Incriminarea faptelor de violență în familie în legislațiile diferitor state

Un exemplu similar îl identificăm în legislația penală a tribului apașilor „White Mountains” din Arizona. Legea penală reglementează în capitolul VI, care a fost denumit „Domestic Violance”^[28], următoarele forme ale violenței în familie, cu caracter exemplificativ și nu limitativ: atac cu armă mortală; atac cu intenția de a comite viol; atac cu intenția de a provoca răni serioase; atac cu intenția de a ucide; bătaia; neglijența criminală; abuzul sexual; corupția sexuală; atac sexual; atac sexual asupra soției; molestarea minorului; abuzul sexual asupra minorului și exploatarea sexuală a minorului^[29].

Prin urmare, faptele care sunt calificate drept infracțiuni specific fenomenului violenței în familie sunt pedepsite în funcție de gravitatea și intensitatea lor. În secțiunea 6.3, „Penalties”, din Codul penal al tribului apașilor din Arizona se prevăd următoarele sancțiuni:

• actele de violență în familie, săvârșite cu vinovăție, pentru prima dată, se pedepsesc cu închisoare de la 10 zile la 12 luni și amendă între 100 și 500 de dolari;
• pentru repetarea ulterioară a faptelor de violență în familie, în termen de 5 ani de la condamnarea anterioară se aplică o pedeapsă cu închisoare de la 90 de zile până la 12 luni și amendă între 1000 și 5.000 de dolari;
• pentru aceleași fapte săvârșite a treia oară în termen de 5 ani de la condamnarea anterioară, se aplică o pedeapsă cu închisoare, de la 180 de zile până la 12 luni și amendă între 2.000 și 5.000 de dolari:
• pentru următoarele acte de violență, săvârșite în decurs de 5 ani de la condamnarea anterioară, se aplică pedeapsa cu închisoare, de la 180 de zile până la 12 luni și amendă între 2.000 și 5.000 de dolari^[30].

A treia categorie cuprinde cele mai multe state, cărora le este specifică legislația în care nu sânt prevăzute norme juridico-penale consacrate incriminării distincte a faptelor de violență în familie, acestea fiind încadrate drept infracțiuni generale care atentează la viața, sănătatea, integritatea psihică etc., totodată, fiind introduse semne calificative care agravează răspunderea penală pentru săvârșirea unor fapte împotriva membrilor de familie.

Astfel de practici sunt întâlnite în astfel de state precum: Austria, Belgia, Bulgaria, SUA (statul California), Canada, Franța, Germania, Marea Britanie, Norvegia și Turcia.

În Austria, actele de violență în familie, potrivit legislației, nu constituie infracțiuni specifice. Ele sunt însă sancționate potrivit regulilor generale ca: loviri, vătămare corporală etc., iar relația de familie dintre agresor și victimă poate constitui doar circumstanță agravantă, ceea ce determină mărirea corespunzătoare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea respectivă.

Urmărirea penală începe atât la cererea părții vătămate, cât și din oficiu, organele de poliție având obligația de a sesiza parchetul în cazul în care constată existența unei infracțiuni^[31].

Codul penal belgian nu incriminează actele de violență în familie drept o infracțiune specifică. Acestea se încadrează în infracțiuni generale de lovituri, hărțuire etc. Însă legătura de membru de familie dintre agresor și victimă constituie circumstanța agravantă, iar Legea pentru prevenirea violenței în cadrul cuplului a înăsprit pedepsele prevăzute pentru infracțiunile care sunt comise de către soț sau de către o altă persoană cu care victima „coabitează sau a coabitat, întreține sau a întreținut o relație afectivă și sexuală durabilă”.

Până în anul 1997, violența în familie era considerată o infracțiune distinctă prevăzută de art. 413 al Codului penal belgian în care erau incriminate actele de maltratare, rele tratamente sau de omor al unui membru de familie^[32]. Din anul 1997, această prevedere a fost abrogată și după ce a fost modificat art. 410 din Codul penal belgian^[33], violența în familie este considerată drept o circumstanță agravantă, determinând aplicarea unei sancțiuni mai aspre. Prin urmare, art. 410 din Codul penal al Belgiei prevede că: „În cazul în care autorul a săvârșit una din infracțiunile prevăzute de art. 398-405 împotriva părinților sau a ascendenților pe linie dreaptă sau colaterală până la gradul al patrulea se sancționează cu pedeapsă dublă, iar în cazul pedepsei cu închisoare, crește cu doi ani”^[34]. Aceeași normă mai prevede răspunderea penală mai aspră și în cazurile „dacă autorul a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute de art. 398-405 împotriva partenerului intim sau persoanei cu care coabitează sau a coabitat și are sau a avut o relație emoțională și sexuală de durată”^[35]. Prin urmare, se consideră subiecți ai violenței în familie cuplurile căsătorite, necăsătorite, precum și oricare alte persoane care au sau au avut o relație emoțională și sexuală de durată cu victima, părinții și ascendenții pe linie dreaptă sau colaterală până la gradul patru^[36].

Nici Codul penal al Bulgariei^[37] nu incriminează actele de violență în familie printr-o infracțiune distinctă. Acestea se supun regulilor generale, constituind, după caz, infracțiuni generale de omor, vătămare, loviri etc. Legătura de membru familial dintre agresor și victimă constituie circumstanță agravantă, ceea ce duce la înăsprirea corespunzătoare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea respectivă^[38].

În legea penală a statului California din SUA, violența în familie nu constituie o infracțiune distinctă, însă o asemenea împrejurare agravează răspunderea penală pentru faptele ilicite care atentează la viața, sănătatea, integritatea fizică sau psihică a persoanei. În acest context, o aplicabilitate sporită îi revine normei juridice prevăzute în capitolul 9, secțiunea 243, lit. e) al Codului penal al Californiei din SUA, denumit „Atacul și bătaia”. Conform acestei prevederi, „Bătaia aplicată unui soț, concubinului, părintelui, fostului soț, logodnicii sau logodnicului, unei persoane cu care au fost stabilite anumite angajamente cu caracter familial, soldată cu vătămarea neînsemnată a integrității corporale, se sancționează cu amendă în mărime de până la 2000 dolari și/sau cu închisoare până la 12 luni^[39].

În astfel de cazuri, dacă sancțiunea va fi aplicată în condiția suspendării executării condiționate, atunci agresorul va fi obligat să participe și să finalizeze cu succes un program de tratament și reeducare a agresorilor sau un alt program de consiliere, stabilit de către instanța de judecată”^[40].

O altă infracțiune care se aplică în sfera relațiilor familiale este cea prevăzută în Legea penală californiană la titlul IX, capitolul 2, secțiunea 273.5: „(A) Fapta săvârșită intenționat față de unul dintre soți, foști soți, concubini, foști concubini părinți sau copii care a cauzat leziuni corporale, în dependență de gravitatea acestora se pedepsește cu închisoare pe un termen de la 2 la 4 ani, în penitenciar la nivel federal de stat sau închisoare pe un termen de până la un an în izolator local și/sau cu aplicarea unei amenzi în mărime de până la 6.000 dolari. (B) Dacă fapta prevăzută la pct. (A) este îndreptată asupra unuia dintre soți, condiția conlocuirii nu are importanță. (C) În contextul acestei secțiuni, prezența leziunilor corporale presupune existența pe corp a rănilor sau a vătămărilor interne sau externe, care au rezultat în urma strangulării sau sufocării cauzate de o anumită forță fizică. În același context, „strangularea” și „sufocarea” subînțelege și împiedicarea respirației normale sau a circulației sângelui prin aplicarea unei presiuni asupra gâtului sau a căilor respiratorii”^[41].

În Canada, violența în familie este pedepsită prin prisma prevederilor penale de drept comun, având forma următoarelor infracțiuni: acțiuni violente soldate cu vătămări corporale sau cu aplicarea armei; răpire; trafic de persoane; răpirea minorului; omor, tentativă de omor, pruncucidere și ucidere din culpă; agresiune sexuală (care provoacă vătămări corporale, cu o armă și agresiune sexuală deosebit de gravă); infracțiuni sexuale împotriva copiilor; pornografia infantilă^[42].

Faptele legate de anumite forme de abuz psihologic sau emoțional în cadrul familiei care implică folosirea unor vorbe sau acțiuni cu scopul de a controla, izola, intimida sau de a înjosi, cad sub incidența infracțiunilor cum ar fi: hărțuirea persoanei; amenințare; hărțuirea sau alte acțiuni indecente efectuate prin intermediul apelurilor telefonice; violare de domiciliu în timpul nopții ;cauzarea de daune sau pagube^[43].

Faptele legate de neglijare în familie sunt calificate drept infracțiuni, precum neasigurarea necesităților vitale, abandonarea copilului, neglijența criminală^[44].

Nici Codul penal francez nu conține o normă distinctă în care să fie incriminată infracțiunea de violență în familie. Astfel, legătura dintre victimă și agresor constituie o circumstanță agravantă pentru astfel de infracțiuni ca acte de tortură sau barbarie^[45], care se pedepsesc cu sancțiunea de închisoare până la 20 de ani, acte de violență, soldate cu moarte din imprudență^[46], care se pedepsesc cu închisoare până la 20 de ani, acte de violență soldate cu mutilare sau invaliditate permanentă^[47], care se sancționează cu închisoare până la 15 ani, acte de violență soldate cu prejudicierea sănătății care necesită tratament mai mult de 8 zile^[48], care se pedepsesc cu închisoare de 5 ani și amendă în mărime de 75.000 euro, acte de violență soldate cu prejudicierea sănătății care necesită tratament până la 8 zile^[49], care se pedepsesc cu închisoare de 3 ani și amendă în mărime de 45.000 euro.

În legislația franceză se acordă o atenție sporită violenței conjugale, care se referă la cuplurile heterosexuale și homosexuale. În astfel de cazuri, se consideră subiecți ai infracțiunilor legate de violență conjugală persoanele aflate în relații de căsătorie, concubinaj sau persoanele care s-au aflat în astfel de relații cu un an în urmă, care, la fel, se referă la cuplurile heterosexuale și homosexuale.

Legislația penală germană^[50] nu conține prevederi prin care actele de violență în familie să fie calificate drept infracțiune distinctă, fiind încadrate conform regulilor generale în infracțiuni de loviri, vătămări, agresiuni sexuale etc. Legătura de membri de familie dintre agresor și victimă poate constitui însă circumstanță agravantă^[51].

În Marea Britanie, violența în familie nu este incriminată drept o infracțiune distinctă, toate abuzurile fiind încadrate în infracțiuni de omor, viol, vătămare a integrității corporale. În legislația engleză, în astfel de cazuri, se mai aplică legea privind protecția împotriva hărțuirii, adoptată în anul 1997, care cuprinde măsuri de protecție atât civile, cât și penale. Astfel de măsuri pot fi luate împotriva oricărei persoane care este acuzată de acte de hărțuire, chiar dacă aceasta nu este subiect al violenței în familie^[52].

Hărțuirea a fost definită prin această lege ca fiind faptul de a speria sau a intimida semenii, cu condiția ca aceste manifestări să se producă în mod repetat. Categorie dată include și amenințările, apelurile telefonice nedorite sau zgomotele excesive. Potrivit acestei legi, instanța îi poate interzice agresorului să comită o serie de acte pe un termen stabilit prin competență.

O atare reglementare nu permitea totuși sancționarea cazurilor de abuz psihic, emoțional, spiritual și economic. Prin urmare, la 29 decembrie 2015 a fost modificată legea care sancționează infracțiunile periculoase (Serious Crime Act 2015), fiind introdusă o nouă infracțiune prin care sunt pedepsite actele de „comportament coercitiv sau de control”, săvârșite față de partenerul intim sau membrul de familie^[53]. Această infracțiune a fost considerată drept una gravă, fiind sancționată cu închisoare până la cinci ani și amendă.

Astfel, prin „comportament coercitiv sau de control” sau „control coercitiv” se înțelege:

• izolarea partenerului sau a unui membru de familie de prieteni și familie;
• controlul tuturor activităților, ocupațiilor, control al timpului etc.;
• disprețuirea victimei în mod constant;
• înjosirea, discriminarea sau dezumanizarea victimei;
• abuzul economic sau controlul financiar;
• amenințarea cu dezvăluirea sau publicarea informațiilor intime sau private^[54].

În acest sens, se consideră infracțiune de „control coercitiv” daca acțiunile enumerate mai sus sunt realizate în mod repetat sau continuu și intenționat.

Prin urmare, ca agresorul să fie supus răspunderii pentru infracțiunea de „control coercitiv”, fapta lui trebuie să întrunească cumulativ mai multe condiții.

1. Comportamentul de control sau de constrângere trebuie să se înfăptuiască în mod repetat sau continuu, ceea ce ar însemna că, în consecință, victima își schimbă modul de viață. Legea nu precizează un anumit interval de timp între incidentele comportamentului ilegal, atunci când are loc în mod repetat, de aceea, nu trebuie neapărat să aibă loc într-o succesiune imediată;

2. Comportamentul abuziv trebuie să aibă un efect grav asupra victimei. Acest lucru presupune că activitatea obișnuită a victimei este afectată grav de frica și stresul rezultat în urma comportamentului de control și constrângere al agresorului;

3. Comportamentul trebuie să fie de așa natură, încât autorul să cunoască sau să prevadă faptul că victima va fi afectată grav.

4. Făptașul și victima trebuie să fie „conectați personal” atunci când au loc acele fapte de control și constrângere. Aceasta presupune că acțiunile ilegale trebuie să se petreacă, între membrii de familie, într-un cămin intim, într-o relație personală, indiferent dacă locuiesc împreună sau nu^[55]. În anumite situații în care comportamentul de control sau de constrângere a apărut în urma unei relații personale din trecut, poate fi aplicată legislația cu privire la urmărirea și hărțuirea persoanei^[56].

În Norvegia, cazurile de violență în familie sau actele de violență din sfera privată sunt anchetate conform dispozițiilor generale din Codul penal^[57].

Nici Codul penal al Turciei nu conține prevederi referitoare la violența în familie. Potrivit acestuia, infracțiunea săvârșită împotriva membrilor familiei constituie circumstanță agravantă, ducând la o creștere a pedepsei de la o treime până la jumătate din pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea respectivă. Violul marital nu constituie o infracțiune. Argumentul este acela că prin căsătorie se consideră că femeia și-a dat consimțământul pentru a întreține relații sexuale^[58].

Concluzie

Observăm că foarte multe state ale lumii s-au activizat în lupta împotriva violenței în familie, incriminând, sub diferite forme și modalități, comportamentele violente și abuzive împotriva membrilor de familie, susceptibile de a prejudicia integritatea fizică, psihică sau starea materială. Majoritatea statelor recunosc faptele de violență în familie drept infracțiuni cu un pericol social sporit, ceea ce a determinat măsuri legislative de rigoare.

Bibliografie

1. California Penal Code. http://codes.findlaw.com/ca/penal-code/pen-sect-273-5.html (accesat la data de 05.03.2022).
2. Coaliția națională a ONG-urilor implicate în programe privind violența împotriva femeilor, Ordinul de restricție în legislația statelor europene: Studiu comparativ, realizat de către Secretariatul Grupului de Legislație „CMSC Iași” și Secretariatul Grupului de Lobby și Imagine „APFR Timișoara”.
3. Code penal Belgique, 8 juin 1867, entrée en vigueur: 15-10-1867, en vigueur: 27-03-2001. http://www.ejustice.just.fgov.be/cgi_loi/loi_a1.pl?language=fr&caller=list&cn=18-67060801&la=f&fromtab=loi#Art.414 (accesat la data de 03.06.2017).
4. Code pénal de la République Française, version consolidée au 22 juillet 2016. https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte=LEGITEXT000006070719 (accesat la data de 03.02.2022).
5. Código penal de Portugal, de 1982 versão consolidada posterior a 1995 (versão actualizada). http://www.pgdlisboa.pt/leis/lei_mostra_articulado.php?artigo_id=109A-0152&nid=109&t-abela=leis&pagina=1&ficha=1&nversao=. (accesat la data de 03.09.2020).
6. Codul penal al României din 17 iulie 2009, modificat prin Legea României nr. 286 din 2009, publicat în: Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, data intrării în vigoare: 1 februarie 2014.
7. Codul penal al României din 1969, abrogat la data de 1 februarie 2014, art. 149¹. http://legeaz.net/noul-cod-penal/ (accesat la data de 05.03.2022).
8. Controlling or Coercive Behavior in an Intimate or Family Relationship Statutory Guidance Framework, December, 2015, 24 p. https://www.gov.uk/government/uploads/system/-uploads/attachment_data/file/482528/Controlling_or_coercive_behaviour__statutory_guidance-.pdf (accesat la data de 01.09.2016).
9. Criminal Cod of Minnesota, Chapter 609, 2016. https://www.revisor.mn.gov/statutes/?-id=609 (accesat la data de 01.03.2022).
10. Criminal Code of Canada, (R.S.C., 1985, c. C-46). http://laws-lois.justice.gc.ca/en-g/acts/C-46/ (accesat la data de 05.09.2019).
11. German Criminal Code, in the version promulgated on 13 November 1998, Federal Law Gazette [Bundesge-setzblatt] I, last amended by Article 3 of the Law of 2 October 2009, Federal Law Gazette I. https://ec.europa.eu/anti-trafficking/sites/antitrafficking/-files/criminal_code_germany_en_1.pdf. (accesat la data de 03.06.2019).
12. Hogaș D.L., Prevenirea și sancționarea violenței domestice prin normele dreptului penal. Iași, Ed. Lumen, 2010, 226 p.
13. http://www.independent.co.uk/news/uk/home-news/everything-you-need-to-know-about-the-new-psychological-abuse-law-a6789271.html (accesat la data de 01.01.2022).
14. Ley Orgánica 10/1995, de 23 de noviembre, del Código penal español, Jefatura del Estado «BOE» núm. 281, de 24 de noviembre de 1995, última modificación: 28 de abril de 2015. https://www.google.ru/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0ahUKEwiimJGdjJzU-Ah-VFxxQKHR_UCyEQFgghMAA&url=http%3A%2F%2Fwww.boe.es%2Flegislcion%2Fcodi-gos%2Fabrir_pdf.php%3Ffich%3D038_Codigo_Penal_y_legislacion_complementaria.pdf&usg=AFQjCNFIDiDlHpJgGKrqLmMoNW6ZOGDz5Q (accesat la data de 01.06.2020)
15. Núñez C.E. La violencia doméstica en la legislación española: especial referencia al delito de maltrato habitual (art. 173.2 del Código penal), în Revista de Estudios de la Justicia nr. 12, 2010, pp. 97-148.
16. Ohio revised Criminal Code, http://codes.ohio.gov/orc/2919.25 (accesat la data de 05.09.2020).
17. Protection from Harassment Act, 21 st March 1997, http://www.legislation.gov.uk/-ukpga/1997/40/pdfs/ukpga_19970040_en.pdf (vizitat la data de 18.09.2019).
18. Serious Crime Act 2015 of United Kingdom. http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2015/9-/pdfs/ukpga_20150009_en.pdf (accesat la data de 19.11.2019).
19. South Carolina Code of Laws Unannotated, http://www.scstatehouse.gov/code/t16c-025.php (accesat la datat de 05.09.2020).
20. Swedish Penal Code, adopted in 1962 and entered into force on 1 January 1965, sect. 4a. http://www.government.se/contentassets/5315d27076c942019828d6c36521696e/swedish-penal-code.pdf. (accesat la data de 01.06.2020).
21. White Mountain Apache Criminal Code, chapter six „Domestic violence”. http://www.wmat.nsn.us/Legal/Criminal%20Code%20-%20080614%20%20IN%20EFFE-CT.pdf (accesat la data de 01.06.2020).
22. Codul penal, în vigoare de la 01.05.1968, modificat prin DV numărul 33 din 26 aprilie 2011. https://pravatami.bg/zakoni/nakazatelen-kodeks (accesat la data de 29.04.2017).