Identificarea plagiatului, a autoplagiatului și a încălcării normelor privind buna conduită în cercetarea științifică, în cazul tezelor de doctorat și al altor opere științifice

2.4. Sancțiuni

Potrivit art. 168 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, „teza de doctorat se elaborează conform cerințelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare și desfășurare a programelor de studii universitare de doctorat și în concordanță cu reglementările prevăzute în Codul studiilor universitare de doctorat”.

Astfel, „școala doctorală împreună cu conducătorul de doctorat au obligația de a informa studentul-doctorand cu privire la etica științifică, profesională și universitară și de a verifica respectarea acesteia, inclusiv respectarea prevederilor deontologice pe parcursul realizării cercetării de doctorat și în redactarea tezei de doctorat”, conform art. 20 alin. (1) din Codul studiilor universitare de doctorat.

Examenul de finalizare a studiilor universitare de doctorat constă în susținerea publică a tezei de doctorat, respectiv în susținerea lucrării științifice originale elaborate de către studentul-doctorand în cadrul studiilor universitare de doctorat, reprezentând condiție legală pentru obținerea titlului de doctor, conform art. 4 lit. e) din Codul studiilor universitare de doctorat.

Susținerea publică a tezei de doctorat este o procedură complexă, aceasta fiind reglementată prin intermediul mai multor acte normative, respectiv Legea nr. 1/2011, Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 5229/2020 s.a.

Prin prezenta lucrare nu vom proceda la descrierea pe larg a procedurii privind susținerea publică a tezei de doctorat, însă reținem că verificarea conformității acesteia cu standardele de calitate sau de etică profesională se realizează atât de școala doctorală, prin intermediul analizei de similitudini, utilizând un program recunoscut de către CNATDCU, cât și de către conducătorul de doctorat, comisia de îndrumare, comisia de doctorat, dar mai ales și de către CNATDCU.

Pe parcursul acestor verificări se vor acorda calificative specifice privind conformitatea tezei de doctorat cu standardele de calitate sau de etică profesională, calificative ce pot consta în „Excelent”, „Foarte bine”, „Bine”, „Satisfăcător” sau „Nesatisfăcător”.

În cazul în care se obțin calificative precum „Excelent”, „Foarte bine”, „Bine”, „Satisfăcător” atât din partea școlii doctorale, cât și din parte CNATDCU, propunerea de acordare a titlului de doctor este înaintată către Ministrul Educației.

În cazul atribuirii calificativului „Nesatisfăcător”, comisia de doctorat precizează elementele de conținut care urmează să fie refăcute sau completate în teza de doctorat și solicită o nouă susținere a tezei de doctorat în fața aceleiași comisii. În cazul în care și la a doua susținere publică se obține tot calificativul „Nesatisfăcător”, titlul de doctor nu se acordă, iar studentul-doctorand este exmatriculat, conform art. 9 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 5229/2020, astfel încât procedura se oprește în acest punct, fără a mai fi sesizat CNATDCU în vederea evaluării și validării tezei de doctorat.

Nu excludem posibilitatea în practică și a situațiilor rar întâlnite în care aceleiași teze de doctorat comisia de doctorat îi atribuie un calificativ precum „Excelent”, „Foarte bine”, „Bine”, „Satisfăcător” și propune acordarea titlului de doctor, iar CNATDCU îi atribuie calificativul „Nesatisfăcător” și propune neacordarea titlului de doctor. Deciziile CNATDCU pot fi contestate, conform art. 29 și urm. din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 5229/2020.

În cazul în care teza de doctorat nu este validată de către CNATDCU, IOSUD va primi o motivație scrisă de invalidare din partea Ministerului Educației, motivația de invalidare fiind redactată pe baza observațiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări, însă dacă aceasta nu este validată și a doua oară, titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat, conform art. 68 alin. (5) din Codul studiilor universitare de doctorat aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011.

De asemenea, la alin. (6) al aceluiași articol mai sus indicat se prevede că, „în cazul în care membrii CNATDCU din cadrul unei comisii de evaluare a tezei de doctorat constată nerespectarea standardelor de etică profesională, inclusiv existența plagiatului, în cadrul tezei de doctorat și/sau al activităților care au dus la realizarea acesteia, aceștia invalidează teza de doctorat, comunică aceste constatări celorlalți membri ai comisiei de evaluare și sesizează Consiliul general al CNATDCU pentru analiza responsabilității conducătorului de doctorat sau a școlii de doctorat și pentru aplicarea prevederilor art. 69 alin. (5) din Codul studiilor universitare de doctorat”. În acest sens, regăsim, la art. 5 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 5229/2020, regula conform căreia „conducătorul de doctorat răspunde în solidar cu autorul tezei de respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv de asigurare a originalității conținutului”.

În urma acestei sesizări privind nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv de plagiat, în cadrul unei teze de doctorat, Consiliul General al CNATDCU dispune de un termen legal de 45 de zile în vederea analizării sesizării și pronunțării cu privire la aceasta. În acest termen de 45 de zile, Consiliul general al CNATDCU solicită IOSUD un punct de vedere ce trebuie exprimat în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării.

În cazul în care IOSUD constată temeinicia celor sesizate privind nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv plagiat, în cadrul tezei de doctorat, va înainta către CNATDCU propunerea privind retragerea titlului de către rector, potrivit prevederilor art. 69 alin. (3) din Codul studiilor universitare de doctorat.

Decizia pronunțată asupra sesizării privind nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv existența plagiatului, se comunică de către președintele CNATDCU către autorul sesizării (terță persoană), autorul tezei de doctorat și IOSUD, cu drept de a formula contestație privind motive de procedură în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 69 alin. (4) din Codul studiilor universitare de doctorat.

Potrivit art. 170 din Legea nr. 1/2011, prin raportare la art. 69 alin. (5) din Codul studiilor universitare de doctorat, „în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:

a) retragerea calității de conducător de doctorat;

b) retragerea titlului de doctor;

c) retragerea acreditării școlii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului școlii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenți-doctoranzi”.

În cazul în care s-a dispus retragerea acreditării școlii doctorale, reacreditarea acesteia se poate obține după cel puțin 5 ani de la pierderea acestei calități, numai în urma reluării procesului de acreditare, conform art. 170 alin. (2) prin raportare la art. 158 din Legea nr. 1/2011.

În cazul în care s-a dispus retragerea calității de conducător de doctorat, redobândirea acesteia se poate obține după cel puțin 5 ani de la pierderea acesteia, la propunerea IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă, ale cărui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externă făcută de CNATDCU, potrivit art. 170 alin. (3) coroborat cu art. 166 din Legea nr. 1/2011.

Învederăm faptul că sesizarea privind nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, se poate formula și după momentul evaluării, validării și acordării titlului de doctor, astfel, orice persoană fizică sau juridică, inclusiv membrii CNATDCU și membrii IOSUD, poate sesiza în scris, prin intermediul UEFISCDI, Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susținerii acesteia și de data acordării titlului de doctor, conform Anexei nr. 3 la Ordinul nr. 5229/2020.

În cadrul dispozițiilor art. 168 alin. (7¹)-(7²) din Legea nr. 1/2011, legiuitorul a reglementat situația în care titularul titlului de doctor dorește să renunțe la acesta, astfel, Ministerul Educației va lua act de aceasta printr-un ordin de revocare, pe care îl va emite în acest sens. Actul administrativ constatator al titlului științific se anulează de la data emiterii ordinului de revocare.

Renunțarea la titlul de doctor este o procedură insuficient reglementată la acest moment și controversată în doctrina și practica de specialitate, dată fiind uzitarea de către legiuitor a instituțiilor de drept privind revocarea și anularea (instituții ce nu se confundă, având o existență de sine stătătoare și reguli specifice privind condițiile, efectele juridice), precum și în contextul Deciziei nr. 624/2016 referitoare la admiterea obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, prin care Curtea Constituțională a reținut:

„Potrivit jurisprudenței instanțelor judecătorești și a Curții Constituționale, prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 constituie consacrarea legislativă a principiului revocabilității actelor administrative, conținând norme de procedură ce instituie calea prin intermediul căreia pot fi supuse controlului de legalitate, la cererea autorității emitente, actele administrative care nu mai pot fi revocate, întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice”.

Potrivit acestui text legal, „actele administrative care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de autoritățile emitente, constatarea nulității sau anularea acestora putând fi dispusă numai de instanța judecătorească competentă prin introducerea unei acțiuni în termen de un an de la data emiterii actului. (…) Or, titlul științific de doctor este un act administrativ individual care, odată intrat în circuitul civil, produce efecte juridice în materia drepturilor personale, patrimoniale și nepatrimoniale. (…) Posibilitatea revocării actului administrativ de către autoritatea emitentă încalcă principiul stabilității raporturilor juridice, introduce insecuritate în circuitul civil și lasă la dispoziția subiectivă a autorității emitente existența unor drepturi ale persoanei care a dobândit titlul științific.

Într-o atare situație, dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, Curtea reține că actul administrativ poate fi supus controlului unei entități independente față de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competențe specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancționatoare cu privire la retragerea titlului în cauză.

Însă, dacă opțiunea legiuitorului este pentru revocarea sau anularea actului administrativ, aceasta nu poate opera decât în condițiile stipulate de lege, respectiv măsura nu poate fi dispusă decât de o instanță judecătorească, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004”^[20].

Sugerăm ca fiind utilă și lecturarea Deciziei nr. 412/2019 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, pronunțată de către Curtea Constituțională^[21].

În doctrina de specialitate, au fost enunțate câteva propuneri de lege ferenda, și anume: „introducerea obligatorie a poliței de asigurare de răspundere civilă pentru activitatea de cercetare științifică (…) asigurare împotriva cazurilor de malpraxis academic și eliminarea răspunderii coordonatorului științific al unei lucrări”^[22].

Nu în ultimul rând, apreciem ca fiind oportun a indica prevederile art. 143 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, potrivit cărora, „este interzisă comercializarea de lucrări științifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calității de autor al unei lucrări de licență, de diplomă, de disertație sau de doctorat”.

Prin prezenta lucrare am încercat să lămurim chestiuni generale privind identificarea plagiatului, a autoplagiatului și a încălcării normelor privind buna conduită în cercetarea științifică în cazul tezelor de doctorat și a altor opere științifice, apelând la legislația în vigoare, doctrina de specialitate și jurisprudența incidentă.

3. Concluzii

Societatea română, și nu numai, se confruntă cu un fenomen periculos în elaborarea lucrărilor științifice, în special a tezelor de doctorat, respectiv plagiatului și/sau autoplagiatul.

La nivelul legislației naționale, întâlnim o serie de acte normative care reglementează studiile universitare de doctorat, procedurile specifice evaluării și validării tezelor de doctorat, precum și soluționarea sesizărilor privind nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv existența plagiatului, în cadrul tezelor de doctorat.

Deși autor al tezei de doctorat este numai studentul-doctorand, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, conducătorul de doctorat va răspunde în solidar cu studentul-doctorand, inclusiv sub aspectul asigurării originalității conținutului tezei de doctorat. Sub acest aspect, în doctrina de specialitate s-au făcut propuneri de lege ferenda privind eliminarea răspunderii conducătorului de doctorat, precum și introducerea unei asigurări de răspundere civilă pentru activitatea de cercetare științifică împotriva malpraxisului academic.

Nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională poate atrage aplicarea de sancțiuni precum: retragerea titlului de doctor, retragerea calității de conducător de doctorat și/sau retragerea acreditării școlii doctorale. De asemenea, legislația internă reglementează dreptul persoanei ce deține titlul de doctor de a renunța la acesta.

Conchizând, titlul de doctor nu trebuie să se transforme într-un instrument care să garanteze promovarea în anumite funcții și/sau demnități publice, cum nici nu trebuie să se transforme într-un instrument de natură a pune la îndoială cariera unei persoane, titlul de doctor nu trebuie să fie deturnat de la scopul pentru care acesta a fost recunoscut de lege.

Bibliografie

Tratate, cursuri

1. Bodoașcă, T., Dreptul proprietății intelectuale, Ed. C.H. Beck, București, 2006;

2. Chelcea, S., Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific în domeniul științelor socioumane, ed. a IV-a revizuită și adăugită, Ed. Comunicare.ro, București, 2007;

3. Roș, V., Dreptul proprietății intelectuale, Ed. Global Lex, București, 2001;

4. Ștefan, E.E., Etică și integritate academică, Ed. Pro Universitaria, București, 2018;

5. Ștefan, E.E., Metodologia elaborării lucrărilor științifice, Ed. Pro Universitaria, București, 2019.

Articole, studii de specialitate

1. Florea, S., Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 4/2016;

2. Livădariu, A., Plagiatul – scurte considerații din perspectivă juridică, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 1/2015;

3. Roș, V., Dreptul de citare, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 9/2009;

4. Roș, V., Livădariu, A., Controversata problemă a protecției ideilor în dreptul român, în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 2/2017.

Legislație națională

1. Constituția României (republicată în 2003), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003;

2. Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 551 din 3 august 2011;

3. Hotărârea Guvernului nr. 929/2014 privind aprobarea Strategiei naționale de cercetare, dezvoltare și inovare 2014-2020 și Anexa aferentă, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 785 din 28 octombrie 2014;

4. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 489 din 14 iunie 2018;

5. Legea nr. 319/2003 privind statutul personalului de cercetare dezvoltare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 530 din 23 iulie 2003;

6. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 505 din 04 iunie 2004;

7. Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată din Monitorul Oficial, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011;

8. Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3131/2018 privind includerea în planurile de învățământ, pentru toate programele de studii universitare organizate în instituțiile de învățământ superior din sistemul național de învățământ, a cursurilor de etică și integritate academică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 140 din 14 februarie 2018;

9. Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3353/2018 privind aprobarea de noi domenii în cadrul școlilor doctorale organizate în instituțiile organizatoare de studii universitare de doctorat acreditat, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 317 din 11 aprilie 2018;

10. Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 5110/2018 privind aprobarea standardelor naționale minimale pentru acordarea titlului de doctor și Anexele nr. 1-35, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 817 din 24 septembrie 2018;

11. Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4621/2020 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Anexele nr. 1-2, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 564 din 29 iunie 2020;

12. Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 5229/2020 pentru aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum și la soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat și Anexele nr.1-3, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 783 din 27 august 2020.

Legislație internațională

1. Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice din 9 septembrie 1886, completată la Paris, la 4 mai 1896, revizuită la Berlin, la 13 noiembrie 1908, completată la Berna, la 20 martie 1914, revizuită la Roma, la 2 iunie 1928, revizuită la Bruxelles, la 26 iunie 1948, revizuită la Stockholm, la 14 iulie 1967, și la Paris, la 24 iulie 1971, și modificată la 28 septembrie 1979;

2. Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională;

3. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

4. Recomandarea Comisiei din 11 martie 2005 privind carta europeană a cercetătorului și a codului de conduită pentru recrutarea cercetătorilor;

5. Tratatul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) privind drepturile de autor;

6. Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE Text cu relevanță pentru SEE.

 Jurisprudență

1. Decizia nr. 624/2016 a Curții Constituționale referitoare la admiterea obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016;

2. Decizia nr. 412/2019 a Curții Constituționale referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 570 din 11 iulie 2019,

Surse online

1. https://lege5.ro/App/Document/g42dgnjw/conventia-de-la-berna-pentru-protectia-operelor-literare-si-artistice-din-9-septembrie-1886-completata-la-paris-la-4-mai-1896-revizuita-la-berlin-la-13-noiembrie-1908-completata-la-berna-la-20-martie-

2. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32001L0029

3. https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF

4. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/PDF/?uri=CELEX:32005H0251&from=EN

5. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:22000A0411(01)

6. https://administratiepublica.eu/sites/default/files/Ghid%20anti-plagiat.pdf

7. https://unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/12/DeontologieAcademica-Ghid-practic.pdf

8. http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2017_02_08.pdf

9. https://www.univnt.ro/wp-content/uploads/doctorat/documente/01_regulament_studii_RO.pdf

10. https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2020/07/Decizie_624_2016.pdf

11. https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/412.pdf

12. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32013R1291&qid=1610301997137.