Femeile şi conducerea politică

Introducere. În prezent, în ciuda progreselor înregistrate, femeile continuă să fie subreprezentate în funcțiile de conducere la nivel global. Conform statisticilor recente, în majoritatea țărilor, femeile constituie doar o mică parte din parlamente și guverne. Această disparitate nu se datorează lipsei de competențe sau de ambiție din partea femeilor, ci mai degrabă unor stereotipuri adânc înrădăcinate, normelor sociale tradiționale și barierelor instituționale care facilitează menținerea status quo-ului patriarhal.

Importanța studiului leadership-ului feminin. Studiul leadership-ului politic feminin este esențial nu doar pentru a înțelege provocările cu care se confruntă femeile, ci și pentru a identifica modalități prin care acestea pot fi susținute. Femeile aduc perspective diverse și experiențe unice, ceea ce contribuie la formularea unor politici mai echitabile și mai eficiente. De exemplu, cercetările sugerează că prezența femeilor în funcții de decizie conduce adesea la o abordare mai holistică a problemelor sociale, cum ar fi educația, sănătatea și egalitatea de gen.

Abordarea leadership-ului feminin dintr-o perspectivă critică și constructivă ne va permite să înțelegem nu doar provocările actuale, ci și potențialul enorm pe care femeile îl au în transformarea peisajului politic global. Această lucrare își propune să contribuie la discuția necesară pentru a construi un viitor mai echitabil și mai inclusiv în sfera politică.

Gradul de investigare a problemei la momentul actual, scopul cercetării. La momentul actual, importanța și scopul de elaborare a prezentului demers științific, apare din intenția autorului de a releva în prim-plan unele repere doctrinare și legislative în domeniul rolului şi locului femeilor în alegeri şi în politică. Totodată este şi necesitatea stringentă de efectuare a unei analize ample referitor la esenţa subiectului cercetării.

Materiale utilizate și metode aplicate. În procesul elaborării articolului științific ne-am ghidat de mai multe și diverse metode de cercetare științifică care au făcut posibilă investigarea corespunzătoare a subiectului titulativ, dintre care putem enumera: metoda analizei, metoda sintezei, metoda deducției, metoda sistemică, metoda istorică, precum și metoda comparativă.

Baza teoretico-juridică a demersului științific cuprinde materialul definitoriu precum ar fi literatura de specialitate atât națională cât și internațională specifică domeniului analizei – care direct sau indirect, abordează esența și conținutul subiectului supus cercetării.

Rezultatele obţinute în baza analizelor ştiinţifice efectuate. Cuvântul lider este de origine engleză („leader”) şi în traducere înseamnă literalmente cel ce stă în frunte, conduce pe alţi oameni, membru cu autoritate al unei organizaţii sau grup social, cu influenţă vădită asupra tuturor celorlalţi. Liderului îi sunt proprii anumite capacităţi de a influenţa asupra altora în vederea organizării activităţii în comun spre atingerea scopurilor comunităţii, manifestându-se atât în grupuri mici şi mijlocii, cât şi în comunităţi de proporţii mai mari – statale, zonale (regionale) sau chiar mondiale.

Noţiunea „leadership politic” este bogată după conţinut. În aspect teoretic – un aspect specific al activităţii de conducere cu o anumită comunitate de oameni în domeniul politic. În al doilea rând, ea caracterizează specificitatea activităţii de conducere dintre subiectul şi obiectul ei. leadership-ul politic reprezintă o latură importantă a conducerii politice. În al treilea rând, această noţiune integrează în sine şi alte momente, fiind după părerea lui Parsons, unul din instituţiile fundamentale ale sistemului politic al societăţii. Astfel leadership-ul reprezintă unul din mecanismele integrării activităţii de grup, când individul se manifestă în rolul de lider, adică uneşte, direcţionează acţiunile grupului, care la rândul său aşteaptă, acceptă şi susţine acţiunile lui. Doar este bine cunoscut că politica este legată cu relaţiile dintre oameni şi exprimă activitatea oamenilor între semenii săi. Subiecte şi obiecte ale politicii întotdeauna au fost şi sunt oamenii cu interesele lor, experienţa, idealurile, orientările valorile, emoţiile şi cultura lor.

În occident problema a fost studiată destul de multiaspectual: psihologia şi psihiatria s-au ocupat cu studiul particularităţilor personalităţii liderului; psihologia socială precaută leadership-ul ca pe un proces de interacţiune a diferitor factori sociali şi psihologici; sociologia îl studiază prin prisma structurii sociale, în mare măsură au condus la aceea, că în literatura politologică nu există o interpretare univocă a noţiunii „leadership politic”^[1].

Concepţia psihologică reduce fenomenul liderismului politic la trăsăturile acestuia. Prin studiul biografic, căii de viaţă, trăsăturilor de caracter ale militanţilor politici se evidenţiază ansamblul de calităţi prin care ei s-au evidenţiata fermitatea, rezistenţa clarviziunea, iniţiativa, elasticitatea, arta de a comunica cu masele, a găsi compromisurile efective. Această abordare este destul de autoritară în psihologia politică.

A doua variantă de abordare a problemei poate fi convenţional numită situaţională. Pentru ea este caracteristic faptul că nu atât calităţile şi trăsăturile pe care le are liderul contează sau valorează, ci înţelegerea de către lider a situaţiei, aprecierea a ceea ce vor sau aşteaptă masele, poporul. Într-o aşa situaţie liderul este mereu strâmtorat de mediu, este obligat să se considere cu întreaga gama de factori economici, culturali, corelaţia forţelor sociale ş.a.m.d.

A treia variantă de abordare a problemei leadership-ului rezultă dintr-o înţelegere mai generală a politicii şi anume „Politica ca realizare a puterii” şi „Politica ca leadership”. Adepţii acestei interpretări a fenomenului dat se deosebesc de prima şi a doua variantă în dependenţă de recunoaşterea faptului include sau nu include leadership-ul politic ca elementul puterii. Prima o include, presupunând, că liderul politic într-un mod sau altul realizează puterea, pe dând a doua neagă faptul că liderismul ar include şi exercitarea puterii. În cazul dat se aduc şi anumite exemple: unele persoane au fost lideri politici nedispunând de careva împuterniciri constituţionale şi nedeţinând posturi politice oficiale^[2].

În fiecare din aceste abordări a chestiunii sunt elemente raţionale, de aceea ele nu trebuiesc neglijate sau contrapuse, deoarece ele ne prezintă fenomenul în diferite ipostaze existenţiale.

Politologia a mers pe calea sintetizării lor, iar ca rezultat avem mai multe definiţii ale leadership-ului politic, ca spre exemplu: leadership-ul politic este definit ca puterea realizată de un sau câţiva indivizi în scopul orientării membrilor comunităţii la anumite acţiuni… El se manifestă în capacitatea liderului de a-i forţa pe alţii să facă lucruri (bune sau rele), pe care nu le-ar face, sau în orice caz, ar putea să nu le facă independent (I. Blondelle). Mult mai răspândită este definiţia dată leadership-ului politic prin intermediul noţiunii „relaţii”. leadership-ul politic (asemenea puterii politice) este o noţiune relaţională. Esenţa lui îl constituie relaţiile dintre lider şi subalterni (conduşi), în care liderul exercită puterea sau influenţează asupra celor conduşi în vederea atingerii anumitor scopuri^[3].

Pe această cale, este important de menționat faptul că, trei aspecte vizând leadership-ul politic sunt determinante, și anume:

1. trăsăturile personale ale liderilor, calităţile lor omeneşti (naturale, morale, profesionale);

2. instrumentele, mecanismele realizării de către lider a puterii. Acestea includ, sau reprezintă, acel suport pe care se poate bizui, sau conta, liderul în atingerea scopurilor propuse (partidele politice, organele legislative, judecătoreşti, aparatul birocratic, mijloacele de comunicare în masă ş.a., care-i pot asigura liderului contactele necesare cu masele);

3. situaţia cu care se confruntă liderul, care poate fi: normală, liniştită, gravă, complicată, de criză, sau de mijloc, adică intermediară.

Combinaţia acestor trei aspecte în multe privinţe predetermină constituirea tipului de lider politic, eficienţa şi rezultativitatea (randamentul) activităţii lui.

Imaginea femeii în politică. În pofida performanţelor politice şi activismului manifestat de femei, lansarea femeii într-o competiţie electorală presupune totdeauna un risc pentru întreaga echipă şi anumite dificultăţi şi ambiguităţi legate de elaborarea unor strategii de imagine. Societăţile tradiţionale sunt mai reticente faţă de implicarea femeii în activitatea politică. Din acest considerent, în opinia strategilor de campanii politice, femeile reprezintă „un potenţial enorm neexploatat” în competiţiile politice. Doamnele din sfera politică trebuie să însuşească o lecţie dură: pentru a deveni actor politic trebuie să renunţi la multe şi să te expui într-o lume dură, cumplită. Acestor reguli de joc trebuie să li se conformeze şi femeile.

Promovarea femeii pe scena politică constituie o sarcină dificilă pentru creatorii de imagine în sfera PR-ului politic. De regulă, se consideră că procesul de creare a imaginii publice pentru un lider de gen feminin presupune „reducerea” calităţilor pur feminine, adică o voalare a feminităţii. Politica solicită indici ai masculinităţii: virilitate – pentru liderul care fascinează; înţelepciune – pentru tatăl patriarhal; carismă – pentru omul obişnuit şi toate împreună – pentru liderul salvator, adică, „politica nu are chip feminin”^[4].

Femeia politică trebuie să depăşească un anumit prag virtual, ea nu poate fi comparată cu bărbatul politic, ea trebuie să depăşească stereotipurile existente şi să devină un anti-model al fiinţei sale. Dacă bărbatul politic îşi însuşeşte calităţile masculinităţii, femeia politică este obligată să se debaraseze de calităţile feminităţii. Ea păstrează un rol masculin, exagerând chiar în fermitatea de care trebuie să dea dovadă. Valoarea feminităţii devine o non-valoare în cazul femeii politice, deoarece ea poate fi bănuită de slăbiciune. Astfel, s-a impus un nou concept de valoare – „femeia de fier”, care întruchipează curaj politic, fermitate, decizie, duritate.

Deși femeile au început să ocupe din ce în ce mai multe poziții în politică, ele sunt în continuare subreprezentate în comparație cu bărbații. Stereotipurile de gen persistente, care le percep pe femei ca fiind mai puțin capabile sau autoritare, afectează percepția publicului despre abilitatea lor de a conduce. Aceasta poate duce la neîncredere și la obstacole în calea avansării lor în cariere politice.

În ultimele decenii, imaginea femeii în politică s-a îmbunătățit, iar tot mai multe organizații și inițiative susțin creșterea participării femeilor. Campanii de conștientizare și programe de formare contribuie la promovarea liderismului feminin și la reducerea barierelor existente.

Imaginea femeii în politică este în continuă transformare, influențată de realizările individuale, de lupta împotriva stereotipurilor de gen și de promovare a diversității. Îmbunătățirea acestei imagini este esențială nu doar pentru egalitatea de gen, ci și pentru o guvernare mai eficientă și mai reprezentativă. Creșterea numărului de femei în politică va contribui, fără îndoială, la o societate mai echitabilă și mai prosperă^[5].

Reprezentarea politică a femeilor este un subiect tot mai des abordat în cercetările din câmpul științelor sociale, perspectivele propuse mergând de la reflecții în termeni de filosofie și de știință politică la analize de sociologie politică ale sistemului partizan și ale profesionalizării spațiului politic, toate acestea stimulate, fără îndoială, de studiile feministe și studiile de gen. Participarea politică a femeilor depinde de un șir de factori, precum: cunoașterea drepturilor și revendicarea lor; accesul la informații privind legile, politicile, structurile care le „guvernează” viața; încrederea în sine, stima de sine înaltă și capacitatea de a provoca și confrunta structurile de stat; cunoașterea organizațiilor care să le acorde suport și modele de rol pozitive; existența unui mediu politic, legal, economic și cultural care le-ar permite să se angajeze plenar în procesele de luare a deciziilor. Alți factori demni de a fi luați în calcul sunt: dependența economică și lipsa resurselor financiare adecvate; oportunități diferite de angajare în câmpul muncii; atitudini discriminatorii și stereotipuri negative perpetuate în familie și în viața publică; suprasolicitarea cu responsabilități casnice; intimidare, hârțuire și violența^[6].

Femei care au influențat politica de-a lungul istoriei. Cu mult timp în urmă, femeile nu aveau aceleași drepturi ca și bărbați, iar puterea cuvântului lor era limitată. Însă au existat niște excepții, care au schimbat total cursul istoriei și percepției femeii în societate. Personalitățile feminine care au dărmat miturile cu privire la implicarea sexului frumos în politică au existat încă din anii 50 î.Hr. Una dintre acestea a fost Cleopatra.

Cleopatra a fost născută în anul 69 î.Hr. în Alexandria, aceasta a fost regina Egiptului, ultimul faraon al Egiptului. Cleopatra a fost o femeie ambițioasă, puternică și dornică de lucruri mărețe pentru poporul ei. A devenit regină la doar 17 ani, vorbea 9 limbi străine și era o femeie carismatică, seducătoare și îi încânta pe toți cei din jur prin vocea ei melodioasă.

O altă prezență feminină care și-a spus răspicat părerea în folosul comunității din care făcea parte a fost Regina Elisabeta I.

Elisabeta I, „Regina Virgină a Marii Britanii”^[7], după cum mai apare în istorie, și-a dedicat viața întreagă unui regat în care și-a pus toate speranțele. A fost una dintre femeile care a avut un cuvânt de spus în anturajul bărbaților, ambițioasă și curajoasă, Regina Angliei a transformat o insulă izolată și evitată de lume, într-una dintre cele mai puternice și prospere națiuni ale Europei. Elizabeta I a câștigat încrederea supușilor săi și a luptat împotriva dușmanilor patriei, pentru binele poporului, învingând Armata Spaniolă.

Luptătoare a dreptății împotriva englezilor, Ioana d’Arc^[8] a condus rezistența împotriva invaziei engleze în Franța în Războiul de 100 de ani. Aceasta a intrat în istorie ca una din figurile emblematice ale Franței. Tot această femeie, a fost catalogată sfântă de Biserica Catolică.

Coco Chanel^[9], cea mai vestită și cea mai de succes femeie din industria modei, a devenit un simbol și un pilon de referință al eleganței, îndrăznelii și al curajului. Ideile ei revoluționare au ajutat-o să devină ceea ce nu va egala nimeni. Faimoasa creatoare de modă a schimbat stilul de îmbrăcăminte femeilor luând modele masculine și transformându-le pentru a le avantaja pe femei.

Prima femeie prim-ministru a Marii Britanii, denumită și „Doamna de fier”, Margaret Thatcher^[10] a fost una dintre persoanele inițiatoare ale gândirii libertarianismului, a crezut în schimbul liber între piețe și în puterea responsabilității individual. A păstrat o legătură puternică și deschisă cu președintele Americii din aceea perioadă, Ronald Reagan.

O prezență iconică în viața publică, Prințesa Diana^[11] a fost remarcată pentru compasiunea ei stilul, farmecul personal și munca de caritate, dar și pentru faptul că a avut o căsnicie nefericită alături de Prințul Charles. Din vremea logodnei sale cu Prințul Charles de Wales, din 1981, până după moartea ei într-un accident de mașină în 1997, Diana a fost una dintre cele mai cunoscute femei din lume, o celebritate proeminentă a generației sale. În timpul vieții sale, ea a fost adesea descrisă ca fiind cea mai des fotografiată femeie din lume.

Uniunea Europeană are în prezent 27 de state membre. Fiecare stat european care dorește să adere trebuie să se pregătească să pună în aplicare politicile și legislația UE. În fiecare an, Comisia Europeană adoptă pachetul de extindere – un document de strategie privind politica de extindere a UE și rapoarte de monitorizare a progreselor înregistrate de țările candidate și potențial candidate. La 3 martie 2022, Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a semnat împreună cu președintele Parlamentului, Igor Grosu și cu prim-ministrul Natalia Gavrilița, cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. A doua zi, cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană a fost prezentată de către ambasadoarea Republicii Moldova pe lângă UE, Daniela Morari, ambasadorului Philippe Leglise-Costa, reprezentantul permanent al Franței pe lângă UE. În acea perioadă Franța deținând președinția prin rotație a Consiliului Uniunii Europene. În mesajul transmis de șefa statului, Maia Sandu, se menționa că Republica Moldova contează pe susținerea instituțiilor europene, care au fost alături la bine și la greu în ultimii ani. Potrivit președintei, împlinind aspirațiile europene ale cetățenilor Republicii Moldova, Uniunea Europeană va arăta întregii lumi cât de mare e puterea democrației și libertății.

La 11 aprilie 2022, la Luxemburg, Republica Moldova a primit chestionarul Comisiei Europene, cu 369 de întrebări. Prima parte a chestionarul a fost transmis pe data de 22 aprilie ambasadorului UE la Chișinău, Janis Mazeiks, în cadrul unei ceremonii la care a fost prezentă întreaga conducere a țării. Iar partea a doua a chestionarului fost transmis pe data de 12 mai, în cadrul unei ceremonii de inaugurare a sediului nou al Delegației UE în Republica Moldova la care a participat și comisarul UE pentru afaceri interne, Ylva Johansson.

Într-o rezoluție adoptată la 5 mai 2022 de Parlamentul European, se menționează că Republica Moldova se află pe calea cea bună în ceea ce privește adoptarea reformelor esențiale. În textul Rezoluției se afirmă că Republica Moldova a fost afectată în mod disproporționat de războiul rusesc din Ucraina, ulterior, de fluxul mare de refugiați și a propus Comisiei Europene să emită un aviz pozitiv cu privire la cererea de aderare la UE. Acest aviz a fost dat cu șase zile înainte de începerea Reuniunii Consiliului European, la 17 iunie. Astfel, la 17 iunie 2022, Comisia Europeană a emis avizul cu privire la cererea de aderare prin care a recomandat Consiliului UE să i se acorde Republicii Moldova statutul de candidat în situația în care vor fi întreprinse măsuri în mai multe domenii^[12]. La 23 iunie 2022, Consiliul European a recunoscut perspectiva europeană a Republicii Moldova și a decis să îi acorde statutul de țară candidată pentru aderare la Uniunea Europeană. În acest context, Comisia Europeană a fost invitată să transmită Consiliului European un raport cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute în avizul său din 17 iunie 2022, ca parte a pachetului său periodic de extindere.

Concluzii și recomandări. Femeia în politică reprezintă un element esențial pentru promovarea diversității, echității și unei guvernări mai incluzive. Deși progresele înregistrate sunt semnificative, este crucial să continuăm să susținem inițiativele care încurajează participarea femeilor în toate nivelurile de decizie. Aceasta nu doar că îmbunătățește calitatea politicilor publice, dar contribuie și la construirea unei societăți mai echitabile, în care vocea fiecărui cetățean este ascultată.

În plus, liderii feminini pot aduce o nouă perspectivă asupra problemelor sociale, economice și de mediu, evidențiind nevoile și provocările specifice cu care se confruntă comunitățile. De asemenea, prezența femeilor în funcții de conducere poate contribui la combaterea stereotipurilor de gen și la crearea unui climat mai favorabil pentru tinerele generații.

În final, este de menționat faptul că, puterea și influența femeilor în politică sunt nu doar benefice, ci și indispensabile pentru viitorul unei democrații sănătoase. Investiția în leadership-ul feminin nu este doar o chestiune de justiție socială, ci și o strategie esențială pentru dezvoltarea sustenabilă a societății. Numai prin recunoașterea și valorificarea potențialului femeilor putem construi un viitor mai prosper și mai echitabil pentru toți.

Femeia lider joacă un rol crucial în conturarea unei societăți echitabile și prospere. Prin abilitățile sale de comunicare, empatie și capacitatea de a inspira, femeile lider contribuie la dezvoltarea unor medii de lucru și comunități mai incluzive. Deși încă se confruntă cu obstacole legate de stereotipuri de gen și subreprezentare, femeile lider demonstrează că diversitatea în leadership aduce soluții inovatoare și perspective valoroase.

Promovarea femeilor în roluri de conducere nu este doar benefică pentru echitate, ci și esențială pentru progresul social și economic. Fie că activează în politică, afaceri sau alte domenii, femeile lider au puterea de a schimba narațiuni, de a inspira tineretul și de a crea un impact durabil. Așadar, susținerea și împuternicirea femeilor în leadership nu doar că îmbunătățește calitatea deciziilor, ci contribuie și la construirea unui viitor mai just și mai sustenabil pentru întreaga societate.

Referințe bibliografice:

 Măgureanu V., Studii de sociologie politică, Bucureşti, 1997;

Fisichella D., Ştiinţa politică. Probleme, concepte și teorii, Chişinău, 2000;

Peru Aurelia, Hodenco Elena, Feminismul şi imaginea femeii în politică. În: Revista științifică, Chișinău, 2008;

Bock G., Femeia în istoria Europei, Iaşi, Editura Polirom, 2002;

Terzi-Barbăroșie D., Participarea femeilor la viața publică și politică din Republica Moldova, Chișinău, Editura Bons Ofiices, 2013;

Golban Ionela, Astăzi se împlinește un an de când Republica Moldova a semnat cererea de aderare la UE, Chișinău, 2023.