Hotărârea CJUE în cauza C-588/16: precizări privind domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012

Considerentele CJUE asupra fondului

În introducere, Curtea a amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante^[17], termenii unei dispoziții a dreptului Uniunii care nu conține nici o trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie, în mod normal, să aibă o interpretare autonomă și uniformă în întreaga Uniune, interpretare ce trebuie să țină seama nu doar de termenii acesteia, ci și de contextul prevederii și de obiectivul urmărit de reglementarea în cauză.

În continuare, Curtea a reamintit că potrivit textului său, art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 650/2012 prevede că acesta se aplică succesiunilor privind patrimoniile persoanelor decedate iar art. 1 alin. (2) din regulament enumeră în mod limitativ materiile excluse din domeniul său de aplicare, printre care figurează, la lit. d) „chestiunile legate de aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale”. De asemenea, art. 3 alin. (1) lit. a) precizează că aceste succesiuni acoperă „orice formă de transfer de bunuri, drepturi și obligații pentru cauză de moarte, fie că este vorba de un act voluntar de transfer, sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat”. În plus, din considerentul (9) reiese că domeniul de aplicare ar trebui să includă toate aspectele de drept civil referitoare la patrimoniul unei persoane decedate.

Față de obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 650/2012, Curtea a arătat că, potrivit considerentului (7), acesta vizează să faciliteze funcționarea corespunzătoare a pieței interne prin eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor care doresc să își exercite drepturile născute dintr‑o succesiune cu elemente de extraneitate. De asemenea, Curtea a precizat că, în scopul garantării într‑un mod eficient a drepturile moștenitorilor, Regulamentul nr. 650/2012 prevede crearea unui certificat european de moștenitor, care trebuie să permită fiecărui moștenitor, legatar sau având‑cauză menționat în acest certificat să probeze în alt stat membru calitatea sa și drepturile sale succesorale.

În ceea ce privește contextul prevederilor Regulamentului nr. 650/2012, Curtea a constatat că, din considerentele (11) și (12), reiese că acesta nu ar trebui să se aplice altor domenii ale dreptului civil decât succesiunile, și în special aspectelor patrimoniale ale regimurilor matrimoniale, inclusiv convențiilor matrimoniale, astfel cum sunt cunoscute în unele sisteme juridice, în măsura în care astfel de regimuri nu au ca obiect chestiuni referitoare la succesiuni.

Curtea a amintit că în speță, în conformitate cu art. 1371 alin. (1) din Codul civil german, în cazul încetării regimului comunității de achiziții, cota‑parte legală a soțului supraviețuitor se majorează cu un sfert suplimentar ca urmare a compensării creșterii patrimoniale care intră sub incidența comunității legale limitată la creșterile patrimoniale.

Precum a arătat și avocatul general^[18], Curtea a constatat că art. 1371 alin. (1) Cod civil german nu se referă la partajul elementelor patrimoniale între soți, ci la chestiunea drepturilor soțului supraviețuitor în privința elementelor incluse deja în masa succesorală, iar această dispoziție nu are ca finalitate principală repartizarea elementelor patrimoniului sau lichidarea regimului matrimonial, ci mai degrabă stabilirea cuantumului cotei‑părți succesorale care trebuie să fie atribuită soțului supraviețuitor în raport cu ceilalți moștenitori. De aceea, Curtea a constatat că o astfel de dispoziție privește în principal nu regimul matrimonial, ci succesiunea soțului decedat, iar pe cale de consecință o normă de drept național precum cea în discuție în litigiul principal se raportează la domeniul succesoral în înțelesul Regulamentului nr. 650/2012.

De asemenea, Curtea a constatat că o calificare succesorală a cotei‑părți care îi revine soțului supraviețuitor în temeiul unei dispoziții de drept național precum art. 1371 alin. (1) Cod civil german permite înscrierea informațiilor referitoare la cota‑parte menționată în certificatul european de moștenitor, cu toate efectele descrise la art. 69 din Regulamentul nr. 650/2012^[19].

Față de cele de mai sus Curtea a constatat că realizarea obiectivelor certificatului european de moștenitor ar fi în mod considerabil îngreunată într‑o situație precum cea din litigiul principal dacă certificatul menționat nu ar cuprinde informații complete referitoare la drepturile soțului supraviețuitor privind masa succesorală.

Prin urmare, la data de 1 martie, Curtea, în deplin acord cu propunerea avocatului general Maciej Szpunar, a răspuns astfel la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Regional Superior din Berlin, Germania: „Art. 1 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat o dispoziție națională precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede, în cazul decesului unuia dintre soți, o compensare forfetară a creșterii patrimoniale prin majorarea cotei‑părți succesorale a soțului supraviețuitor”.

În loc de concluzii

Deși Curtea Federală de Justiție a decis că art. 1371 alin. (1) Cod civil german este aplicabil ca dispoziție a legii aplicabile în materia regimului matrimonial, această prevedere a fost inclusă de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012 ca aparținând legii aplicabile în materie succesorală. Astfel, o calificare realizată în contextul aplicării dreptului UE nu va duce întotdeauna la un rezultat identic față de o calificare realizată în contextul normelor naționale privind conflictele de legi.

Bibliografie:

1. Cerere de decizie preliminară introdusă de Kammergericht Berlin (Germania) la 3 noiembrie 2016 – Doris Margret Lisette Mahnkopf (Cauza C-558/16), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 30 din 31 ianuarie 2017.

2. CJUE, Concluziile avocatului general Maciej Szpunar prezentate la 13 decembrie 2017, cauza C-558/16 – Mahnkopf, ECLI:EU:C:2017:965.

3. CJUE, hotărârea din 1 martie 2018, cauza C-558/16 – Mahnkopf, ECLI:EU:C:2018:138, nepublicată încă în Repertoriul general.

4. Regulamentul (UE) nr. 650 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 201 din data de 27.07.2012, pp. 107-134.

5. A. Bonomi, P. Wautelet, I. Pretelli, Le droit européen des successions. Commentaire du Règlement (UE) n° 650/2012 du 4 juillet 2012, 2^e édition, Bruxelles: Éditions Bruylant, 2016.

6. R. Legeais, M. Pédamon (coord.), Code civil allemand (Bürgerliches Gesetzbuc – BGB): traduction en français du texte en vigueur au 31 octobre 2009, Paris: Éditions Dalloz, 2010.

7. D.A. Popescu, Ghid de drept internațional privat în materia succesiunilor, Ed. Magic Print, Onești, 2014.

8. K.G.C. Reid, M.J. de Waal, R. Zimmermann (eds.), Comparative Succession Law. volume II: Intestate Succession, Oxford University Press, New York, 2015.

DOWNLOAD FULL ARTICLE