Hotărârea CEDO din 17 noiembrie 2020 în Cauza K. și alții împotriva României (Cererea nr. 37.087/03)

În M. Of. nr. 481 din data de 10 mai 2021 s-a publicat Hotărârea CEDO în Cauza K. și alții împotriva României (Cererea nr. 37.087/03).

Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.

„Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie

18. Reclamanţii s-au plâns că imposibilitatea de a redobândi posesia proprietăţilor lor naţionalizate în mod nelegal sau de a le fi asigurate compensaţii, în pofida hotărârilor judecătoreşti prin care le-au fost recunoscute drepturile de proprietate, a constituit o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (…)

A. Cu privire la admisibilitate

(…) Curtea observă că aceste capete de cerere nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenţie şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile

B. Cu privire la fond

(…)

V. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţie

35. Reclamanţii în cererile nr. 12.118/06 şi 3.104/07 s-au plâns de încălcarea dreptului lor de acces la o instanţă din cauza imposibilităţii de a pune în executare hotărârile definitive, şi anume cea care confirmă drepturile de proprietate ale dlui Toma asupra proprietăţii în litigiu sau, respectiv, cea care dispune ca autorităţile administrative competente să emită o decizie pentru compensarea dnei Ştefănescu pentru proprietatea în litigiu (Hotărârea din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti). Aceştia au invocat art. 6 din Convenţie. (…).

36. Curtea constată că cererea reclamanţilor este strâns legată de cererea formulată în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Având în vedere constatările enunţate mai sus (a se vedea pct. 32-34), Curtea consideră că nu este necesară examinarea plângerii lor [a se vedea Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României(MC), nr. 47.848/08, pct. 156, CEDO 2014, şi Rasidescu împotriva României, nr. 39.761/03, pct. 31-35, 15 septembrie 2009, cu trimiterile suplimentare].

VI. Celelalte capete de cerere

37. Reclamantul în Cererea nr. 12.118/06 a formulat şi alte capete de cerere în temeiul art. 6 din Convenţie. Reclamantul în Cererea nr. 3.104/07 a formulat un alt capăt de cerere în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1privind cealaltă parte a imobilului situat în strada Paleologu nr. 15, sectorul 3, Bucureşti. În plus, reclamanţii în cererile nr. 8.011/04, 15.658/05, 41.890/06, 32.269/07, 48.157/07, 8.548/08, 27.215/08 şi 60.788/08 au formulat diferite capete de cerere în temeiul art. 6 din Convenţie, în timp ce reclamanţii în cererile nr. 15.658/05 şi 8.548/08 au formulat şi un capăt de cerere în temeiul art. 13 din Convenţie.

38. Curtea a examinat cu atenţie toate aceste capete de cerere. În lumina tuturor elementelor de care dispune şi în măsura în care este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele invocate, Curtea constată că acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor şi a libertăţilor stabilite în Convenţie sau în protocoalele la aceasta.

39. Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate şi trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) şi § 4 din Convenţie.

VII. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

(…)

41. Reclamanţii au depus cereri de acordare a unei reparaţii echitabile la diferite date, în perioada 2004-2019. La solicitarea Curţii, unele cereri mai vechi au fost actualizate în perioada 2015-2019.

42. Guvernul a făcut comentarii în replică la cererile iniţiale şi actualizate ale reclamanţilor de acordare a unei reparaţii echitabile.

43. În sprijinul cererilor şi susţinerilor în ceea ce priveşte prejudiciul material, unii dintre reclamanţi şi Guvernul, în unele cauze, au transmis unul sau mai multe dintre următoarele documente:

a) rapoarte de expertiză realizate de experţi autorizaţi, fie ai Ministerului Justiţiei, fie membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor (ANEVAR), care este o asociaţie recunoscută de Guvernul român drept asociaţie de interes public. Rapoartele de expertiză au estimat valoarea de piaţă a proprietăţilor pretinse după vizitarea acestora (experţii reclamanţilor), utilizând criteriile definite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008, care stabileşte chiriile proprietăţilor de stat, standardele şi recomandările stabilite de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor (ANEVAR) şi Standardele Internaţionale de Evaluare (IVS). Experţii guvernamentali nu au vizitat proprietăţile;

b) deciziile administrative în temeiul Legii nr. 165/2013 care acordă compensaţii calculate potrivit criteriilor stabilite prin legea menţionată sau valori estimative calculate de organele administrative competente (a se vedea art. 41 din Legea nr. 165/2013, Preda şi alţii, citată anterior, pct. 70);

c) copii ale contractelor de vânzare care indică preţul pe metru pătrat pentru proprietăţile învecinate.

A. Prejudiciu material

44. Astfel cum Curtea s-a pronunţat în mai multe rânduri, o hotărâre prin care Curtea constată o încălcare impune statului pârât obligaţia legală de a pune capăt respectivei încălcări şi de a-i repara consecinţele astfel încât să se restabilească pe cât posibil situaţia existentă înainte de încălcare [a se vedea Iatridis împotriva Greciei(reparaţie echitabilă) (MC), nr. 31.107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI, şi Guiso-Gallisay împotriva Italiei(reparaţie echitabilă) (MC), nr. 58.858/00, pct. 90, 22 decembrie 2009].

45. Curtea consideră că, în circumstanţele cauzei, restituirea proprietăţilor în discuţie va pune reclamanţii, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

46. În lipsa unei asemenea restituiri din partea statului pârât, Curtea reţine că acesta trebuie să plătească reclamanţilor, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, o sumă corespunzătoare cu valoarea actuală a proprietăţilor, aşa cum s-a solicitat (a se vedea Preda şi alţii, citată anterior, pct. 163).

47. În ceea ce priveşte suma de bani pretinsă cu titlu de foloase sau beneficii nerealizate din bunurile reclamantelor, Curtea respinge acest capăt de cerere. A acorda o sumă de bani pe această bază ar reprezenta un proces speculativ, având în vedere că foloasele obţinute din deţinerea proprietăţii depind de diverşi factori [a se vedea Buzatu împotriva României(reparaţie echitabilă), nr. 34.642/97, pct. 18, 27 ianuarie 2005, şi Preda şi alţii, citată anterior, pct. 164].

48. Curtea observă discrepanţa dintre estimările reclamanţilor în privinţa valorii proprietăţilor lor şi cele avansate de Guvern.

Având în vedere informaţiile de care dispune referitoare la preţurile bunurilor imobile pe piaţa locală, inclusiv documentele transmise de părţi, precum şi jurisprudenţa sa consacrată privind cauze similare (a se vedea Maria Atanasiu şi alţii, citată anterior, pct. 253; Preda şi alţii, citată anterior, pct. 164; şi Dickmann şi Gion, citată anterior, pct. 113-18), Curtea consideră rezonabil şi echitabil, astfel cum prevede art. 41, să acorde reclamanţilor sumele indicate în tabelul anexat, pentru prejudiciul material.

B. Prejudiciu moral

49. În măsura în care reclamanţii au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul moral, Curtea consideră că ingerinţa gravă în exercitarea dreptului reclamanţilor la respectarea bunurilor lor nu poate fi compensată în mod adecvat prin simpla constatare a unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1. Pronunţându-se în echitate, în conformitate cu art. 41 din Convenţie, Curtea acordă reclamanţilor sumele indicate în tabelul anexat pentru prejudiciul moral.

50. În ceea ce priveşte reclamanţii care nu au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul moral, Curtea nu consideră că există vreun motiv pentru a le acorda vreo sumă cu acest titlu (a se vedea tabelul anexat).

C. Cheltuieli de judecată

51. Unii dintre reclamanţi fie nu au formulat cereri pentru rambursarea cheltuielilor de judecată, fie nu au reuşit să le justifice. În consecinţă, Curtea nu consideră că există vreun motiv pentru a le acorda vreo sumă cu acest titlu (a se vedea tabelul anexat).

52. În ceea ce priveşte capetele de cerere formulate de restul reclamanţilor, ţinând seama de documentele de care dispune şi de jurisprudenţa sa, Curtea consideră rezonabil să acorde sumele indicate în tabelul anexat pentru toate cheltuielile de judecată.

D. Dobânzi moratorii

53. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale”.

Hotărârea Curții:

„1. hotărăşte că moştenitorii reclamanţilor care şi-au manifestat dorinţa de a continua procedura în locul defuncţilor reclamanţi au calitatea procesuală de a face acest lucru (a se vedea anexa)

2. decide să conexeze cererile;

3. declară admisibile capetele de cerere în ceea ce priveşte art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, în afară de capătul de cerere menţionat la pct. 37 din prezenta hotărâre, şi inadmisibile restul capetelor de cerere, în afară de capetele de cerere menţionate la pct. 35 din prezenta hotărâre;

4. hotărăşte că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;

5. hotărăşte că nu este necesar să examineze admisibilitatea şi temeinicia capetelor de cerere formulate în temeiul art. 6 din Convenţie, menţionate la pct. 35 din prezenta hotărâre;

6. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să restituie reclamanţilor proprietăţile lor, în termen de trei luni;

b) că, în lipsa unei asemenea restituiri, statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în acelaşi termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material;

c) că, în orice caz, statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în acelaşi termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat plus orice sumă care poate fi datorată de reclamanţi cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral şi pentru cheltuielile de judecată;

d) că sumele de mai sus trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii;

e) că, de la expirarea termenului de trei luni menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată anuală egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale;

7. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere”.