Hotărârea CJUE în cauza C-218/16: precizări privind domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012

Cum modalităţile de transfer a drepturilor reale, modalităţi printre care se numără şi legatele „prin revendicare” sau „prin obligaţie”, nu sunt vizate de art. 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012, ci doar respectarea conţinutului drepturilor reale determinat de legea aplicabilă succesiunii (lex cause) şi receptarea acestora în ordinea juridică a statului membru în care sunt invocate (lex rei sitae), Curtea a statuat că art. 31 nu se opune recunoaşterii într-un stat membru al cărui sistem juridic nu prevede instituţia legatului „prin revendicare” a efectelor reale ale unui asemenea legat, la data deschiderii moştenirii în aplicarea legii succesorale aleasă de testator.

Având în vedere interpretarea de mai sus, la data de 12 octombrie 2017, Curtea, în deplin acord cu propunerea avocatului general Yves Bot, a răspuns astfel la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul regional din Gorzów Wielkopolski – Polonia: „Art. 1 alin. (2) lit. k) și l), precum și art. 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 […] trebuie interpretate în sensul că se opun refuzului recunoașterii de către o autoritate dintr‑un stat membru a efectelor reale ale unui legat „prin revendicareˮ, prevăzut în dreptul aplicabil succesiunii, pentru care a optat un testator în conformitate cu art. 22 alin. (1) din același regulament, de vreme ce acest refuz este întemeiat pe motivul că acest legat se referă la dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în acest stat membru, în a cărui legislație nu este prevăzută instituția legatului cu efect real direct la data deschiderii succesiunii”^[11].

Concluzii

Precum a subliniat şi avocatul general în concluziile sale, hotărârea dată de CJUE priveşte în primul rând delimitarea dreptului succesoral de drepturile reale, respectiv delimitarea legatului de obiectul său, şi, mai precis, modalităţile de recunoaştere a transferului dreptului de proprietate de care va dispune legatarul în vederea înscrierii acestui drept într-un registru funciar.

Un al doilea aspect subliniat de hotărârea CJUE priveşte aceea că excluderea din domeniul de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 650/2012 a cerinţelor referitoare la această înscriere trebuie interpretate restrictiv, adică ca neincluzând modalitatea de dobândire a dreptului supus înscrierii, legatul având ca obiect un drept real – legat pe care statul membru al locului unde este situat imobilul îl cunoaşte – urmând a-şi produce efectele pentru legatar independent de locul în care urmează a fi înregistrat, transferul bunului operând direct, prin efectul legii succesorale aleasă.

În încheiere, trebuie să precizăm că în cazul de faţă, deşi la momentul decesului testatoarei transmiterea dreptului de proprietate va opera în temeiul legatului potrivit legii poloneze, iar legatarul, graţie certificatului european de moştenitor va putea obţine înscrierea bunurilor succesorale în registrul german corespunzător, totuşi, potrivit considerentului (19) al Regulamentului (UE) nr. 650/2012, legea statului membru pe teritoriul căruia este ținut registrul (legea germană) va determina momentul în care are loc dobândirea.

Bibliografie:

1. Cererea de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Gorzowie Wielkopolskim (Polonia) la 19 aprilie 2016 – Aleksandra Kubicka, cauza C-218/16, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 335/30 din 12 septembrie 2016.
2. CJUE, concluziile avocatului general Yves Bot prezentate la 17 mai 2017, cauza C-218/18 – Kubicka, ECLI:EU:C:2017:387.
3. CJUE, hotărârea din 12 octombrie 2017, cauza C-218/18 – Kubicka, ECLI:EU:C:2017:755, nepublicată încă în Repertoriul general.
4. Regulamentul (UE) nr. 650 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 201 din data de 27.7.2012, p. 107-134.
5. E. Caşolţeanu (trad.), Codul civil german promulgat la 18 august 1896, pus în aplicare la 1 ianuarie 1900, Bucureşti: Albert Baer, 1914.
6. V. Hanga, M. Jacotă, Drept privat roman, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1964.
7. R. Legeais, M. Pédamon (coord.), Code civil allemand (Bürgerliches Gesetzbuc – BGB): traduction en français du texte en vigueur au 31 octobre 2009, Paris: Éditions Dalloz, 2010.
8. N.-G. Pușcariu, Efectul constitutiv de drepturi asociat înscrierilor în cartea funciară, în „SUBB Iurisprudentia” nr. 2/2015, p. 19-52, document disponibil la adresa https://studia.law.ubbcluj.ro/pdfs/1488612088-02Puscariu_19_52.pdf.
9. K. G. C. Reid, M. J. de Waal, R. Zimmermann (eds.), Comparative Succession Law. volume II: Intestate Succession, Oxford University Press, New York, 2015.