Formarea profesională a judecătorilor – drept sau obligație?

Aprecierea îndeplinirii condiției bunei reputații se realizează pentru judecătorii numiți în urma concursului de admitere în magistratură după afișarea rezultatelor definitive ale concursului și înainte de validarea rezultatelor de către Plenul CSM. Criteriile de apreciere, precum și modalitatea de verificare a îndeplinirii condițiilor, este cea valabilă și pentru auditorii de justiție.

Structurile responsabile de formarea profesională inițială pentru judecători în statele membre ale Uniunii Europene sunt variate, existând țări unde sunt organizate Școli speciale cu acest scop, în vreme ce în alte țări cursurile de formare inițială și continuă sunt organizate de Ministerul Justiției ori în cadrul instanțelor.

Așadar, cu titlu de exemplu, potrivit informațiilor preluate de pe portalul european E-justiție^[8] și de pe paginile oficiale ale rețelelor și structurilor de formare din fiecare stat membru, structura responsabilă cu formarea profesională a judecătorilor în Croația este Croatian Judicial Academy. Formarea inițială a judecătorilor și procurorilor este obligatorie și durează un an. Partea teoretică a programului de formare judiciară este aceeași pentru toți însoțitorii Școlii de Stat indiferent de postul candidaților, care pot fi viitori judecători sau viitori procurori, și indiferent de domeniul de drept de care se ocupă în justiție. În cursul pregătirii lor practice, însoțitorii au mentori care le monitorizează munca și îi pregătesc pentru îndeplinirea autonomă, responsabilă, independentă și imparțială a atribuțiilor judiciare. Mai mult, programele de formare profesională continuă sunt organizate anual, dar acestea nu sunt obligatorii.

În schimb, în Letonia, formarea judecătorilor și a personalului instanțelor este o responsabilitate a administrației instanțelor. Inițial, judecătorii sunt numiți pentru o perioadă de 3 ani. Legea obligă fiecare judecător nou numit să participe la programul de formare specială în primul an de activitate, dar nu există alte programe de pregătire continuă obligatorii.

Centrul de formare al Administrației Naționale Judiciare a Republicii Lituania organizează un program special de pregătire introductivă pe care judecătorii nou numiți sunt obligați să îl urmeze în primul an de activitate. Perioada de formare inițială durează 6 săptămâni și este obligatorie pentru persoanele numite pentru prima dată ca judecători ai instanțelor districtuale. Programele de formare continuă sunt obligatorii pentru magistrați. Fiecare judecător sau procuror trebuie să se prezinte la cel puțin o sesiune de formare o dată la 5 ani sau când sunt transferați la o instanță specializată, când li se modifică specializarea ori când reglementarea juridică a relațiilor publice se modifică fundamental. Sesiunile de formare durează între o zi și 5 zile.

Majoritatea statelor membre pregătesc judecătorii prin intermediul unor organisme special organizate în acest scop, existând însă și țări în care programele de pregătire profesională destinate judecătorilor sunt furnizate de Ministerele de resort (Austria, Luxemburg, Slovenia, Finlanda) sau de instanțele superioare (Estonia, Cipru). Formarea judecătorilor și procurorilor reprezintă prioritatea acestor structuri, dar sunt vizați și alți profesioniști din domeniul justiției.

Modalitățile de formare inițială a candidaților pentru funcția de judecător ori a judecătorilor nou numiți nu pot fi clasificate, acestea fiind extrem de variante în statele membre. Remarcăm că, în mod surprinzător, există state membre care nu oferă cursuri de formare inițială pentru judecători (Slovenia) ori acestea sunt de doar câteva zile (Cipru, Slovacia).

Apreciem esențial ca modalitățile de instruire a candidaților pentru funcția de judecător să fie mai degrabă din sfera activităților practice, de monitorizare și participare efectivă la activitatea judiciară.

Parte a procesului de formare o constituie și evaluarea finală care, în punctul nostru de vedere, este absolut necesară pentru a se verifica abilitățile și competențele dobândite în cadrul programelor, dar și însușirea cunoștințelor necesare exercitării activității. În această manieră sunt evaluate, deopotrivă, calitatea formării, precum și eficiența programelor de instruire.

La fel ca și România, majoritatea statelor membre pun accentul pe pregătirea practică a judecătorilor nou numiți, astfel că pregătirea practică este parte din cursurile de formare inițială (în Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Grecia, Irlanda, Italia, Spania, Croația, Letonia, Luxemburg, Austria, Țările de Jos, Franța, Polonia, Finlanda și Portugalia) sau constituie singura modalitate de formare (în Cipru și Malta).

3. Formarea continuă a judecătorilor – garanție a unei justiții competente și eficace

Daca programele de formare profesională inițială sunt diverse și depind în mare măsură de modalitatea de accedere în profesie, formarea judiciară continuă este uniformă la nivelul statelor membre, fiecare dintre acestea organizând periodic activități diverse de formare profesională destinate judecătorilor și altor profesii din sistemul judiciar.

În majoritatea țărilor membre, participarea la programele de formare continuă pentru judecători nu este obligatorie, fiecare participant având opțiunea de a se înscrie sau nu la cursuri și seminarii de formare profesională organizate fie la nivel central, fie la nivel descentralizat. Există însă și state membre, printre care se numără și România, în care participarea cu o anumită frecvență la programele de formare este obligatorie (Lituania, Franța, Austria, Polonia, Italia). Astfel, formarea continuă reprezintă un proces complex și un instrument care poate asigura performanța judecătorilor, fiind esențial ca fiecare participant să își poate alege tematica de formare care răspunde cel mai bine nevoilor individuale de însușire ori aprofundare a cunoștințelor din domeniul de interes profesional.

Este demn de amintit că, la nivelul Uniunii, funcționează o rețea de formare judiciară a judecătorilor și procurorilor, inființată din necesitatea diseminării legislației și jurisprudenței unionale pentru a răspunde nevoilor sistemului judiciar de adaptare la creșterea mobilității cetățenilor europeni și, implicit, a necesității specialiștilor de aplicare a dreptului Uniunii Europene. Astfel, Rețeaua Europeană de Formare Judiciară (The European Judicial Training Network – EJTN) a fost înființată în anul 2000 și ”elaborează standarde și programe în materie de formare, coordonează schimburi și programe privind formarea în domeniul judiciar și promovează cooperarea între structurile naționale care asigură formarea judecătorilor și a procurorilor”.^[9]

Stimularea parcurgerii programelor de formare profesională pe tot parcursul carierei judecătorilor, chiar și când acestea nu au caracter obligatoriu pentru profesioniștii dreptului ori nu influențează evaluările profesionale periodice, se face și prin alte componente financiare din remunerația judecătorilor europeni care, deși nu fac parte din salariu, reprezintă beneficii materiale importante. Printre acestea se numără posibilitatea de decontare a anumitor cheltuieli efectuate de judecători, cum sunt cele pentru literatura academică^[10], pentru formarea profesională specifică, cheltuielile privind călătoriile în interes de serviciu^[11] ori acelea privind relocarea^[12].

Judecătorii români care participă la activităţile de formare profesională continuă organizate de INM beneficiază de suportarea cheltuielile de cazare şi masă din bugetul acestei instituţii, drept stipulat de prevederile art. 84 din Legea nr. 303/2022. În schimb, potrivit aceluiași articol, „cheltuielile de transport ale judecătorilor (…) aferente activităţilor de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii se suportă din bugetul instituţiilor unde îndeplinesc funcţia de bază”.

Distinct de modalitatea de evaluare a candidaților pentru funcția de judecător și rolul esențial pe care standardul ridicat ale concursului de admitere în profesie îl are pentru construirea unui corp profesional de înaltă calitate, apreciem că evaluarea dinamincă profesonală a judecătorilor pe tot parcursul carierei acestora este fundamentală. Scopul unui astfel de demers nu vizează doar autodezvoltarea și responsabilizarea persoanelor evaluate, dar și creșterea încrederii publice în calitatea actului de justiție.

Printre indicatorii de evaluare analizați de comisia de evaluare a activității profesionale în legătură cu comportamentul etico-moral al judecătorului, capacitatea de organizare și calitatea lucrărilor realizate, se numără și cel privind îndeplinirea de către judecător a obligației de formare profesională, respectiv disponibilitatea de a participa la programele de formare profesională continuă sau la cele de învățământ profesional ori privind unificarea practicii judiciare. Mai mult, se ține seama și de eventualele participări ale judecătorului la colocvii, conferințe sau publicarea de articole, culegeri de acte normative etc., fără ca lipsa unei astfel de activități să constituie temei pentru depunctare.

Esențial de remarcat este faptul că ponderea punctajului pentru indicatorii ce vizează eficiența și calitatea activiății reprezintă 80% din punctajul final, restul de 20% revenind indicatorilor privind integritatea și, respectiv, formarea profesională.

4. Concluzii

Este evident că instrumentele pentru realizarea unei formări actuale și adaptate nevoilor reale profesiei de judecător trebuie puse la dispoziția celor interesați, și, pe lângă dezvoltarea competențelor în materia juridică, să promoveze cultura statului de drept, a drepturilor fundamentale, dar și a competențelor personale necesare exercitării depline a profesiei.

Mai mult, în acord cu cele punctate de Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni în Avizul Nr. 4 (2003), opinăm că este nu doar esențial, dar și obligatoriu, ca instituțiile însărcinate cu formarea profesională a judecătorilor să aibă caracter autonom, iar specialiștii responsabili cu formarea să fie recrutați de autoritatea judecătorească sau o altă autoritate independentă.

Aplicarea corectă a legii, realizarea unei justiții de înaltă calitate, dar și păstrarea încrederii cetățenilor în actul de justiție, nu se pot realiza decât printr-o educație juridică continuă a judecătorilor, iar rolul formatorilor în asigurarea calității generale a sistemului de justiție este deosebit de important. Cu toate acestea, în mod surprinzător spunem noi, cursurile de formare profesională continuă a judecătorilor sunt uneori considerate ca aducând atingere independenței acestora.^[13]

Înțelegem să subliniem și în finalul acestui articol importanța majoră a pregătirii profesionale a judecătorilor pentru realizarea justiției într-un stat de drept, având în vedere impactul și consecințele sociale (și nu numai) pe care le au acțiunile sistemului judiciar.

Exercitarea corespunzătoare a îndatoririlor și atribuțiilor judiciare este esențială în asigurarea protecției intereselor tuturor persoanelor, a drepturilor și libertăților fundamentale și asigură menținerea încrederii în sistemul de justiție.

Așadar, judecătorii nu au doar dreptul la formare profesională pe tot parcursul carierei lor în cadrul timpului normal de lucru, fără a fi afectată activitatea judiciară, cu sprijinul instituțiilor responsabile din statele membre, ci și obligația de a se forma profesional continuu și de a-și menține și crește nivelul de competență profesională.