Hotărârea CJUE în cauza C-588/16: precizări privind domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012

Considerentul (12): „În mod corespunzător, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice aspectelor patrimoniale ale regimurilor matrimoniale, inclusiv convențiilor matrimoniale, astfel cum sunt cunoscute în unele sisteme juridice, în măsura în care astfel de regimuri nu au ca obiect chestiuni referitoare la succesiuni […]. Autoritățile competente cu privire la o anumită succesiune în temeiul prezentului regulament ar trebui, totuși, în funcție de situație, să ia în considerare soluționarea aspectelor patrimoniale ale regimului matrimonial sau ale unui regim patrimonial similar al defunctului la stabilirea patrimoniului succesoral al defunctului și a respectivelor cote-părți ale beneficiarilor”.

Considerentul (71): „Certificatul ar trebui să producă aceleași efecte în toate statele membre. Certificatul nu ar trebui să aibă forță executorie în sine, ci efect probatoriu, și ar trebui să se considere că certificatul dovedește în mod fidel elementele stabilite în temeiul legii aplicabile succesiunii sau în temeiul oricărei alte legi aplicabile elementelor specifice, precum condițiile de fond ale dispoziției pentru cauză de moarte […]”.

Art. 1 – Domeniul de aplicare:

„(1) Prezentul regulament se aplică succesiunilor privind patrimoniile persoanelor decedate. […]

(2) Sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament: […]

(d) chestiunile legate de aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale și de aspectele patrimoniale ale relațiilor care sunt considerate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, ca având efecte comparabile cu cele ale căsătoriei […]”.

Art. 3 – Definiții:

„(1) În sensul prezentului regulament:

(a) „succesiune” înseamnă succesiunea privind patrimoniul unei persoane decedate și acoperă orice formă de transfer de bunuri, drepturi și obligații pentru cauză de moarte, fie că este vorba de un act voluntar de transfer, sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat […]”.

Art. 21 – Norma generală:

„(1) Sub rezerva cazului în care prezentul regulament cuprinde dispoziții contrare, legea aplicabilă succesiunii în ansamblul său este cea a statului în care defunctul își avea reședința obișnuită în momentul decesului”.

Art. 23 – Domeniul de aplicare a legii aplicabile:

„(1) Legea stabilită în temeiul articolelor 21 sau 22 reglementează succesiunea în ansamblul său.

(2) Această lege reglementează, în special:

(b) vocația succesorală a beneficiarilor, stabilirea cotelor-părți ce le revin acestora, a obligațiilor care le pot fi impuse de către defunct, precum și a altor drepturi privind succesiunea, inclusiv drepturile succesorale ale soțului sau ale partenerului supraviețuitor […]”.

Art. 62 – Crearea unui certificat european de moștenitor:

„(1) Prezentul regulament creează un certificat european de moștenitor (denumit în continuare «certificatul»), care este emis spre utilizare într-un alt stat membru și care produce efectele enumerate la art. 69.

(2) Utilizarea certificatului nu este obligatorie.

(3) Certificatul nu înlocuiește documentele interne utilizate în scopuri similare în statele membre. Cu toate acestea, un certificat emis în scopul utilizării într-un alt stat membru produce efectele enumerate la art. 69 și în statul membru ale cărui autorități au eliberat certificatul în temeiul prezentului capitol”.

Art. 63 – Scopul certificatului:

„(1) Certificatul este destinat utilizării de către moștenitori, de către legatari cu drepturi directe la succesiune și de către executori testamentari sau administratori ai patrimoniului succesoral care trebuie să își dovedească într-un alt stat membru statutul sau să își exercite dreptul respectiv de moștenitor sau legatar și/sau atribuțiile de executor testamentar sau administrator al patrimoniului succesoral.

(2) Certificatul poate fi utilizat, în special, pentru a proba unul sau mai multe dintre următoarele:

(a) statutul și/sau drepturile fiecărui moștenitor sau, după caz, ale fiecărui legatar menționat în certificat și cotele-părți respective din patrimoniul succesoral […]”.

Art. 67 – Eliberarea certificatului:

„(1) Autoritatea emitentă eliberează fără întârziere certificatul, în conformitate cu procedura prevăzută în prezentul capitol, atunci când elementele care trebuie certificate au fost stabilite în conformitate cu legea aplicabilă succesiunii sau în temeiul oricărei alte legi aplicabile unor elemente specifice. Aceasta utilizează formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare menționată la art. 81 alin. (2) […]”.

Art. 68 – Conținutul certificatului:

„Certificatul cuprinde următoarele informații, în măsura în care acestea sunt necesare în scopul pentru care se eliberează certificatul:

[…]

(g) informații privind beneficiarii: numele (numele dinainte de căsătorie, dacă este cazul), prenumele și codul numeric personal (dacă este cazul);

(h) informații privind o convenție matrimonială încheiată de defunct sau, după caz, privind o convenție încheiată de defunct privind o relație care, în conformitate cu legea care îi este aplicabilă, produce efecte similare căsătoriei și informații privind aspectele patrimoniale ale regimului matrimonial sau ale unui alt regim patrimonial echivalent;

[…]

(l) cota-parte care îi revine fiecărui moștenitor și, după caz, lista drepturilor și/sau a bunurilor care revin unui anumit moștenitor […]”.

Art. 69 – Efectele certificatului:

„(1) Certificatul produce efecte în fiecare stat membru fără a fi necesară nicio procedură specială.

(2) Se prezumă că certificatul probează cu exactitate elementele stabilite în temeiul legii aplicabile succesiunii sau în temeiul oricărei alte legi aplicabile elementelor specifice. Se prezumă că persoana menționată în certificat drept moștenitor […] are statutul menționat în certificat și/sau este titular al drepturilor sau al puterilor stipulate în certificat, fără alte condiții și/sau restricții aferente acelor drepturi sau puteri decât cele stipulate în certificat.

[…]

(5) Certificatul constituie un titlu valabil pentru înscrierea bunurilor succesorale în registrul corespunzător al unui stat membru, fără a aduce atingere art. 1 alin. (2) lit. (k) și (l)”.

Instanța de trimitere

Hotărârea de respingere a cererii de eliberare a unui certificat european de moștenitor a fost apelată de soția supraviețuitoare în fața instanței de trimitere, Kammergericht Berlin (Tribunalul Regional Superior din Berlin, Germania). În această etapă, apelanta a depus și o cerere cu caracter subsidiar, solicitând înscrierea, cu titlu informativ, în certificatul european de moștenitor a mențiunii că, în temeiul regimului matrimonial, îi revine un sfert din moștenire, potrivit art. 1371 alin. (1) Cod civil german.

Tribunalul Regional Superior din Berlin, având îndoieli asupra posibilității emiterii unui certificat european de moștenitor în conformitatea cu solicitările soției supraviețuitoare, a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene o serie de întrebări preliminare.

În cererea de emitere a unei decizii preliminare, instanța națională a amintit în primul rând că, pentru moment, încă nu a avut loc armonizarea normelor privind conflictele de legi referitoare la legea aplicabilă în materia aspectelor patrimoniale ale regimului matrimonial^[15].

În al doilea rând, instanța de trimitere a mai precizat că defunctul nu a ales legea aplicabilă succesiunii sale, astfel că, potrivit art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012, se aplică dreptul german, iar legea aplicabilă aspectelor patrimoniale ale regimului matrimonial se stabilește potrivit normelor naționale privind conflictele de legi care sunt în vigoare în legea forului, respectiv art. 14 și 15 din Einführungsgesetz zum Bürgerlichen Gesetzbuche (Legea de instituire a Codului civil german), această lege fiind de asemenea dreptul german.

În al treilea rând, deși în speță există identitate de naționalitate între legea aplicabilă în materie succesorală și cea aplicabilă aspectelor patrimoniale ale regimului matrimonial, Tribunalul Regional Superior din Berlin a considerat că, în contextul procedurii referitoare la cererea de eliberare a unui certificat european de moștenitor, în circumstanțe similare celor din speță, delimitarea domeniilor de aplicare ale celor două legi poate avea importanță pentru conținutul și efectele acestui certificat.

Conținutul întrebării preliminare

Tribunalul Regional Superior din Berlin a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene următoarea întrebare preliminară^[16]:

„Art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 650/20121 trebuie interpretat în sensul că domeniul de aplicare al regulamentului («succesiunile privind patrimoniile persoanelor decedate») se referă și la dispoziții naționale, precum art. 1371 alin. (1) din Codul Civil german […], care reglementează aspecte patrimoniale ale regimului matrimonial după decesul unui soț, prin majorarea cotei-părți din moștenire care revine celuilalt soț?”.

Astfel, instanța de trimitere a solicitat în esență să se stabilească dacă art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul că în domeniul de aplicare al regulamentului intră o dispoziție națională precum cea în discuție în litigiul principal, respectiv art. 1371 alin. (1) Cod civil german, care prevede, la decesul unuia dintre soți, o compensare forfetară a creșterii patrimoniale – care intră sub incidența comunității legale limitate la creșterile patrimoniale – prin majorarea cotei‑părți succesorale a soțului supraviețuitor.

Poziții în favoarea includerii art. 1371 alin. (1) Cod civil german în domeniul legii aplicabile în materie succesorală

Guvernul elen a apreciat că această cotă-parte ce revine soțului supraviețuitor ca urmare a încetării regimului matrimonial trebuie înscrisă în certificatul european de moștenitor întrucât reflectă cota reală moștenită de soțul supraviețuitor. Prin urmare, art. art. 1371 alin. (1) Cod civil german trebuie cuprins în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012.

Guvernul italian a considerat că această dispoziție este cuprinsă în domeniul legii aplicabile în materie succesorală întrucât aplicarea art. 1371 alin. (1) Cod civil german este condiționată de decesul soțului. În sprijinul acestei opinii, guvernul italian a mai invocat atât considerentul (9) potrivit căruia „domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui să includă toate aspectele de drept civil referitoare la patrimoniul unei persoane decedate”, cât și prevederile art. 23 lit. b) care stabilesc că domeniul legii aplicabile succesiunii include „vocația succesorală a beneficiarilor, stabilirea cotelor-părți ce le revin acestora, a obligațiilor care le pot fi impuse de către defunct, precum și a altor drepturi privind succesiunea, inclusiv drepturile succesorale ale soțului sau ale partenerului supraviețuitor”.

Guvernul polonez a arătat că, în cazul compensării creșterii patrimoniale, suntem în prezența unei anumite forme de transfer a unor bunuri și drepturi prin majorarea cotei-părți ab intestat din moștenire iar acest transfer nu intervine decât în cazul decesului unuia dintre soți. De asemenea, guvernul polonez a subliniat faptul că art. 1371 alin. (1) Cod civil german trebuie aplicat împreună cu art. 1931 alin. (1) și (3), dispoziție ce în mod evident face parte din domeniul legii aplicabile în materie succesorală și care face trimitere directă la art. 1371. În plus, art. 1371 alin. (1) Cod civil german nu-și găsește aplicarea decât în situația în care regimul matrimonial încetează prin decesul unuia dintre soți, aplicare ce poate fi exclusă prin testament în temeiul art. 1938 Cod civil german ce prevede că de cuius poate îndepărta soțul supraviețuitor de la moștenirea legală, situație în care nu mai beneficiază de acest sfert din moștenire.

Poziții în favoarea includerii art. 1371 alin. (1) Cod civil german în domeniul legii aplicabile în materia regimurilor matrimoniale

Guvernul german, pentru a se putea răspunde la întrebarea preliminară, a precizat că se impune a se stabili dacă scopul art. 1371 alin. (1) Cod civil german se referă la „succesiune” în sensul art. 1 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 sau la „aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale” în sensul art. 1 alin. (2) lit. d) din regulament. În viziunea guvernului german, art. 1371 alin. (1) are ca scop lichidarea regimului matrimonial, astfel că am fi în prezența unei dispoziții ce ține de domeniul legii aplicabile regimului matrimonial, nu de domeniul legii aplicabile în materie succesorală. În plus, acordarea unei cote-părți din moștenire soțului supraviețuitor ca urmare a efectuării lichidării regimului matrimoniale are ca scop exclusiv simplificarea împărțelii între moștenitori.

Precum guvernul german, Comisia Europeană a propus o abordare funcțională plecând de la scopul art. 1371 alin. (1) Cod civil german. Comisia a arătat că această compensare a creșterii patrimoniale intervine numai în momentul încetării regimului matrimonial legal iar decesul este numai una dintre situațiile ce determină încetarea regimului matrimonial. Prin urmare, scopul acestei dispoziții nu este acela de a repartiza patrimoniul defunctului între moștenitori, ci de a efectua lichidarea regimului separației de bunuri cu compensarea creșterii patrimoniale în urma decesului lui de cuius.

Guvernul belgian a considerat că art. 1371 alin. (1) Cod civil german nu poate fi inclus în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012 întrucât regimul matrimonial produce efecte nu numai în timpul căsătoriei, ci și după încetarea acesteia, inclusiv prin decesul unuia dintre soți.

Guvernul spaniol, invocând considerentul (11): „Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice altor domenii de drept civil decât succesiunilor” și considerentul (12): „În mod corespunzător, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice aspectelor patrimoniale ale regimurilor matrimoniale”, a considerat că art. 1371 alin. (1) Cod civil german este exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012 întrucât privește aspecte patrimoniale ale unui regim matrimonial.