gestiune a crizelor bancare la nivel european. Recapitalizarea internă are loc doar în relație cu o instituție care intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, iar mecanismul său de funcționare se bazează pe două principii importante:

• niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care instituția ar fi fost lichidată prin intermediul procedurii de insolvență;

• trebuie respectată o ierarhie strictă a creanțelor. În situații excepționale, Banca Naţională a Moldovei poate exclude, integral sau parțial, anumite datorii de la aplicarea com­petențelor de reducere a valorii sau de conversie, în condițiile stipulate de legislația în vigoare.

Banca Naţională a Moldovei aplică acest instrument numai dacă, în opinia sa, există o perspectivă rezonabilă potri­vit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri relevante, inclusiv măsuri puse în aplicare conform planului de reorganizare a activităţii, va avea drept rezultat realizarea obiectivelor relevante ale rezoluţiei, precum şi restabilirea viabilităţii pe termen lung şi a solidităţii financiare a băncii în cauză.

În cazul în care Banca Naţională a Moldovei decide să excludă, integral sau parţial, o datorie eligibilă sau o categorie de datorii eligibile, iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, fondul de rezoluţie bancară poate contribui cu un aport în beneficiul băncii supuse rezoluţiei pentru atingerea unuia sau ambelor dintre următoarele scopuri: de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datoriile eligibile şi de a restabili la zero valoarea activului net al băncii supuse rezoluţiei; de a achiziţiona acţiuni sau alte instrumente de proprietate, sau de capital în banca supusă rezoluţiei, pentru a recapitaliza banca respectivă^[11].

Dacă pierderile care ar fi fost suportate de datoriile excluse nu au fost transferate complet altor creditori, vor putea fi utilizate resursele fondului de rezoluție bancară doar dacă:

• acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte instrumente de datorie eligibile au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalităţi, la absorbţia pierderilor şi reca­pitalizarea băncii supuse rezoluţiei, cu cel puţin 8% din totalul datoriilor şi al capitalurilor proprii ale băncii res­pective, contribuţie evaluată la momentul întreprin­derii acţiunii de rezoluţie;

• contribuţia fondului de rezoluţie bancară nu depăşeşte 5% din totalul datoriilor şi al capitalurilor proprii ale băncii supuse rezoluţiei, cuantificată la momentul iniţierii acţiunii de rezoluţie.

Atunci când o datorie este reglementată de legislaţia unui alt stat, Banca Naţională a Moldovei poate solicita băncii să demonstreze că orice decizie a acesteia sau a altei autorităţi de rezoluţie, de a reduce sau converti valoarea datoriei respective va putea fi aplicată, potrivit legislaţiei statului în cauză, ţinând seama de termenii contractuali care reglementează datoria, de acordurile internaţionale privind recunoaşterea procedurilor de rezoluţie şi de alte aspecte relevante. În cazul în care Banca Naţională a Moldovei nu este convinsă că orice decizie luată va putea fi aplicată potrivit legislaţiei statului respectiv, datoria nu este inclusă în calculul cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile.

În vederea asigurării aplicării eficace a instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie de către Banca Naţională a Mol­dovei, se constituie fondul de rezoluţie bancară. Resursele fon­dului de rezoluţie bancară sunt administrate de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

Fondul de rezoluţie bancară se alimentează, în vederea asigurării unor resurse adecvate, din următoarele surse finan­ciare:

1. contribuţii anuale, în vederea atingerii nivelului-ţintă;

2. contribuţii extraordinare, în cazul în care con­tribuţiile anuale nu sunt insuficiente în opinia Băncii Naţionale a Moldovei;

3. împrumuturi şi alte forme de sprijin.

Nivelul contribuţiilor anuale şi extraordinare ale băncilor la fondul de rezoluţie bancară se stabileşte de către Banca Naţională a Moldovei. Totodată, se poate stabili ca un procent de maximum 30% din totalul contribuţiilor anuale colectate de bănci, să poată fi sub formă de angajamente de plată irevo­cabile, garantate în întregime prin active cu grad scăzut de risc, negrevate de sarcini în favoarea unor terţi, emise în favoarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Contribuţiile anuale şi extraordinare ale băncilor la fondul de rezoluţie bancară sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, are obligaţia să: investească resursele financiare disponibile ale fondului de rezoluţie bancară în active cu grad scăzut de risc, într-o manieră suficient de diversificată; să stabilească strategia privind investirea resurselor fondului de rezoluţie bancară şi să o revizuiască periodic, cu frecvenţă cel puţin anuală.

Utilizarea resurselor fondului de rezoluţie bancară se decide de Banca Naţională a Moldovei, cu scopul de acoperire a necesităţilor legate de aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluţie^[12].

Ulterior, după atingerea nivelului ţintă, Banca Naţională a Moldovei poate decide suspendarea plăţii contribuţiilor anuale, urmând ca aceasta să fie reluată atunci când nivelul resurselor financiare disponibile scade sub nivelul-ţintă, cel puţin până la restabilirea acestuia. Banca Naţională a Moldovei poate decide ca plata contribuţiilor să fie reluată şi anterior acestui moment. După atingerea nivelului-ţintă pentru prima dată, dacă resursele financiare disponibile scad la mai puţin de două treimi din nivelul-ţintă, contribuţiile anuale se stabilesc la un nivel care să permită atingerea nivelului-ţintă în termen de şase ani.

Banca Naţională a Moldovei determină contribuţia anuală a fiecărei bănci, potrivit ponderii valorii datoriilor băncii, excluzând fondurile proprii şi deducând depozitele garantate ale acesteia în valoarea agregată a datoriilor tuturor băncilor licenţiate pe teritoriul Republicii Moldovei, excluzând fondu­rile proprii agregate şi deducând depozitele garantate agregate ale acestora. Contribuţiile sunt ajustate de Banca Naţională a Moldovei, în funcţie de profilul de risc al fiecărei bănci şi comunicate Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie, în scopul colectării acestora. Dacă o bancă nu plăteşte con­tribuţiile, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar va notifica, de îndată, Banca Naţională a Moldovei de acest fapt, în vederea luării măsurilor necesare^[13].

În cazul în care resursele financiare disponibile nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte chel­tuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluţie bancară, fiecare bancă plăteşte o contribuţie extraordinară, stabilită de către Banca Naţională a Moldovei.

Banca Naţională a Moldovei poate amâna, integral sau parţial, obligaţia unei bănci de a plăti contribuţia extraordinară la fondul de rezoluţie bancară, în cazul în care plata contribuţiei ar periclita lichiditatea sau solvabilitate băncii. O astfel de amânare nu poate fi acordată pentru o perioadă mai mare de şase luni, dar poate fi reînnoită la cererea băncii. Contribuţiile extraordinare a căror plată este amânată trebuie plătite atunci când aceasta nu mai periclitează lichiditatea sau solvabilitatea băncii.

Bibliografie:

1. Legea Republicii Moldova nr. 232/2016 privind redresarea și rezoluția băncilor. https://www.bnm.md/ro/content/legea-privind-redresarea-si-rezolutia-bancilor-nr-232-din-03102016.

2. Nastas A., Răspunderea pentru declarațiile cu rea voință în dreptul penal. București, 2022, Tipografia „Pro-Universitaria”, ISBN 978-606-26-1561-1, p. 69.

3. Legea Republicii Moldova nr. 232/2016 privind redresarea și rezoluția băncilor. https://www.bnm.md/ro/content/legea-privind-redresarea-si-rezolutia-bancilor-nr-232-din-03102016.

4. ARMEANIC A., COJOCARU V., Drept bancar, Ch: Tipografia Print, 2023, p. 138, ISBN 978-9975-3594-0-5.

5. Legea Republicii Moldova nr. 232/2016 privind redresarea și rezoluția băncilor. https://www.bnm.md/ro/content/legea-privind-redresarea-si-rezolutia-bancilor-nr-232-din-03102016.

6. ARMEANIC A., COJOCARU V., Drept bancar şi valutar, Ch: SEP ASEM, 2023. p. 154. ISBN 978-9975-147-98-9.

7. Legea privind activitatea băncilor nr. 202 din 06.10.2017 (în vigoare din 01.01.2018) Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 434-439 art. 727 din 15.12.2017. https://www.bnm.md/ro/content/legea-privind-activitatea-bancilor-nr202-din-06-octombrie-2017.

8. Nastas A., Cernomoreț S., Cebotari O., Răspunderea penală pentru declarațiile cu rea-voință în statele aparținând sistemului de drept anglo-saxon, în Revista științifico-practică „Relații Internaționale Plus”, nr. 1 (17), Chișinău, 2020, p. 102.

9. ARMEANIC, A. Drept bancar și valutar, Ch: Tipocart Print, 2019. P.119. ISBN 978-9975-3256-9-1.

10. Legea Republicii Moldova nr. 232/2016 privind redresarea și rezoluția băncilor. https://www.bnm.md/ro/content/legea-privind-redresarea-si-rezolutia-bancilor-nr-232-din-03102016.

11. Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului Text cu relevanță pentru SEE, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32014L0059/.

12. Legea Republicii Moldova nr. 232/2016 privind redresarea și rezoluția băncilor. https://www.bnm.md/ro/content/legea-privind-redresarea-si-rezolutia-bancilor-nr-232-din-03102016.

13. ARMEANIC, A., Adaptarea cadrului legal în cazul crizelor sistemice bancare, în Revista „Universul juridic” (www.universuljuridic.ro), 25 mai 2022, https://www.universuljuridic.ro/revista-universul-juridic/page/5/.