Instrumentele juridice de vânzare a businessului în procedura de rezoluție bancară

Prin intermediul instrumentului de vânzare a afacerii, Banca Naţională a Moldovei își exercită competența de a transfera acţiuni/alte instrumente de proprietate, emise de o instituţie supusă rezoluției, sau oricare dintre activele, drep­turile, sau obligațiile acesteia, fără acordul acţionarilor sau al oricărei părți terțe, alta decât cumpărătorul. Acest instrument nu este supus unei cerinţe procedurale prevăzute de legislaţia aplicabilă în materie de societăţi sau de legislaţia pieţei de capital. Transferul se efectuează în condiții comer­ciale, având la bază garantarea acestuia prin emiterea de către Ministerul Finanțelor a garanţiilor de stat şi a valorilor mobi­liare de stat, adoptată prin decizia Guvernului^[1].

Se evidențiază faptul că orice contraprestaţie se plăteşte de cumpărător în favoarea proprietarilor acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate în două situații: în cazul în care vân­zarea afacerii s-a efectuat prin transferarea către cumpărător a acţiunilor sau instrumentelor de proprietate, emise de banca supusă rezoluţiei de la deţinătorii respectivelor acţiuni sau instrumente și în favoarea băncii supuse rezoluţiei; în cazul în care vânzarea către cumpărător s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor, drepturilor sau obligaţiilor băncii supuse rezoluţiei.

Totodată, Banca Naţională a Moldovei este în drept să transfere, în mod repetat, pentru a efectua transferuri supli­mentare de acţiuni ori de alte instrumente de proprietate, emise de o bancă supusă rezoluţiei sau, după caz, de active, drepturi sau obligaţii ale băncii supuse rezoluţiei.

Ulterior, după aplicarea instrumentului de vânzare a afacerii, Banca Naţională a Moldovei poate exercita, cu apro­barea cumpărătorului, competenţele de transfer în ceea ce priveşte activele, drepturile ori obligaţiile transferate cumpără­torului, în vederea transferării activelor, drepturilor sau obli­gaţiilor înapoi la banca supusă rezoluţiei, ori a acţiunilor sau altor instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor ini­ţiali, iar banca supusă rezoluţiei sau proprietarii iniţiali au obligaţia de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obli­gaţii, acţiuni, sau alte instrumente de proprietate.

În cazul în care un transfer de acţiuni sau alte instrumente de proprietate, care au loc în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a afacerii, ar duce la achiziţionarea sau majorarea unei cote în capitalul social al băncii, Banca Naţională a Moldovei efectuează evaluarea necesară, astfel încât, să per­mită aplicarea promptă a instrumentului de vânzare a afacerii şi să faciliteze atingerea de către acţiunea de rezoluţie a obiec­tivelor relevante procesului.

Totodată, în cazul în care structura care exercită funcţia de supraveghere nu a finalizat evaluarea achiziţiei de la data transferului de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate, aferent aplicării instrumentului de vânzare a afacerii de către structura care exercită funcţia de rezoluţie, se aplică urmă­toarele dispoziții^[2]:

• respectivul transfer de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător are efect juridic imediat;

• în cursul perioadei de evaluare a achiziţiei şi în cursul oricărei perioade în care s-a solicitat cesionarea acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate, drepturile de vot ale cumpărătorului sunt suspendate şi îi revin doar Băncii Naţionale a Moldovei, care nu are nici o obligaţie de a exercita respectivele drepturi de vot şi nu poartă răspundere pentru exercitarea sau neexercitarea acestora;

• în cursul perioadei de evaluare a achiziţiei şi în cursul oricărei perioade în care s-a solicitat cesionarea acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate, efectele juridice, inclusiv sancţiunile prevăzute de Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor pentru încălcarea cerinţelor privind solicitarea permisiunii prealabile a Băncii Naţio­nale a Moldovei pentru achiziţia de cote în capitalul social al băncii, respectiv a notificării înstrăinării şi redu­cerii cotelor în capitalul social al băncii, nu se aplică în cazul respectivului transfer de acţiuni sau de alte instru­mente de proprietate;

• Banca Naţională a Moldovei se asigură că, imediat după finalizarea evaluării achiziţiei, structura care exercită funcţia de supraveghere remite cumpărătorului permisiu­nea prealabilă sau hotărârea privind refuzul eliberării permisiunii, precum şi informează despre aceasta struc­tura care exercită funcţia de rezoluţie;

• în cazul în care Banca Naţională a Moldovei aprobă achiziţia, drepturile de vot aferente acţiunilor sau altor instrumente de proprietate care au făcut obiectul trans­ferului către cumpărător se consideră acordate în între­gime acestuia, imediat după primirea de către cumpărător a permisiunii prealabile;

• în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate compe­tentă, refuză eliberarea permisiunii prealabile, se aplică următoarele dispoziţii: drepturile de vot aferente res­pectivelor acţiuni sau altor instrumente de proprietate sunt pe deplin valabile; Banca Naţională a Moldovei poate cere cumpărătorului să cesioneze respectivele acţiuni sau alte instrumente de proprietate, într-un termen stabilit de aceasta, după ce a luat în considerare condiţiile de piaţă prevalente; în cazul în care cumpărătorul nu finalizează respectiva cesionare în termenul stabilit în punctul precedent, devin incidente prevederile ce ţin de nerespectarea cerinţelor privind calitatea acţionariatului, prevăzută în legislaţia aplicabilă din domeniul bancar la momentul anulării.

Cumpărătorul este considerat continuatorul de drept al băncii supuse rezoluţiei şi poate exercita în continuare orice astfel de drepturi exercitate de banca supusă rezoluţiei aferente activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală. Acţio­narii sau creditorii băncii supuse rezoluţiei şi alte părţi terţe ale căror active, drepturi sau obligaţii nu sunt transferate, nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate ori în legătură cu acestea.

Scoaterea pe piață de către Banca Naţională a Moldovei a activelor, drepturilor, obligaţiilor, acţiunilor sau altor instru­mente de proprietate pe care intenţionează să le transfere, se efectuează în conformitate cu următoarele principii^[3]:

• trebuie să fie cât se poate de transparentă şi trebuie să nu prezinte în mod semnificativ eronat activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile sau alte instrumente de proprietate, pe care Banca Naţională intenţionează să le transfere, având în vedere circumstanţele şi, în special, necesitatea de a menţine stabilitatea financiară;

• nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze nejustificat niciun potenţial cumpărător;

• trebuie să fie liberă de orice conflict de interese;

• nu trebuie să confere niciun avantaj necuvenit vreunui cumpărător potenţial;

• trebuie să ţină seama de faptul că acţiunea de rezoluţie trebuie să se desfăşoare cu rapiditate;

• maximizarea pre­ţului de vânzare a acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate, a activelor, drepturilor sau obligaţiilor în cauză.

Concomitent, Banca Naţională a Moldovei poate aplica instrumentul de vânzare a afacerii fără respectarea cerinţei privind scoaterea pe piaţă, în cazul în care stabileşte faptul că respectarea cerinţelor sus-menționate ar putea submina unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluţiei şi, mai ales, dacă sunt bifate următoarele condiţii^[4]:

• Banca Naţională a Moldovei consideră că starea de difi­cultate majoră în care se află sau este posibil să se afle banca supusă rezoluţiei ar crea sau ar înrăutăţi o ame­ninţare deja gravă la adresa stabilităţii financiare;

• Banca Naţională a Moldovei consideră că respectarea cerinţelor menționate ar putea submina eficacitatea instru­mentului de vânzare a afacerii, în ceea ce priveşte eliminarea ameninţării la adresa stabilităţii financiare sau atingerea obiectivului rezoluţiei.

Prin instrumentul bancă-punte, Banca Naţională a Moldovei își exercită competenţa de a transfera acţiuni/alte instrumente de proprietate emise de una sau mai multe instituţii supuse rezoluției sau oricare dintre activele, drepturile sau obligațiile acestora, fără acordul acţionarilor sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, către o instituţie-punte creată în acest scop, aflată parţial sau total în proprietatea uneia sau mai multor autorităţi publice și controlată de Banca Naţională a Moldovei.

Banca-punte este o persoană juridică ce îndeplineşte cu­mu­lativ următoarele cerinţe:

1. capitalul social este deţinut de către Ministerul Finan­ţelor, iar banca-punte este controlată de Banca Naţională a Moldovei;

2. este creată în scopul de a primi şi a deţine unele sau toate acţiunile, sau alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei, ori unele, sau toate activele, drepturile şi obligaţiile uneia sau mai multor bănci su­puse rezoluţiei, în vederea păstrării accesului la func­ţiile critice şi a vânzării băncii.

La aplicarea acestui instrument, Banca Naţională a Moldovei se asigură că valoarea totală a obligaţiilor transferate băncii-punte nu depăşeşte valoarea totală a drepturilor şi acti­velor transferate de la banca supusă rezoluţiei sau furnizate din alte surse. În vederea asigurării condiţiei prevăzute în prezentul articol, Guvernul este în drept să decidă asupra emi­terii de către Ministerul Finanţelor a garanţiilor de stat, valorilor mobiliare de stat şi convertirii datoriilor băncii-punte faţă de stat în capital, în scopul asigurării echilibrului dintre activele şi obligaţiile băncii-punte.

În urma aplicării instrumentului băncii-punte, Banca Naţională a Moldovei poate transfera înapoi drepturile, activele sau obligaţiile de la banca-punte la banca supusă rezoluţiei, ori acţiunile, sau alte instrumente de proprietate înapoi la pro­prietarii lor iniţiali, iar banca supusă rezoluţiei sau proprietarii iniţiali au obligaţia de a reprimi orice astfel de active, drepturi, obligaţii, acţiuni sau alte instrumente de proprietate și poate transfera acţiuni sau alte instrumente de proprietate, ori active, drepturi, sau obligaţii de la banca-punte către o terţă parte.

Banca Naţională a Moldovei are competența de a stabili ca o bancă-punte să fie considerată drept o continuatoare a băncii supuse rezoluţiei şi să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de banca supusă rezoluţiei aferente acti­velor, drepturilor sau obligaţiilor transferate, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală^[5].

Totodată, obiectivele băncii-punte nu implică nici o obli­gaţie sau responsabilitate a acesteia faţă de acţionarii și cre­ditorii băncii supuse rezoluţiei, iar organul de conducere nu răspunde faţă de acţionarii sau creditorii respectivi, sau faţă de orice altă persoană pentru actele săvârşite şi omisiunile înre­gistrate în îndeplinirea atribuţiilor lor, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică intenţie sau negli­jenţă gravă, potrivit legii, care afectează în mod direct drep­turile acţionarilor, creditorilor sau a altor persoane.

Funcționarea eficientă a unei bănci-punte presupune respectarea următoarelor cerințe:

• conţinutul documentelor privind constituirea băncii-punte este aprobat de către Banca Naţională a Moldovei;

• Consiliul de supraveghere a băncii-punte este constituit din 2 membri, desemnaţi de către Banca Naţională a Moldovei şi un membru desemnat de către Ministerul Finanţelor;

• Consiliul de supraveghere a băncii-punte desemnează organul executiv al acesteia;

• Banca Naţională a Moldovei aprobă organul de con­ducere a băncii-punte, aprobă remuneraţiile membrilor organului de conducere şi le stabileşte responsabilităţile;

• Banca Naţională a Moldovei aprobă strategia şi profilul de risc ale băncii-punte;

• banca-punte este licenţiată în conformitate cu prevederile Legii nr. 202/2017 privind activitatea băncilor, cu regle­mentările emise de către Banca Naţională a Moldovei în aplicarea acesteia sau cu legislaţia privind piaţa de capi­tal, dacă această cerinţă este aplicabilă şi deţine licenţele şi permisiunile necesare pentru desfăşurarea activităţilor sau furnizarea serviciilor aferente elemen­telor preluate în urma unui transfer.

• banca-punte respectă dispoziţiile Legii nr. 202/2017 privind activitatea băncilor, ale reglementărilor emise de către Banca Naţională a Moldovei în aplicarea aces­tora şi face obiectul unei supravegheri în conformitate cu aceleaşi dispoziţii;

• Banca Naţională a Moldovei poate prevedea, în mod corespunzător, restricţii asupra activităţii sale;

• decizia băncii-punte privind acceptarea realizării trans­ferului este adoptată de către organul de conducere a acesteia^[6].

O bancă-punte nu mai este o bancă-punte în următoarele cazuri:

1. s-a efectuat fuzionarea băncii-punte cu o altă entitate;

2. banca-punte nu mai respectă cerințele obligatorii, men­ționate mai sus;

3. are loc vânzarea în întregime sau aproape în întregime a activelor, drepturilor sau obligaţiilor băncii-punte către o terţă parte;

4. expirarea perioadei de 2 ani de la data la care a fost efec­tuat ultimul transfer de la o bancă supusă rezoluţie;

5. activele băncii-punte sunt complet lichidate, iar obliga­ţiile sale sunt achitate integral.

În cazul în care vânzarea băncii-punte, licenţiate în conformitate cu Legea nr. 202/2017 privind activitatea băn­cilor, se realizează prin vânzarea acţiunilor, de la momentul vânzării acestora, banca care a funcţionat ca bancă-punte trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de aceeaşi lege pentru funcţionarea unei bănci. Totodată, valabilitatea licenţei băncii care a funcţionat ca bancă-punte nu încetează de drept, licenţa respectivă producând în continuare efecte, pe o perioadă nedeterminată^[7].

Prin instrumentul separarea activelor, Banca Naţională a Moldovei îşi exercită competenţa de a transfera active, drepturi sau obligaţii care aparțin unei instituţii supuse rezoluţiei sau ale unei instituţii-punte către una sau mai multe persoane juridice (vehicule de administrare a activelor), aflate parţial sau total în proprietatea uneia sau a mai multor autorităţi publice şi controlate de Banca Naţională a Moldovei, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie. În general, în aplicarea acestui instru­ment, activele toxice ale băncii în rezoluţie sunt transferate vehiculului de gestionare a activelor („bancă rea”, „spital bancar”), banca supusă rezoluţiei devenind o „bancă bună”. Totuşi, acest instrument trebuie folosit numai în conjuncţie cu alte instrumente de rezoluţie (de exemplu, banca-punte, reca­pitalizarea internă) pentru a preveni crearea de avantaje com­petitive pentru instituţia în rezoluţie. Deci, şi în cazul acestui instrument de rezoluţie, nu putem afirma că nu există restricţii și sacrificii pentru băncile cărora li se aplică^[8].